Cap16 – Uitand (partea I)

Asta nu se intampla, nu se intampla!” Imi strigam in gand in timp ce luptam cu intunericul care ma inconjura complet, trebuie sa ies de aici…oricum ar fi…desi in adancul meu simteam ca aici nimeni nu ma va rani, este ca si cum as fi intr-o somnolenta linistita si fara durere, desi stiu foarte bine ca asta nu va fi suficient pentru a scapa de ceea ce ma astepta.

Am deschis ochii incet si cu prudenta, nu vreau sa ma intalnesc cu realitatea, m-am intalnit cu patru chipuri de ingeri care stateau in jurul meu si se uitau la mine incruntati si cu tot felul de expresii : usurare, enervare, furie, durere…in fine. Rose, Alice, Jazz si Em se uitau la mine de sus, aratau ca niste zei greci care vin din Olimp, cand am deschis ochii toti au respirat usurati. Ma durea foarte tare capul, inconstient mi-am dus mainile la tample si am inceput sa le masez.

-Ce sa intamplat?

-Ai lesinat. – A spus Alice cu vocea ei de clopotel in timp ce se uita la mine cu ingrijorare.

-Ce? – Am intrebat cu neincredere

-Da, Bells! Ai lesinat cand l-ai vazut pe….ei bine, stii tu pe cine…- A spus Jazz in timp ce incerca sa ma linisteasca.

In acea clipa toate amintirile mi-au venit in minte ca picaturile de ploaie care cad. Toate in acelasi timp. Mi-am amintit ca am cazut si ca bratele mari ale lui Emmett m-au prins pentru a nu ma lovi de podea, mi-am amintit de ingrijorarea din ochii lui Edward cand m-a vazut, maraitul lui Emmett cand i-a spus sa se dea la o parte si de suspinul care a iesit din gatul lui Esme, in cele din urma mi-am adus aminte de sasaiturile si de miscarile bruste ale lui Jazz si ale lui Rose pentru a-l da la o parte pe Edward ca sa poata sa ma duca in camera. Am tremurat cand mi-am amintit, iar durerea de cap este din ce in ce mai puternica.

-Surioara!!!…Te simti mai bine?- A strigat Emmett ca un copil mic.

-Da, cred ca da.

Am murmurat inca confuza printre amintirile vagi care mi-au venit in minte, dar ce ma durea cel mai tare era privirea lui Edward in momentul in care s-a uitat la mine, imi amintesc foarte bine acea expresie. Este expresia pe care a avut-o cand m-a vazut in camera de oglinzi cand James era pe punctul de a ma omori. Un alt fior mi-a strabatut corpul si o goliciune ma contopea, mai bine zis goliciunea era sentimentul iluziilor moarte care strigau inconstient pentru a fi readuse la viata.

Am scuturat capul de cateva ori, trebuie sa scap de aceste ganduri nenorocite, durerea din pieptul meu este din ce in ce mai insuportabila…acum il rugam pe Dumnezeu sa ma lase sa cad in bratele lui Morfeu, desi o voi simti in continuare, dar nu atat de tare, de parca acest lucru ar fi un tratament pentru a-mi calma durerea, dar niciodata nu va pleca.

-Bella- A soptit Rose scotandu-ma din meditatia mea.

-Da, Rose. – M-am uitat in ochii ei

-Trebuie sa vorbim cu tine. – A spus incruntata

-Sigur. – Indoiala imi strabatea corpul meu distrus…Despre ce vroiau sa vorbeasca cu mine? Este vorba despre ceva rau? Are vreo legatura cu el?…mi-am promis ca nu ii voi mai pronunta numele…Sau are vreo legatura cu Tanya?

Mi-am ridicat capul si am stat cu picioarele incrucisate pe pat in timp ce simteam cum totul se invarte in jurul meu. Emmett s-a asezat langa mine, in partea stranga, si si-a pus un brat pe umerii mei, iar Alice s-a asezat langa mine, in cealalta parte, iar Jazz si Rose stateau in fata mea.

-Bella- A inceput Rose uitandu-se la mine cu o expresie ciudata pe care nu am putut sa o descifrez.- Trebuie sa il uiti !

Am incremenit, stiu foarte bine si eu si sufletul meu stim la cine se refera, durerea din inima a inceput sa urce si sa coboare lasandu-mi corpul fara aer.

-Bella, acest lucru nu este sanatos pentru tine. Nu iti face bine. – A adaugat Jazz, el se uita la mine cu anxietate.- El nu isi va schimba opinia, iar tu vei fi ranita si mai tare.

Am inceput sa transpir, nu vroiam sa am aceasta discutie cu nimeni, stiu foarte bine ce imi vor spune, dar nu vreau sa ascult, ba mai mult nu vreau sa accept acest lucru… Edward e diferit ! El este diferit! El nu a facut nimic! NIMIC!!!” am incercat sa imi duc mainile la urechi pentru a le acoperi, dar bratul lui Emmett nu ma lasa, mi-a lasat impresia ca el stia foarte bine ceea ce urma sa fac si de aceea nu m-a lasat sa ma misc.

-Surioara…te rog!…Acest lucru nu face nimic altceva, doar te raneste! Nu mai suportam sa te vedem asa! Nu putem!…Nu pe tine! – A spus Emmett nervos.

Niciodata in viata mea nu l-am vazut asa, cu ochii intredeschisi, iar colturile gurii lui ii dezvaluiau dintii…arata ca un…vampir. Mintea mea a inceput sa inteleaga sensul cuvintelor lui, desi acesta nu imi spunea nimic, pot sa spuna tot ce vor, dar eu stiu foarte bine ca niciodata nu il voi uita. “Niciodata nu te voi uita…niciodata iubire…niciodata” imi spunea o voce din fondul mintii mele, desi stiu ca acest lucru va fi ceva rau…imi este frica…O parte din mine doreste sa il uit pe Edward, desi stiu ca acest lucru inseamna nefericire pentru restul vietii mele.

-Bella! – Alice mi-a luat chipul in mainile sale reci si m-a obligat sa ma uit la ea. – Asta te distruge, si daca nu vei renunta…in curand va fi prea tarziu! Vad ce ai facut, ai fugit pana la Phoenix, l-ai lasat pe Charlie in spital, esti mai slaba ca oricand pentru ca nu ai mancat nimic…Chiar crezi ca vei continua sa traiesti in acest mod ? Il astepti pe Edward sa se intoarca la tine si sa iti spuna ca te iubeste ?…Nu poti sa continui asa Bella! – A spus pe un ton maternal.

Nu puteam sa articulez nici macar un cuvant, durerea pe care o aveam m-a blocat, stiu ca ceea ce mi-a spus este adevarat, stiu ca eu nu pot sa continui asa, dar ceva ma opreste, desi nu stiu cu adevarat ce.

