Cap17* – Uitand (Partea a II-a)

Un fior mi-a strabatut coloana vertebrala, in momentul in care l-am vazut pe el intrand in camera m-am cutremurat in bratele lui Antonio. “Nu poate fi mai rau de atat!” mi-am reprosat.

M-am scufundat si mai mult in bratele iubitului meu pentru a nu ma prabusi, picioarele mele parca erau din gelatina. El a intrat in camera ezitand si avea schitat pe chipul sau un mic zambet, desi il omora pe Antonio cu privirea in miile de moduri posibile, dar el nu a tresarit in fata privirii lui deoarece se juca cu o suvita de-a mea.

-Sper ca nu intrerup ceva. – A spus Carlisle zambindu-mi intr-un mod pe care nu l-am inteles.

-Nu, dr Culen, intrati! – A raspuns Charlie foarte emotionat.

Edward s-a rezemetat de tocul usii, un aer misterios il inconjura in timp ce se uita cu ochii lui aurii la mine. In privirea lui am observat mii de emotii,mi s-a parut ca vroia sa imi spuna mii de lucruri cu o singura privire… “Uita-l!…Pur si simplu uita-l!” imi striga constienta mea lovindu-ma mental…Am rupt vraja priviiri lui si m-am intors sa il privesc pe Antonio, el se uita la mine cu ochii plini de sperante. “Iarta-ma, iubirea mea! Iarta-ma!” mi-am cerut scuze in gand dorindu-mi pentru un moment ca el sa poata sa imi citeasca gandurile, desi stiam ca nu este posibil. Am apropiat buzele mele de ale lui Antonio si l-am sarutat repede, apoi m-am intors ca sa vad cum Carlisle il examineaza pe Charlie. Am auzit cum el a marait, dar nu m-am intors sa ma uit la el, stiam foarte bine ca daca nu puneam in aplicare, incepand de acum, planul nu voi avea o alta sansa, desi ma doare foarte mult acest lucru trebuie sa o fac.

Simteam in interiorul meu un uragan de emotii, corpul meu cerea imbratisarea unor brate foarte diferite de cele care ma imbratiseaza acum, buzele mele de asemenea, desi stiam ca acest lucru e imposibil. Ma doare ca trebuie sa fac asta si mai ales in fata lui, dar trebuie sa incep sa il uit, sa nu il mai iubesc, desi viata mea va pleca o data cu iubirea pe care o simt pentru el.

Ma simteam de parca privirea lui ma traversa ca o raza laser, stiam foarte bine ce incearca sa faca. Incerca sa aiba contact vizual cu mine, dar nu i-am permis si cum m-am intrebat si mai devreme ma intreb si acum: “In cate moduri o persoana poade sa distruga inima alteia si sa se astepte ca inima celui ranit sa continuie sa mai bata?”

-Bella– A spus Carlisle intorcandu-se spre mine

–Da. Spune Carlisle. –Am zis incercand sa ascund tremuratul din voce.

-Trebuie sa mergi la receptie sa semnezi niste hartii. – A spus zambind

-Ah, binenteles!- Dupa ce am raspuns m-am apropiat si mai tare de corpul lui Antonio, el a raspuns cu un alt marait.

-Te astept aici, printeso! – Mi-a soptit Antonio in ureche facandu-mi pielea ca de gaina.

Am dat din cap si am iesit din camera fara sa ii zambesc vampirului care statea la usa, cand am trecut pe langa el am simtit cum parfumul lui imi umple corpul, dar acest lucru nu m-a oprit, trebuie sa ajung la receptie inainte de a se intampla ceva. Am mers pe coridoare usurata gandindu-ma ca nu ma urmareste, dar ca de obicei ghinionul meu actioneaza primul.

-Bella – Mi-a spus el prizandu-ma de un brat si razamandu-ma de peretele coridorului.

-Da spune. – Am raspuns fara nicio expresie in ochi, desi simteam cum mor.