-Nu pot…el este viata mea. – Am spus uitandu-ma in jos cu ochii plini de lacrimi si cu durerea din inima mea.

-Bella. –Mi-a spus Rose cu o voce ferma– Uita-te la mine Bella! – A spus pe un ton pe care nu puteam sa il ignor, asadar mi-am ridicat privirea inlacrimata si am vazut-o ca e aproape de mine, mi-a atins fata cu mainile sale si s-a uitat la mine cu o expresie reclamanta– Tu esti puternica…Nu stiu cum ai putut sa suporti toate aceste lucruri! Esti suficient de inteligenta pentru a stii ce e corect, asadar asculta-ma cu multa atentie!- A inspirat profund, dar nu mi-a dat drumul si se uita la mine…- Uita-l pe Edward ! Lasa-l sa isi faca viata lui ! Voi doi nu mai sunteti impreuna si nu te mai gandi la ceva ce nu se va intampla! El si-a ales deja drumul, ma doare sa iti spun asta, dar el nu il va schimba…deci lasa-l sa plece. Uita-l!

Nu am fost in stare sa spun niciun cuvant pentru ca suspinele imi ieseau pe gura ca aerul…”Nu il va schimba…drumul sau…nu il va schimba pentru tine” …aceste cuvinte le auzeam incontinuu in minte, stiam foarte bine ca asta se va intampla…stiam inca de la inceput, din momentul in care l-am vazut la scoala acum cateva saptamani, stiam, doar ca nu eram suficient de puternica pentru a ma gandi la aceste lucruri.

Aici, in mijlocul acestor ingeri frumosi, a fost momentul in care toate presupunerile unei posibile afectiuni din partea lui Edward pentru mine s-au evaporat. Nimic nu era real, totul a fost doar o parte din imaginatia mea, imaginatia mea nenorocita! Stiu foarte bine ca eu sunt vinovata pentru ca m-am lasat purtata de ea. Edward m-a sarutat doar pentru ca e un egoist, pentru ca nu vroia sa ma vada fericita, pentru ca stie foarte bine ca Antonio ar putea sa fie salvarea mea. El stie…si acest lucru il enerva. Stia din primul moment, de cand l-a vazut la ora de engleza.

Acest gand m-a facut sa plang si mai puternic, Emmett m-a imbratisat si m-a lasat sa imi pun chipul pe pieptul sau…am plans mai mult decat pana acum.

Multe amintiri imi inundau mintea…Sarutul cu Edward in intuneric, senzatie de fericire pe care mi-a dat-o, ochii lui de culoarea mierii care ma observau cu diferite sentimente care ma confundau. Mi-am amintit de acea noapte cand am fost la rau, felul in care s-a purtat cu mine…Mi-am amintit de acea noapte din Phoenix cand m-a luat de talie, atingerea lui inca ma doare, inca pot sa simt golul amar pe care a lasat-o atingerea lui.

-Bella –mi-a soptit Emmett in ureche– Linisteste-te, surioara! Stiu ca te doare, dar linisteste-te! – A spus cu afectiune si oricat de straniu ar parea, cuvintele lui au reusit sa ma linisteasca, dar nu in totalitate, inca existau urme de la lacrimile care se prelingeau pe obrajii mei.

-Bella- Alice se uita la mine rusinata. – Imi pare rau ca te-am adus aici, nu m-am gandit ca asta va fi atat de dur pentru tine, dar iti promit ca in momentul in care te vei trezi vom merge la Seattle pentru Charlie…Te vom duce acasa si nu va trebui sa te intorci aici…Imi pare foarte rau! – In momentul in care a spus ultimele cuvinte s-a uitat in jos.

M-am uitat la ea pentru o buna perioada de timp, de asemenea m-am uitat si la chipurile lui Jazz, Rose si Emmett…Toti se uitau la mine ingrijorati de parca as fi o papusa de cristal care s-ar putea sparge in orice moment si chiar asa era, ma simteam atat de fragila incat simteam ca in acest moment pana si vantul m-ar putea distruge cu o singura adiere.

Trebuie sa imi revin, stiu…pentru binele persoanelor pe care le iubesc…inclusiv pe Edward, stiu ca prin suferinta mea nu fac nimic altceva decat sa il ranesc si pentru acest lucru nu ma pot ierta. Eu nu pot sa ranesc un inger, asadar chiar daca asta ma va costa propria viata voi incerca sa ma fac bine pentru ceilalti, desi as muri incercand…trebuie sa o fac!

-Totul va fi bine! – A spus Jazz in timp ce imi trimitea valuri de liniste, epuizandu-se.

-Bella…- Rose mi-a atras atentia. – Promite-ne ca vei incerca, te rog! – Am vazut in privirea ei ca vroia ca eu sa imi revin, sa ma fac bine, am vazut ca isi facea griji pentru mine, asadar trebuie sa promit nu am alte optiuni.

-Promit!- Am soptit in timp ce mi-am “scufundat” capul in umarul lui Emmett si am inchis ochii pentru a incerca sa dorm.

Era liniste, o liniste profunda, se auzea doar bataile rapide ale inimii mele. Gandurile pe care le-am inchis, intr-o cutie din creierul meu, s-au eliberat. Cum il voi uita pe Edward? Cum voi supravietui? Edward va fi fericit daca eu voi face acest lucru? Mii de intrebari zburau in mintea mea ca niste fluturi, vara. Mainile imi transpirau, iar mandibula a inceput sa imi tremure in momentul in care am inceput sa caut raspunsurile pe care le-am evitat atat de mult.

Lacrimile ieseau din ochii mei inchisi si umflati. Orele pareau eterne in aceasta camera. Nu vroiam sa deschid ochii, nu, inca nu. Vroiam sa mai stau cateva momente in mintea mea, este locul in care singura persoana care ma poate rani sunt eu si subconstientul meu.

Amintirile mi-au inundat mintea…mi-am amintit de fiecare moment in care Edward a stat cu mine, saruturile pe care mi le-a dat, magaierile pline de sentimente care ne-au inundat fiecare parte din corp.

Nu stiu cand am adormit visand aceste lucuri frumoase si placute, posibile finaluri ale povestilor cu zane care veneau in minteam mea, in care eu eram printesa, iar Edward era printul…stiu ca suna fara niciun sens, dar pentru cateva momente mi-ar fi placut sa se intample asta…Printesa si print. Povesti cu zane, cai albi, broaste vorbitoare si fluturasi colorati care emanau un praf magic, din nefericire realitatea era alta…una foarte diferita. Desi este asa, eu pot sa simt cum o durere senina se extinde in corpul meu.