Eram intre perete si el, puteam sa simt respiratia lui rece pe chipul meu, in timp ce inima mea batea din ce in ce mai tare ca o nebuna.

-Ce faci cu el? – A intrebat avand cea mai stranie expresie, parca mai avea putin si innebunea.

-Cu cine? – Am murmurat cu raceala.

-Cu Antonio – A scuipat numele lui ca si cum ar fi grosolonie.

-Asta e ceva ce pe tine nu te intereseaza! – I-am spus in soapta in momentul in care m-am ratacit in ochii lui de culoarea mierii.

-Ma intereseaza mult prea mult! – A marait cu acea expresie ciudata.

-Nu! – L-am impins un pic – Nu te intereseaza, asadar te poti da la o parte? Nu am timp pentru asta Cullen. – Am spus printre dinti.

-Il iubesti? – In vocea lui am observat furia, iar in ochii lui tristetea.

Am inspirat obosita.

-Isabella – m-a rugat – Chiar il iubesti cum m-ai iubit pe mine?

Cuvintele lui m-au lovit ca o manusa de box. Durerea am auzit-o in vocea sa? Un fior mi-a strabatut corpul lasandu-ma fara alinare… “acesta este doar un truc, Bella!…Un truc pentru a te rani ! ” m-am convins mental inainte de a-l privi.

-De ce te intereseaza atat de mult? – Am spus pe acelasi ton.

-Nu mi-ai raspuns la intrebare. – M-a implorat din nou.

Am suspinat frustrata si m-am uitat in alta parte pentru ca el sa nu poate sa vada lacrimile care imi inundau ochii.

-Nu ca te-ar interesa prea mult, nu-i asa? – Am spus pe un ton enigmatic. – Tu vei fi in continuare cu Tanya, eu cu Antonio, iar tu in curand vei face parte din familia Denali.- Am inceput sa vorbesc repede pentru a nu lasa suspinele sa iasa afara.- Asadar de ce te intereseaza Edward? Nu este ca si cum ai face o diferenta, nu-i asa? Tu vei merge pe drumul tau, iar eu pe al meu. – L-am privit cu ochii cat cepele, durerea din ei este tangibila, vroiam sa il imbratisez, dar impulsurile mele m-au oprit la timp pentru a vedea reactia sa.

S-a tensionat instantaneu, mi s-a parut ca intrebarile mele l-au luat prin surprindere. Si-a atins puntea nasului in timp ce se separa de mine si se rezema de peretele din fata mea. Am simtit goliciunea pe care a lasat-o prinzatoarea lui si a inceput sa imi fie dor de el, imi doream mai mult ca oricand ca el sa nu fi plecat niciodata.

-Scuza-ma! – A marait – Asta a fost o greseala.

Greseala? La ce se refera? Mii de intrebari aveam in gand…Binenteles ca e o greseala…O greseala a fost faptul ca m-a sarutat, ca ma raneste in continuare, este o greseala faptul ca el este aici…o greseala este tot ce s-a intamplat.

-Ai dreptate – Am ras amar si isteric. – Asta a fost o greseala.

L-am privit pentru cateva secunde care mi s-au parut eterne si, in sfarsit, am plecat de acolo lasandu-l rezemat de perete cu privirea lui fixata pe spatele meu. Desi nu puteam sa il vad stiam ca are aceea tristete in ochi, simteam asta in aerul pe care il respira, in pozitia sa, era atat de tangibil incat aproape ca se poate atinge.

Cand am ajuns la receptie am semnat hartiile, ce imi doream cel mai mult in acest moment era sa ies din acest spital nenorocit si sa pot sa merg acasa. Mintea mea calatorea la mii de kilometrii distanta incercand sa descifreze semnificatia faptelor vampirului pe care il iubesc…acest lucru e atat de dificil.