Cineva ma striga de la indepartare…”Bella!…. Bells!… Trezeste-te!!”…se auzea din ce in ce mai aproape pana cand m-am trezit din visul meu si mi-am dat seama ca ma aflam, in continuare, in bratele musculoase ale lui Emmett, care se uita la mine cu curiozitate.

-Surioara…vorbeai in somn…printi si printese..- A incercat sa sufoce un ras printr-un atac de tusa, dar nu a reusit.

-Imi pare rau…“La naiba !!!” Am blestemat in gandul meu, mereu mi se intampla asta.- Unde sunt ceilalti Emmett? – Am intrebat in timp ce imi frecam ochii rosii de la atata plans.

-Rose si Alice au coborat jos pentru a aduce mancare pentru tine.- A raspuns linistit.

Nu am reusit sa raspund pentru ca cineva a intrat pe usa. M-am tensionat instantaneu si mi-am ascuns chipul in umarul lui Emmett, dar m-am linistit intr-o clipa…era Jazz. Un val de pace si liniste a inundat camera ca prin farmec.

-Surioaro, stiu ca nu e momentul potrivit, dar vrem sa te intrebam ceva.- Emmett a devenit serios, a oftat si m-a strans in brate. – Nu vrei sa imi spui ceva mie si lui Jasper? – Am simtit controlul din vocea lui si ochii lui care erau intredeschisi, si Jasper care s-a asezat langa mine.

-Cum ar fi Emmett?- Am intrebat oftand.

Cum ar fi…- A inceput sa imi imite vocea cu sarcams. – “Fratioare, Jasper…sunt iubita idiotului de Antonio” – A intredeschis inca putin ochii, iar Jasper s-a tensionat.

-Aaaa…eu – Nu stiam de unde sa incep, stiu ca Jazz si Em nu il plac, de aceea nu am stiut cum sa le explic. – Eu…ei bine…la dracu!!!…Da..Emmett si Jasper, sunt iubita lui Antonio. – Am spus amuzata putin de expresiile lor nervoase.

-Nu il placem! – A protestat Jasper, eu m-am strambat.

-Asadar, desi stim ca este cu tine – A spus Emmett printre dinti – Nu ne place de el – M-a strans inca putin, aproape, lasandu-ma fara aer. – Si va trebui sa treaca de interogatoriul nostru, de acord? – A spus ferm.

A trebuit sa imi folosesc tot autocontrolul pentru a nu rade in acest moment, de aceea doar am aprobat si mi-am folosit parul ca pe o perdea pentru ca ei sa nu vada zambetul de pe buzele mele. Chiar erau enervati si gelosi ca niste frati pe care nu i-am avut niciodata. Oricat de ciudat ar parea acest lucru mi-a animat dispozitia, au reusit sa imi calmeze putin durerea din piept, desi nu in totalitate.

-De ce nu va place de el, nici macar putin de tot? – Am spus cu neincredere. Nu mai cunosc alte persoane carora sa nu le placa de Antonio, el este o persoana minunata.

Emmett a deschis gura, dar in momentul in care a incercat sa raspunda au intrat Rose si Alice in camera cu mancare. M-am uitat la amandoi pentru a le spune ca asta nu ramane asa, trebuie sa existe un motiv adevarat pentru care il urasc atat de mult, sigur au unul, iar eu trebuie sa il stiu.

-Bells – A spus Alice venind spre mine cu o tava in care avea mancare. – Ti-am pregatit micul dejun – S-a incruntat – Desi nu am mai mancat mancare umana de mai mult de 60 de ani…presimt ca ne-a iesit foarte bine, ca iti va place.

-Multumesc Alice. – Am privit tava din fata mea, fara niciun apetit. – Dar adevarul e ca nu imi e foame. – M-am uitat in jos.

-Isabela Marie Swan…vei manca ACUM!!! – A spus Alice pe acel ton al ei de care ma temeam sa nu il ascult.

Am negat din cap.

-Nu mi-e foame..vorbesc serios. – M-am uitat pe fereastra pentru un moment si am vazut ca s-a luminat putin. – Ce ora e? – Am intrebat uitandu-ma la Alice

-7:30, dimineata – A apropiat inca putin tava de mine – Asadar domnisoara “care schimba subiectul” vei manca A-CUM! – A seperat cuvantul in silabe ca si cum ar vorbi cu un copil mic.

Am acceptat resemnata, uneori Alice poate sa fie atat de…hotarata. Am inceput sa mananc fara sa stiu ce inghit…m-am pierdut in gandurile mele in timp ce ma uitam pe fereastra, ascultand fara sa ascult ceea ce se spune in jurul meu. Am auzit ca Alice spune ceva despre haine si ca Rose spune ceva despre masini, dar in fine pana la urma m-am ratacit, in interiorul meu , coerenta mea striga: “Trebuie sa il uiti Isabella, pentru binele tau, pentru binele lui si pentru binele celorlati…trebuie sa il uiti!” ma simteam de parca fiecare cuvant rupea ceva din interiorul meu. Eram constienta de ceea ce se va intampla in cateva zile…nunta lui, dar inca nu puteam sa accept ca Edward se va casatori cu o persoana care nu voi fi eu. Gaura din inima mea s-a tensionat din cauza durerii pe care o simteam, dar stiam foarte bine ca va trebui sa invat sa traiesc asa deoarece ma indoiesc foarte tare ca il voi uita…nici daca ar trece ani. Pana la urma ma voi obisnui, pentru ca va trebui sa traiesc cu asta in fiecare zi…an dupa an, pana cand nu voi mai exista si ma indoiesc ca acea goliciune din interiorul meu nu o voi mai simti in momentul in care voi muri.

Cu cat afara se lumina mai puternic cu atat minteam mea calatorea din ce in ce mai departe. Acum vedeam totul mai clar, stiu foarte bine ca va trebui sa o fac, desi nu vreau. “Totul este pentru binele tau Isabella…totul este pentru binele tau!” imi repeta acea voce din capul meu.

Bella? – M-i-a spus Alice scotandu-ma din reverie – Fa o baie si apoi plecam, azi Charlie va fi externat.– Spunand asta m-a ridicat in picioare, mi-a dat niste haine curate si m-a impins pana la baie.

Azi il vor externa pe Charlie, fiecare cuvant parca imi ridica una din multele pietre de pe inima mea…”In sfarsit, Charlie va fi acasa…in sfarsit!” am schitat un zambet. In sfarsit Charlie este bine.

Am facut un dus repede si m-am schimbat, fara sa imi dau seama cu ceea ce m-am imbracat…era un tricou negru si o pereche de plugi cu talia foarte joasa, pentru ca ma grabeam nu m-am deranjat sa spun ceva despre haine.