Am mers inapoi absenta, dorindu-mi sa il intalnesc din nou, dar asta nu s-a intamplat. “Esti o proasta Isabella!…Stii foarte bine ca el nu te iubeste!…IDIOATO!!!” imi striga coerenta mea, dar daca nu ma iubeste de ce este atat de posesiv cu mine? De ce face toate aceste lucruti si mai dificile? El o are deja pe Tanya, are tot ce si-a dorit vreodata: o viata, o persoana pe care sa o iubeasca…Iar eu nu mai fac parte din viata lui…Nu este suficient acest lucru? Ce dracu vrea de la mine?!

Urmatoarele ore au fost prea stresante, Charlie era incomod si nerabdator pentru a fi externat, Antonio se uita la mine tot timpul, iar eu eram ratacita in gandurile mele incercand sa fac un plan pentru a uita singura si adevarata iubire a vietii mele. Simteam cum gaura din inima mea astepta sa se deschida, din nou, desi nu inteleg prea bine cum se va intampla asta, iar gaura era mai deschisa decat e posibil.

Cuvintele lui le auzeam incontinuu…

“Il iubesti?”

“Chiar il iubesti cum m-ai iubit pe mine?”

Si nu plecau oricat de mult incercam sa le alung din minte…De ce il intereseaza atat de mult? Ce vrea ? Vrea sa ma omoare pana la urma?

Lacrimile vroiau sa iasa, dar mi-am muscat limba pentru a nu se intampla asta, vroiam sa plang pentru tot ce mi se intampla in acel moment, dar ceva din interiorul meu mi-a spus ca acest lucru nu va folosi nimanui, va fi doar amintirea constanta a motivului pentru care sufar.

Voi putea sa traiesc fara Edward?…Aceasta intrebare simpla ma facea sa ma cutremur doar cand ma gandeam la ea…Stiam ca voi putea, dar va fi o existenta fara niciun sens, alimentata doar de amintiri si de senzatiile pe care le-am avut. M-am intrebat daca il iubesc…Ce intrebare tampita mai e si asta? Inima mea ii apartine in totalitate, chiar si cele mai mici batai erau pentru el..Nu este evident?

Mi-am promis sa il uit si asa voi face desi viata mea va pleca o data cu uitarea. Fericirea multor persoane depinde de aceasta promisiune pe care va trebui sa o indeplinesc…printre ele si fericirea lui Edward, nu il pot obliga sa isi aminteasca constant de suferinta mea, nu pot sa ranesc un inger, desi ma voi rani pe mine incercand sa il salvez pe el de orice tip de suferinta, orice tip de problema pe care existenta mea le poate crea.

–Bella – Vocea lui Antonio m-a facut sa revin la realitate. M-am uitat in ochii lui verzi care ma priveau cu precautie. – Esti bine ?

Dupa ce m-am intors ca sa ma uit la Charlie, care dormea profund in patul sau, si m-am linistit instantaneu, m-am intors sa ma uit la iubitul meu pentru a-i vedea chipul.

-Da – Am soptit intorcandu-ma la realitate. – Sunt putin distrata.

S-a uitat la mine cu indoiala pentru cateva secunde si a adaugat:

-Bine printeso! Il vor duce pe Charlie acasa cu o ambulanta pentru ca nu se poate misca. – A zambind lasand ca sa i se vada dintii extremi de albi. – Asadar, ma intrebam daca ti-ar place sa mergem acum la tine acasa si sa pregatim camera lui Charlie

M-am gandit un moment, cel mai bine ar fi sa aranjez totul in casa pentru ca Charlie sa se simta comod, in afara faptului ca mi-ar placea sa ies de aici cat mai repede, desi imi e frica sa il las pe Charlie singur. Cand Antonio a inteles preocuparea mea s-a grabit sa adauge.

-Charlie va fi bine printeso, doctorul Cullen va veni cu el in ambulanta, ii voi spune ca noi vom pleca, nu iti fa griji! – A soptit pentru a nu il trezi pe Charlie. A zambit si m-a sarutat pe nas. – Deci, haide, sa mergem !

M-am mai uitat o data la Charlie inainte de a pleca, apoi m-am ridicat din poala lui Antonio si am mers spre tatal meu pentru a-l saruta pe frunte inainte de a iesi in liniste.

M-a luat de mana si m-a tras dupa el pana cand am iesit din spital. M-am alarmat instantaneu, m-am uitat in toate partile pentru a vedea un Cullen, dar din nefericire pentru mine nu am vazut pe nimeni. Imi era dor de toti Culleni, desi stiu ca nu e cel mai bun moment pentru a-i vedea.

Am urcat in mustang-ul lui Antonio, el a urcat pe scaunul soferului si a accelerat motorul, iesind cu mare viteza din parcare…”Exista un lucru in care sa nu semene cu el?” m-am intrebat in timp ce ma tineam de scaun din cauza vitezei cu care mergeam.

Antonio mi-a luat o mana si a sarutat-o, acest gest m-a calmat instantaneu, desi mi-am amintit ca acelasi lucru facea si el, mi-am reprosat faptul ca ma gandesc la iubirea existentei mele…intrebarile lui din nou le auzeam…De ce avea o expresie atat de trista? Ce dracu imi ascunde Edward? Ce?

-Printeso. – A spus Antonio suav- Esti bine? Pari foarte distrasa.

M-am intors la el si am zambit, desi stiu bine ca aceasta fericire nu mi se vede in ochi.

-Da…doar ca sunt putin….- Am suspinat- obosita…pentru tot ce s-a intamplat. – Am murmurat.

–Hmmm….Printeso stii ca poti sa ai incredere in mine, nu-i asa? – A intrebat ridicand o spranceana.

Am dat din cap.

-Deci daca ai nevoie de ceva spunem, vreau tot ce e mai bun pentru tine. – A zambit cu acel zambet care imi place atat de mult.

-Multumesc! – Am soptit si l-am strans putin de mana, el a facut acelasi lucru

Tot drumul spre casa a trecut parca zburand, am vorbit despre niste subiecte neimportante…Mintea mea zboara la kilometrii distanta…Mi-am adus aminte de ceea ce a spus Alice in privinta Victoriei…Moartea mea pare a fi foarte aproape, chiar eu o pot simti langa mine, desi este ceva care nu imi atrage atentia, am invatat sa traiesc cu moartea din momentul in care m-am mutat in acest mic si “sigur” oras.

In minte mi-a venit o imagine cu ingerul meu, care ma observa cu ochii lui de culoarea caramelului, care ma faceau sa ma ratacesc in moduri atat de diferite. Il iubesc mai mult decat imi iubesc viata, mai mult de cat iubesc orice lucru de care am nevoie…el este pur si simplu motivul existentei mele.

Cand am oftat am simtit cum Antonio se uita speculative la mine, doar ca am refuzat sa am un contact vizual cu el, nu aveam chef sa inteleg ce vrea sa imi spuna…Corpul si sufletul meu au obosit, problema e ca o singura persoana ar putea sa schimbe asta, dar aceasta persoana este acum cu o femeie foarte diferita de mine. Un val de durere m-a inundat.

O iubire imposibila, asa as defini ceea ce simt pentru el, o nenorocita si pustie iubire imposibila. Am inceput sa ma simt rau, sa am greturi doar cand m-am gandit la asta.

Am vazut cum Antonio conduce din ce in ce mai repede, desi nu simteam totul cu adevarat…Ii sunt recunoscatoare pentru ca vom ajunge cat mai curand posibil acasa; am prea multe de facut, maine trebuie sa ma duc la scoala…trebuie sa pregatesc casa pentru Charlie, sa fac cumparaturi, sa fac curatenie si, din nefericire, sa ma confrunt cu realitatea maine dimineata…De acest lucru imi este frica, de ceea ce imi va aduce destinul in ziua urmatoare, judecand dupa ghinionul meu nu va fi nimic bun.

-Printeso – A spus suav Antonio – Vrei sa mergem inainte la supermarket? – A spus zambind.

-Ah… da.. – Am spus un pic uimita de efectul pe care il cauzeaza buzele lui impotriva mea, imi aminteste atat de mult de Edward…am inrosit instantaneu pentru ca m-am gandit la asta.