Am iesit repede din baie si am mers pana in camera lui Emmett si a lu’ Rose, aici ma astepta Alice. Mi-a aranjat parul si m-a machiat repede, in alte circumstante as fi negat si as fi comentat in tot acest timp, dar eram atat de nerabdatoare sa merg dupa Charlie incat am renuntat sa o joc pe Barbie-Bella, oricum Alice tot ar fi facut-o, chiar si impotriva vointei mele. Cand am coborat scarile, sa ne luam jachetele, mi-am dat seama ca nu am vazut-o nici pe Esme nici pe familia Denali. Oare unde sunt?

-Alice- Am intrebat cu indoiala– Unde este Esme?

-Ah…- A ezitat putin, dar pana la urma a raspuns– A mers la vanatoare cu familia Denali si cu el.

Nu am mai intrebat nimic, era ceva normal ca sa mearga cu ei, vreau sa spun: el – am refuzat sa ii mai pronunt numele pentru ca ma temeam ca inima mea se va rupe in bucatele- va face parte din familia lor foarte curand. Am gemut pentru mine cand am simtit durerea din piept.

Emmet, Jazz, Rose si Alice au venit cu mine la spital, am mers toti in jeepul lui Emmett, cand am urcat in masina m-am simtit ciudat pentru ca nu am vazut volvoul lui in garaj, dar mintea mea a respins acest gand intr-un mod inconstient…mi-am spus, mai bine zis m-am obligat, sa refuz orice gand care are legatura cu el, desi e foarte dificil sa o fac pentru ca toata viata mea se invarte in jurul lui.

Pe drum nimeni nu a spus nimic, fiecare se gandea la diferite lucruri. Mergeam cu o viteza foarte, foarte mare, dar nu ma simteam in stare sa ma cert cu Emmett in privinta acestui lucru. Ma uitam la petele de culoare care se vedeau pe geam ca niste tablouri de la muzeu. Va fi fericit? Aceasta intrebare mi-o tot puneam in gand…Speram din suflet sa fie, merita acest lucru. El merita aceasta sansa si sper ca Tanya sa il faca fericit…In comparatie cu mine care nu fac nimic altceva decat sa ii dau dureri de cap. Este indragostit? O noua intrebare o aveam in gand…Sa spunem ca acest lucru e evident, Tanya este femeia pe care si-o doresc toti, e frumoasa si pe dinafara precum si –imi imaginez – inauntru. “Serios, Isabela Marie Swan nu ai nimic atractiv pentru a-l retine langa tine. INTELEGE ASTA O DATA PENTRU TOTDEAUNA!!!” strigam in interiorul meu incercand prin toate modurile posibile ca aceste cuvinte sa le am mereu in mintea mea si in gandurile mele.

Fiori interni imi strabateau corpul incontinuu facandu-ma sa ma cutremur. Ma bucuram cu amaraciune de aceasta senzatie, pentru ca simteam ceva diferit de durerea care ma copleseste de ceva timp.

Prostuto, prostuto, prostuto!!!….prostuta de Isabella!!!” striga de nenumarate ori una din miile de voci, toate la unison erau adevarate, atat de mult am incercat sa evit acest lucru. M-am intrebat pentru un moment daca asta simte Edward cand aude gandurile celorlati, pentru ca in interiorul meu era o lupta interna intre mai multe voci diferite, desi toate strigau acelasi lucru. Eram in continuare in acea batalie a vocelor mele interioare pana cand un strigat sufocat m-a scos din gandurile mele. Alice…Alice a strigat.

– Ce se intampla Alice? – Am intrebat-o in timp ce am luat-o de brat, acum ca se afla langa mine.

-Bella… Bella– A inceput sa murmure.

Emmett a parcat masina pe o parte a drumului si s-a uitat la Alice, ea avea privirea pierduta, cunosc foarte bine aceasta expresie.

-Ce se intampla Alice? Ce ai vazut? – Am intrebat tensionata, stiam ca aceasta viziune are o legatura cu mine…a soptit numele meu.

-Victoria… Bella… Victoria – A suspinat si m-a imbratisat.

-Alice, ce se intampla? – A intrebat-o Rose in timp ce am luat-o de o mana.

-Am vazut-o ….pe Bella…- A dezviat privirea de la mine si s-a uitat atenta la Rose si Jasper care se uitau la ea preocupati– moarta…- a soptit ultimul cuvant.

-Alice despre ce vorbesti?- A spus Jasper care era din ce in ce mai tensionta.

-Bella…in padurea de langa casa lui Charlie – A inceput sa vorbeasca repede – Moarta…Victoria o omoara…din cauza unei greseli pe care o facem noi…Nu! Nu! Nu! – Spunand asta si-a acoperit fata cu mainile ei si a inceput sa suspine, dar fara lacrimi.

Am incremenit…”Chiar nu mi se poate intampla altceva???” m-am intrebat. Nu…eu intr-adevar am cel mai mare ghinion din lume. Ma simt ciudat, pentru ca nu m-a impresionat viziunea, stiam…stiam de foarte mult timp ca sunt foarte multe sanse ca Victoria sa ma omoare, desi in realitate niciodata nu m-am gandit prea serios pentru a ma speria sau ceva de genul

Emmett a accelerat in timp ce vorbea repede ca un vampir, am inteles doar cateva cuvinte, acestea erau: Carlisle, Bella, casa, protectie…dar am pierdut cursul conversatiei.

Atmosfera din masina era din ce in ce mai tensionata, Jasper incerca sa ne trimita valuri de liniste, dar nu reusea nici pentru el. Alice vorbea la telefon – probabil ca vorbeste cu Carlisle- Rose vorbea cu Jasper, iar Emmett era concentrat la drum pe care mergea cu cea mai mare viteza pe care o prinde jeepul sau.

“Dumnezeule, asta chiar este mult prea mult ghinion” imi repetam incontinuu. Niciun gand coerent nu imi venea in minte, singura imagine pe care o vedeam era chipul unei feline cu parul portocaliu ca focul care ma astepta, dar, oricat de ciudat parea, eram fericita ca o vedeam si nu frica, este o modalitate de a pune capat suferintelor a tuturor celor din jurul meu.

In minte mi-a venit o alta imagine, chipul lui Edward, el zambea in acel mod care imi place atat de mult si care m-a alina…este atat de greu. Stiu foarte bine caci daca Victoria ma va omori totul va fi o usurare pentru cei din jurul meu, desi ei spun contrariul.