-Esti atat de frumoasa cand inrosesti. – A murmurat si mi-a mangaiat obrazul cu mana lui calda.

Chipul meu a luat alte zece nuante de rosu inainte de a ma intoarce la realitate.

-Multumesc. – Am soptit.

Dupa ce a chicotit mi-a sarutat mana.

Doua ore si zece sacose de la supermarket, deja eram acasa, pregateam cina, am facut deja curatenie peste tot, exceptie camera mea…nu stiu de ce dar simteam ca esenta lui Edward se afla acolo…ultima data cand am fost acolo, a fost si el, a intrat in camera mea si m-a pus in pat. Asadar am negat sa fac curat, voi face cand voi fi singura, stiu ca voi suferi cand imi voi aminti de momentele pe care le-am petrecut cu Edward, dar este o durere pe care o platesc cu placere, doar pentru a avea ceva de la el cu mine.

Antonio m-a ajutat sa fac cina, acest baiat ma uimeste din ce in ce mai mult, abilitatea sa pentru a gati este minunata, el este perfect, dar o voce din mintea mea imi spune ca nu este ceea ce imi doresc cu adevarat…Stiu ca asa e, stiu ca nu il merit, dar este singura persoana care ma poate ajuta sa ies din aceasta stare, este singurul care ma poate apara de mine cand voi dori sa ma sinucid ca sa nu ma mai gandesc la Edward…stiu asta, dar nu vreau sa accept.

-Printeso – A spus Antonio luandu-mi fata in mainile sale pentru a ma obliga sa il privesc.

-Da spune. – Am spus zambind

S-a apropiat foarte mult de mine si si-a coborat privirea de la ochii mei la buze si viceversa, avea un zambet smecher pe buze si ochii parca ii ardeau.

– O intereseaza pe domnisoara Swan sa il sarute pe iubitul ei pentru ca e un bun bucatar? – A murmurat amuzat, chipul lui era la doar un centimentru de al meu.

Simplul cuvant iubit m-a facut sa ma cutremur, Antonio a interpretat gresit acest lucru, ca pe un gest pozitiv si a scurtat distantanta dintre noi sarutandu-ma suav si dragastos, gura lui o cauta pe a mea care se deschidea incet, din instinct mi-am miscat mainile in jurul gatului sau si am prins firele negre intre degetele mele. Sarutul a trecut la nivelul urmator cand mainile sale mi-au atins soldurile si m-a apropiat si mai mult de el – daca este posibil aceasta – “Uita-l!…Lasa-l sa plece Bella!” cuvintele lui Rose sunau in urechile mele ca o amintire fina…M-am obligat sa o ascult, trebuie sa scap de aceasta durere din piept si voi face tot ce pot pentru a scapa de ea.

M-a ridicat de pe podea si m-a pus pe barul din bucatarie, facand ca picioarele mele sa se impleteasca in jurul taliei lui, ma saruta incontinuu, mainile lui imi mangaiau coastele si spatele. Mainile mele mangaiau pectoralii si bratele sale. Printr-un indemn neinfranat el s-a separat putin de mine si si-a dat tricoul jos cu ajutorul meu lasand sa se vada corpul lui foarte bine facut, l-am privit obscen in timp ce l-am prins de gat si l-am apropiat de mine pentru a ne profunda in alt sarut pasional.

Ma saruta salbatic, dar asta nu ma interesa…Am nevoie de distrageri, chiar am nevoie de ceva pentru a-l uita pe Edward, intrebarile lui, ochii lui, respiratia lui…TOT, desi nu ma intereseaza ca de fiecare data cand inchid ochii prima imagine care imi apare este una cu chipul lui…Am nevoie de ceva care sa imi distraga atentia, iar asta este o sansa.