Ora a trecut prea repede, intr-o clipa ne-am aflat in fata spitalului. Emmett a parcat masina intr-un loc, care cred ca e prea mic pentru jeepul lui, dar el a reusit dintr-o incercare. Am coborat din masina, toti erau tensionati. Jazz a venit intr-o parte de a mea, iar Emmett in cealalta, el si-a trecut un brat peste umerii mei, Rose statea in spatele nostru, iar Alice in fata noastra. Daca as fi fost intr-o dispozitie mai buna as fi ras de aceasta scena amuzanta. Patru vampiri au grija de o umana.

Am mers pana la intrare, de acolo Rose, Jazz si Alice au mers direct spre coridorul cu birouri, unde presupun ca ii asteapta Carlisle. Emmett a ramas cu mine.

-Surioara – Mi-a spus suav, desi am reusit sa observ ca era tensionat. – Totul va fi bine, iti promit ca nimic si nimeni nu iti va face rau si am de gand sa ma tin de promisiune!- A zambit, dar acea bucurie nu i se vedea in ochi.

-Multumesc, Em! – L-am imbratisat, asa am ramas pentru cateva minute care au devenit eterne, il ador pe acest mare prostut, este ca si un frate pe care nu l-am avut, la fel ca intreaga familie Cullen…toti mai putin unul, care e persoana care o iubesc cel mai mult pe acest pamant, desi sentimentul nu e reciproc. Acest gand a facut ca durerea din piept sa fie si mai mare si m-am apropiat si mai tare de Emmett intr-o incercare tampita de a ma calma, el mi-a raspuns imbratisandu-ma mai puternic. Exact in momentul in care am vrut sa ne separam Emmett s-a tensionat si si-a inclestat mandibula instantaneu.

-Vine “iubitul” tau – A marait printre dinti, iar eu m-am uitat in aceasi directie ca si el.

In fata noastra era Antonio, care se apropia zambind, se uita la noi cu acei ochi verzi, care imi plac atat de mult. Un fior mi-a strabatut corpul cand am vazut cat de mult seamana cu el…. m-a cuprins o durere si mai puternica, dar nu am avut timp sa ma cutremur deoarece Antonio se afla deja langa mine.

-Buna printeso, Cullen! – A spus cu amabilitate

M-am separat de Emmett, care se uita urat la Antonio, dar el nici macar nu a tresarit, si m-am apropiat de iubitul meu – m-am lovit mental pentru asta, desi nu stiu de ce- si l-am sarutat suav pe buze.

-Buna! – Am spus zambind timid in timp ce ne luam de mana.

-Surioaro – A marait Emmett– Du-te la Charlie, eu ma duc la Carlisle! – s-a uitat cu dispret la Antonio si buzele lui s-au curbat in sus– Dute direct la Charlie, Bella…nu vreau sa deviezi din drum – Spunand asta s-a dus spre biroul lui Carlisle.

Niciunul nu am spus nimic pana cand nu l-am vazut pe Emmett.

-Printeso – A spus cu afectiune in timp ce imi lua fata in mainile sale. – Mi-a fost dor de tine!– Nu am putut sa ii raspund deoarece buzele lui s-au unit cu ale mele si ne-am sarutat suav si cu dragoste, dar din nefericire pentru mine buzele mele dorea buzele altei persoane si in mintea mi-a venit o imagine cu el. Acest lucru a facut ca sa opresc sarutul intr-o clipa, m-am inrosit instantaneu, dar el a zambit cu acel zambet care ma innebuneste.

I-am zambit cu timiditate si l-am luat de mana pentru a merge in camera lui Charlie, am avut o senzatie stranie datorita atingerii lui calde cu care nu eram obisnuita.

-Printeso – A spus cu un ton jucaus– Trebuie sa ma prezint serifului Swan ca iubitul tau? – A spus cu un chip angelic care mi-a amintit de expresiile lui Alice.

-Aaaa…..aaa…- “La dracu!!! Ce fac? Ce fac ??” – Da, oricum va afla. – Am spus incruntandu-ma. Este adevarat, probabil Charlie deja stie.

A ras printre dinti si in clipa in care m-a sarutat repede eu am inrosit. Gaura din inima mea vroia sa ma prabusesc, dar Antonio face ca toate aceste lucruri sa se calmeze, doar prezenta lui calma totul, desi stiu ca singurul motiv pentru care se intampla asta este pentru ca el este clona iubirii vietii mele.

Cand am ajuns in fata camerei lui Charlie eu m-am tensionat instantaneu, Antonio cand a simtit asta m-a strans usor de mana dandu-mi incredere, eu i-am zambit cu timiditate inainte de a deschide usa. Cand am intrat am vazut ca Charlie avea un zambet triumfal, camera era plina de fericire ca si cum el o lumina cu zambetul sau.

-Fiica! –A strigat. –Mi-a fost dor de tine, micuto! – A intins bratele pentru a ma apropia de el si pentru a-l imbratisa, eu i-am raspuns.

-Imi pare rau tata, dar Esme m-a obligat. – Am spus in soapta.

-Nu este nicio problema, micuto! – A raspuns emotionat si m-a sarutat pe frunte.

Serifule Swan! – A spus Antonio cu rafinament.

Antonio!!! – A strigat Charlie ca un copilas. – Fiule ce bine ca treci pe aici…De mult timp nu te-am vazut.

-De asemenea serifule Swan. – A spus Antonio zambind.

-Spune-mi Charlie, te rog! – A spus tata incercand sa se simta tanar. – Asadar – S-a uitat la mine cu neincredere. – Voi doi.. – am incremenit instantaneu…Este posibil sa fie atat de perspicace si cand se afla pe un pat, intr-un spital?

Asa este serifule…Charlie. – A spus Antonio zambind, din nou, in timp ce eu aveam toate nuantele de rosu posibile. – Printesa mea si eu suntem impreuna. – Spunand asta s-a apropiat de mine si m-a luat de mana.

Pentru un moment am crezut ca lui Charlie i se va descompune mandibula deoarecea zambea atat de mult ca un copil mic.

-Asta este minunat copii, va felicit!- A spus zambind.

Antonio s-a apropiat de mine si mi-a luat chipul intre mainile sale, si-a intors putin capul si s-a apropiat de mine un pic, tot ce era in jurul meu a disparut, dar am auzit fluieratul incet a lui Charlie, desi acest lucru nu ma interesa. Ma simteam de parca as fi intr-un balon privat. Ochii lui verzi se uitau cu pasiune la mine, cand se uita la buzele mele, cand se uita in ochii mei…A facut asa pana cand a scurtat de tot spatiul care ne despartea si m-a sarutat cu dorinta, eu am raspuns la sarut fara sa spun nimic, nu era pentru ca imi placea ci pentru ca imi amintea prea mult de el.

M-am lasat purtata de val si i-am raspuns la sarut, mi-am scufundat degetele in parul lui negru, in timp ce el imi atingea talia. Eram prea concentrata la sarutul nostru, cand am auzit zgomotul pe care l-a facut usa care se deschidea m-am separat de Antonio instantaneu.