Mainile sale pricepute mi-au dat jos bluza, daca nu as fi avut lenjeria neagra as fi fost complet goala in partea de sus…m-a privit pentru cateva secunde ca o persoana care admira un tablou, a zambit impresionant si s-a apropiat, din nou, de mine…Mi-a muscat suav lobul urechii exclamand un “Hmmm” care m-a facut sa ma cutremur si sa imi arcuiesc spatele spre el.

Saruturile noastre erau din ce in ce mai agresive si mainile noastre atingeau fiecare parte a corpului nostru. Limbile noastre explorau gura contrara lasandu-ne fara respiratie, dar nu vroiam sa ma despart de el, stiam ca daca imi voi pierde concentrarea totul se va prabusi, iar imaginea cu Edward o voi vedea din nou si voi da inapoi. Din nou auzeam intrebarile lui.

“Il iubesti?”

“Chiar il iubesti cum m-ai iubit pe mine?”

Aceste intrebari m-au facut sa disper si m-am apropiat si mai mult de corpul lui Antonio cautand un antidot pentru a ma calma.

Si-a indepartat putin gura de a mea si a inceput sa ma sarute suav pe clavicula pana cand a ajuns la piept unde a marcat linia decolteului meu cu buzele sale suave facandu-ma sa ma cutremur din nou.

Din instinct i-am atins parul cu mainile, l-am tras spre mine pentru a-l saruta, doar asa am putut sufoca suspinul care vroia sa iasa afara si sa ma faca sa dau inapoi, dar stiam foarte bine ca nu pot sa o fac, trebuie sa incep sa traiesc fara Edward, desi ma doare trebuie sa fac ceea ce a facut si el.

Dintii lui se aflau pe bretele sutienului, iar mainile sale cautau deschizatoarea sutienului. Temperatura din bucatarie a inceput sa creasca, sau mai bine spus temperatura corpurilor noastre care erau impreunate, care se atingeau, nervii mei au inceput sa creasca cand mi-am dat seama ca eram complet dezbracata in partea de sus, dar nu ma interesa. Vroiam ca pentru un moment din viata mea sa nu mai simt acea gaura din piept…fie ce o fi.

Mi-a sarutat din nou gatul pana cand a ajuns la piept. Am suspinat cand gura lui a atins unul dintre sani…la aceasta atingere m-am cutremurat.

Am inchis ochii si l-am luat pe Antonio de par, facand in asa fel incat sa ne apropiem si mai tare, nu am vrut sa mai simt goliciunea…asta ma va distruge

El si-a ridicat din nou chipul sa se uite la mine si m-a sarutat cu forta. Mainile lui se aflau deja la nasturele de la pantaloni cand s-a auzit un sunet de la o ambulanta.

-La naiba!! – A murmurat Antonio cand s-a indepartat de mine.

In acel moment a cazut totul peste mine. Dupa ce m-am uitat la bustul gol a lui Antonio m-am uitat la al meu, am inrosit instantaneu cand mi-am dat seama cat de departe am ajuns. Vinovatia mi-a strabatut intregul corp, iar lacrimile au inceput sa imi inunde ochii. Singurele lucruri coerente care mi-a trecut prin gand a fost imaginea cu chipul lui Edward si o imagine cu ochii lui tristi. “Sunt o tampita! ” mi-am spus in gand.

M-am dat repede jos de pe barul din bucatarie si m-am imbracat in timp record, in tot acest timp nu am indraznit sa ma uit la Antonio, imi era rusine pentru ca fata mea arata ca o rosie primavara.

Am inceput sa aranjez mancarea, dar mainile mele au tremurat atat de puternic incat am dat pe jos tot. Mana iubitului meu m-a oprit.

-Linisteste-te printeso! – A spus Antonio imbratisandu-ma din spate.

M-am intors si l-am sarutat.

“In ce moment ti-a trecut prin minte sa faci asta cu Antonio in BUCATARIE, ISABELLA!!! “ mi-a reprosat coerenta in timp ce imi dadea o palma mental.

Am auzit cand au deschis usa si cativa pasi pe podeaua din hol.

-Isabella!

Am incremenit asta nu este vocea lui Charlie.