In fata noastra se afla Carlisle care zambea cu tristete si …- “Nu! Nu!…Asta nu mi se poate intampla! De ce mie?” strigam in gand- el se afla in spatele lui Carlisle cu ochii sai arzand si cu gura lui care era intr-o linie…cunosc prea bine aceasta expresie…este furios.

Sentimentul de vinovatie mi-a strabatut intregul corp, desi stiu ca nu trebuie sa ma simt vinovata.

_____________________________________________________________________________________

EPOV “Saruturi in intuneric” (partea in care o saruta pe Bella)

Furia mi-a strabatut intregul corp in timp ce vedeam in capul acelui idiot intentiile pe care le are cu Bella…Cumva este idiot? Cum de nu isi da seama ca Bella nu il iubeste? Deasemenea, am vazut in mintea lui momentul in care a sarutat-o rapid pe Bella inainte de a pleca…Asta numea el sarut?…Este chiar atat de idiot incat nu stie nici sa sarute? Si mai ales nu stie sa sarute buzele carnoase si rosii ale Bellei? Intr-adevar acest baiat incepe sa ma calce pe nervi.

In acel moment mi-a venit o idee minunata, stiam ca trebuie sa fiu rapid pentru ca nu am prea mult timp la dispozitie. Am fugit cu o viteza inumana la tabloul electric care se afla in subsolul spitalului. Am produs o pana de curent si am mers cat de repede am putut pe coridor, mirosul de frezii era din ce in ce mai puternic…acolo am auzit bataile rapide ale inimii sale si respiratia sa neregulata. Cand m-am oprit in fata ei am simtit tensiunea din corpul ei si frica care iesea pe fiecare por de al ei…Mirosul ei ma chema..mai mult decat ma chema..canta pentru mine.

-Cine este acolo? – A spus tensionata…Mi-am amintit cat de adorabila este cand se sperie si mi-am pus mainile ca o cusca pentru ca corpul ei sa se afle intre mine si perete.

Cand am simtit ca va tipa am apelat la singurul mod pe care il stiam pentru a o opri. Cand buzele mele le-a atins pe ale ei am simtit o scanteie in interiorul meu. Ea m-a luat de par, cum ii place ei, iar eu am prins-o de talie cu o mana pentru a o apropia si mai mult de mine, nu vroiam sa scape, m-a impresionat faptul ca ea a raspuns la sarut, de aceea am jurat ca voi scoate ce e mai bun din mine pentru buzele sale delicioase. In ultimele zile, in Phoenix, am observat-o si este identica ca inainte, doar ca din cauza mea nu mai are viata in corpul ei, se misca mecanic, nu mai inroseste si nici nu mai rade in felul in care imi amintesc eu…m-am invinovatit pentru asta.

Am aprofundat si mai mult sarutul pentru ca imi place cum miroase…frezii…mirosul meu preferat. Impulsurile m-au facut sa imi doresc si mai multe cu ea in acest loc, lucruri pe care nu mi le-am imaginat niciodata, de aceea asta a fost semnalul, trenuie sa plec..nu vreau ca impulsurile sa ma duca in alte locuri.

M-am separat incet de ea si am zambit cand am simtit respiratia ei calda pe chipul meu.

-Acesta este un sarut adevarat. –I-am soptit in ureche si am simtit cum tremura in bratele mele.

Am plecat cu viteza mea de vampir cu gustul dulce al buzelor ei pe ale mele.

65 Răspunsuri to “Cap16 – Uitand (partea I)”

  1. deci ma jur!!k exact asta am gandit si eu knd am citit capitolul cu sarutul pe intuneric!!eram sigura k edward a provokt pana de curent!!ERAMSIGURA!!:)))

  2. alexandra Says:

    deci ur k niciodata nu am plans asha qm am plans la fiq asta:X
    e prea tare:X
    t rog zimi k s vor impak:|:|
    t rooog:|

  3. waw……….
    :((:((
    de ce nu recunosc ca se iubesc???
    zi-mi ca se iubesc
    te rog te rog te rog
    daca nu este happy end
    nu stiu ce fac
    daca Bella nu ramane cu Edward
    e ca si cum ca si cum
    nu stiu nu mai avem niciuna speranta
    ei trebuie sa fie impreuna
    ca altfel nu se poate
    zimi ca se iubesc
    si Antonio si Tania o sa moara calcati de tren
    bine nici chiar asa
    dar totusi
    nu stiu acum dupa ce am citit
    cap asta
    am un sentiment in privinta lui Antonio
    sper sa nu fie adevarat de cred
    si numai mintea mea nebuna
    crede asa ceva
    doamne crek sper adik
    am vazut prea multe drame la viata mea
    Antonio nu e cu Victoria nu???
    atata ii trebuieee
    e doar imaginatia meaa
    doar imaginatiiaaa meaa
    nu???

  4. ar fi o idee ce spune eva:X:X:Xsi mie mi-ar conveni de minune;))…oh,de mult tanjeam dupa un EPOV:X:X:X:X:X:X:X:Xmi-a placut la nebunie:X:X:X

  5. woow….stiu nu am ami dat comm pana acum dar cred ca acum este momentul potrivit….1 .si eu cred ca edward o mai iubeste pe bella eu cred ca el a aleso pe tanya pt a o salva pt nu stiu sigur nu cred ca el vrea sa o transforme vrea ca sa ii ofere o viata normala si plina de bucuri de aceea poate a adus-o si pe tanya ca sa o convinga ca nu o mai iubeste si desigur ca sa o apere de Victoria …..poate edward sa apropiat de Tanya doar pt ca avea nevoie de un sprijin sau asa cum face si bella cu antonio poate ca in unele momente ii se pare ca seama cu ea ….poate o vede pe bella in fata ochilor lui cand se uita la tanya sau isi imagineaza ca o saruta pe bella cand de fapt o saruta pe tanya….asa cred mrg sunt sigura de acest fapt…vampiri se indragostesc doar o singura data in timpul existentei lor ….doar o data el sa indragostit de bella …si in amurg a zis clar ….pt Ed Bella e centrul universului lui …(stiu ca nu suna bine)….nu cred ca tocmai aucm ar fi o exceptie….si sincer vb asa a fost si cu Marcus el inca isi iubeste sotia care a fost omorata de Aro…dupa sute de ani…iubirea pe care i-o porta nu a scazut deloc poate doar a crescut …pt ca de obicei doar cand te desparti de cineva iti dai seama cat de mult il iubesti si te mustrezi si te invinovatesti ca nu ai profitat de secundele cu acel „el”….eu inca cred ca ed o iubeste la fel de mult pe bella ……nu cred sunt sigura de asta……si sincer acum ……din punctul meu de vedere……ed fara bella nu ar fii existat deloc mi se pare cam absurd ….mi se pare ca si cum nu ar fi existat adam si cu eva sau romeo si julieta…..mi se pare foarte ciudat sa existe o lume in care vietile lor sa nu se intersecteze in care sa nu se iubeasca asta e parerea mea personala……si nu cred ca pot sa mi-o schimb…si sincer eu daca as scrie aceast fic…as omora-o pe bella ca sa zic asa:))…..adik nu ar fi cu happy end….nu in momentul de fata…mrg eu azi am inceput sa citesc acet fic pe care il traduci…sincer nu prea am putut sa ma despart de el…..am si plans….way ce trist..:((…..dar asa cum am zis ….de fapt eu nu stiu inca ce se intampla in cap urmatoare….dar sincer daca bella ar fi cu antonio si ed cu tanya…si daca asa ar ramane nu stiu …..pt eternitate eu as incerca sa o omor pe bella…:D….stiu sunt sadica dar nu percep asa cum am ami zis ….o lume in care ei sa nu fie impreuna…:d…..deci..oricum traduci super bine….spor la treaba…:D…

    • woow frate cat am scris…:o…..ce fac aici romane…:))…..mrg a si am uitat sa iti multumesc ca ne traduci..:P:X:X:X….iti sunt datoare vanduta pt asta:))…

    • ma bucur enorm de mult ca iti place si ca ai lasat un comentariu…acum poti citi si capitolele urmatoare, vei primi raspunsull la intrebarile tale si vei afla cume ipoteza ta..buna sau rea😉

      Multumesc pentru tot :*:*

      Somn usor :*

  6. super tare!!!:X:X:X:Xfabulos:X:X:X:X

  7. Super tare astept si urmatorul cap foarte foarte repede plzz , cand apare?

  8. alicebeautifulvampire Says:

    ce pacat ca tocmai acum reusesc si eu sa citesc…..
    Deci e super capitolul….traduci atat de bine mai ales sentimentele si senzatiile personajelor…de abia astept urmatorul capitol…iui pe cand?

  9. wow….ce jos sunt la comentarii………….am fost plecata shy de abia acum am reusit sa citesc………. oricum e fenomenal……..🙂

  10. Alexandra Says:

    Superb…ca toate capitolele….:d

  11. foarte frumos.succes in continuare !>:D<

  12. chiritele Says:

    DECI CE ESTE IN MINTEA LUI EDWARD PUR SI SIMPLU NUL INTELEG.DE CE O FACE SA SUFERE ATAT DE TARE PE BELLA?SPE CA IN PARTEA A DOUA SA AFLU MAI MULTE. SUCCES LA TRADUS

  13. Exceptional.Asa cum traduci tu e mult mai frumos si mai intens decat in spaniola.Aproape m-ai facut sa plang.Bravo si mutumim pt.munca pe care o faci pt.noi.

  14. butterclau Says:

    Eu cred ca Tania aia nush are vreo putere cva ca sa il faca pe Edward sa o iubeasca sau nush…ce ca altfel nu imi explic cum poate sa se casatoreasca cu ea.I mean helloooo!!! din cate se vede el inca o mai iubeste pe Bella da nu imi pot da seama ce e cu el;))…vreau sa aiba un happy ending…am citit cap de dinainte in spaniola,stiu cva spaniola dar nu vreau sa il citesc in continuare pt ca mi se pare mai profund in romana.In fine cred ca am inceput si eu sa aberez;)).Oricum e ff interesant fanficul asta,si unic…de abia astept cap urmatoare.:*:*Take care;)

    • ma bucur enorm de mult ca iti place fanficul :)….cap 17 apare azi…deci fii pe faza ;))

      apropo de ipoteza cu Tanya…as spune daca are cea putere sau nu, dar daca spun as dezvalui ce se intampla mai departe, iar eu vreau ca voi sa va dati seama…si in plus ador sa va citesc ipotezele voastre ;))….

      Pupici :*:*:*:*

  15. EU..NUJ DECAT CA IMI PLACE ACEST FAN -FIC…SI MERSI DEDE CA IL TRADUCI

  16. ok eu sunt laura cu „L” mare :)) sa nu incurcam:)) cu se numeste capitolul 17 …caci 16 cred ca nu va avea nici un nume nu? deoarece e partea a doua:-?? cred…ca nu va avea..:)) oricum eu vr sa stiu titlul din cauza ca poate imi fac din intamplare vreo idee:))

    • :)):)):))… cred ca te referi la cap 18…

      deci cap 16 (adica acesta) se numeste „Uitand (partea I)”, cap 17 se numestete „Uitand (Partea a II-a)”, iar capitolul 18 se numeste „Frumoasa greseala”

      …puteam sa unesc cele doua capitole si sa fac doar unul, dar pentru ca asa a scris autoarea asa am tradus si eu :D…

  17. eu cred ca edward o mai iubeste inca pe bella si ca a venit inapoi ptr a fi mai aprope de ea , insa nu inteleg de se casatoreste cu tania, avand in vedere ca o iubeste inca pe bella si asta reiese din felul in care povesteste despre sarut si daca nu ar mai iubio ce rost ar mai avea? adica toata lumea vrea ca ei sa ramana impreuna si ei sunt personajele principale e normal sa ramana impreuna ( totusi nu toate sunt happy end-uri), eu cred ca acesta se va termina bn, si am o vaga banuiala ca victoria o va ataca pe bella si edward o va salva si atunci ii va spune ca o iubesti si de ce se casatoreste cu tanya si de ce a facut tot ce a facut, am incercat sa citesc fan ficul in spaniola insa n-am inteles nik, pe bune, nu stiu o boaba de spaniola, si mai vream sa-to zic ca faci o treaba minunata si iti multumesc enorm ca traduci acest fan fic, le ai cu spaniola si vreau sa spun ca chiar esti priceputa , traduci exceptional, si desi nu prea stiu spaniola ( doar cuvintele de baza), pot spune ca faci o treaba excelenta si ca traducerea ta e mai buna ca originalul , adica esti FENOMENALA, fan ficul asat e in topul preferintelor mele, si credema ca eu citesc o groaza de fan ficuri ( 34 mai exact ), sper ca cuvintele mele sa nu ti se urce la cap insa eu mi-am spus doar parerea, si sper ca am nimerit cat de cat cu presupunerile mele :X:X:X:X
    OMG, am scris un roman, deci niciodata nu am mai scris atat de moolt la un coment, insa fan ficul e fenomenal si traducerea de asemenea, atat autoare cat si traducatoare sunt grozave , nu? eu spun ca da

    cred ca te-ai plictisit de mn , insa vreau sa te intreb pe cand apre urmatorul capitol? ( scz greselile de scriere, insa m-am trezit sooper dimineata si acum sunt obosita)

    • U.A.U, cate laure citesc acest fan fic? oricum deci eu sunt laura care a scris „romanul”(la care am scris acu raspunsu) si cealalta e o alta laura care are scris numele cu litera mare” Laura” si suntem doua persoane toatal diferite , asa ca sa stii, si in legatura cu intrebarea Cand apare urmatorul capitol? ma refeream la o ora ca sa stiu pe la cat sa intru pe net fiindca ori cat mi-as dori maine nu pot sta toata ziua pe net cum stau de obicei fiindca am scoala urmatoarea zi

      • Nu stiu de unde sa incep ;))…

        Pai in primul rand ma bucur enorm de mult ca iti place acest fanfic si ca esti multumita de modul in care traduc…eu iti multumesc mult pentru cuvinte, sunt foarte frumoase si ele nu fac nimic altceva decat sa imi dea inca un impuls pentru a traduce in continuare (si crede-ma nu sunt genul care i se urca la cap daca e laudata etc), sincer iti spun la inceput am avut mari emotii nu stiam daca o sa va placa fanficul, modul in care traduc…nu stiam cum veti reactiona la acest fanfic (dupa parerea mea e foarte frumos si merita citit, de aceea am inceput sa il traduc si pentru ca voi l-ati ales)…multumesc inca o data pentru cuvinte, iti multumesc pentru aprecieri, iti multumesc ca il citesti, iti multumesc ca desi esti obosita (stiu cum e sa te trezesti devreme si sa fii super obosita- in aceasi situatie ma aflu si eu in acest moment) ai comentat, ai scris acest „roman”, cum spui tu, care mi-a „inseninat” noaptea…iti multumesc pentru TOT

        Da…se pare ca sunt multe „Laure” pe aici, dar va retin dupa acel mic monstrulet din imagine (stiu, ciudat mod de a retine ;)) ), si cand vorbesc pe mess imi dau seama care „Laura” e (daca nu sunt foarte obosita, pentru ca in momentele in care nu sunt odihnita fac tot felul de chestii care nu au niciun sens ;)) )…

        Capitolul urmator apare maine, insa din pacate nu pot sa spun o ora exacta pentru ca nu stiu la ce ora ma voi trezi si nici pe la ce ora vor ajunge musafirii si cat vor sta :(…voi incerca sa il traduc si sa il public undeva pe la ora 15, repet nu sunt sigura de ora la care il voi termina (azi am spus la 20:30. dar din diferite motive a aparut mai tarziu cu aproximativ o ora)…

        Multumesc inca o data pentru tot, sper ca nu am sarit peste vreo intrebare de-a ta :D…:*:*:*:*

        P.S: Okey deci m-ai molipsit cu „romanele”…acum am scris si eu unul :))

  18. vreau si eu id`ul tau te rog :X de unde il pot afla :D?

  19. sa nu uit ce am zis …adica…in sensul de bine sau de rau?:))

    • O sa iti dai seama in curand de ce am spus asta…stiu ca acum te afli intr-un suspans si mai mare si ca vrei sa stii de ce am spus asta…dar asta e…o sa incerc sa traduc cat mai repede ca sa primesti raspunsul la intrebare🙂

  20. ps: cate capitole are fanficu`?
    :”>

  21. Da.
    Emmett si Jazz sunt foarte dragutsi. Si Rose e altfel mult prea buna cu Bella: si asat e chiar ok!
    Cat despre Edward, inca o mai iubeste pe Bella. Sau cel putsin asat e parerea mea. Si de ce se insoara cu Tanya? Sa-i provoace suferintsa Bellei?
    mrg. foarte frm cap.
    asteptam cap urm:*
    >:D<

  22. si despre Edward..hmm…nu prea stiu ce sa spun……e cam ciudat:))adica…hmm…nu sunt chiar 100% sigura ca o mai iubeste pe bela…poate sunt sigura 80-90% :)) si acum…despre faza cu viziunea lui Alice:X:X: wow e chiar super treaba:)) adica ar fi super ca bella sa pateasca cv iar edward sa vina prea tarziu dar bella sa nu mooara (normal) ci doar nush…sa pateasca cv:)) si …ok ok sunt nebuna:)) dar ar fi foarte misto adica…multa actiune suspan si norma DRAGOSTE :X:X ok ok ma opresc caci nu vr sa va sperii:))

  23. eu nu comnetez nimik la adresa lui edward ptr k stiu k are intentii intemeiate:)..si cred k o iuubeste pe bela…dar nu vrea sa o raneasca si mai tare…si credk este ff gelos ptr k bela s`a sarutat cu antonio:X de care incepe sa`mi palca si mai mootl..ptr k reiese k este un baiat de treaba..dar dak edward na stiut so aprecieze pe balla a pierdut`o:)..parerea mea;):X…eu cred k am dreptate marca 15%:)…

    traduci ff repede:X…

    ~~~~~~~~~~~~~~~faci o treaba excelenta;)):X~~~~~~~~~~~~

    • prefer sa nu comentez ceea ce ai spus…pentru ca o data ce incep spun tot si nu vreau asta, vreau sa „descoperiti” voi incetul cu incetul…ceea ce ati facut toate pana acum…si e normal ca sa va placa de Antonio sau nu, sa va placa de Edward sau nu si asa mai departe…veti descoperii in curand totul…mai ales prin ultimele capitole🙂

      multumesc pentru apreciere :*:*:*

  24. A si inca ceva cand apare partea a doua din cap 16?

  25. hmm nujt ce sa cred de Edward..e bn k isi da seama k Bella e asa cum e din cauza lui..da nu’l inteleg..hmm astept continuare sa ma lamuresc:D
    app ador ficul:x:x
    :*:*>:D<

  26. incredibil!!!!:-O nsuperb:X:X: cand vine continuarea?:X:X:X wow deci e …doamne extraordinar:X:X:X Fleicitari!!:X:X:

  27. Super capitol si dupa parerea mea:
    1.Edward o mai iubeste pe Bella.
    2.E cam tampit sa se insoare cu Tanya aia
    3.Saraca Bella merita mai mult

  28. si acest cap e fffoarte tare…..ca restu……….dar presimp ca capitolul 16 partea a 2-a va pune paie pe foc………………….oricum traduci minunat…………si rpd…….:*:*:*:X

  29. vampiryka Says:

    ok..e dragutz :X:X:X:…..dar totusi simt ca nu ma prind de ceva….ceva imporntant da nush ce :-??
    infine se pare ca pana la urma se vor xastori Ed si Tanya….ma rog :))
    aspetpt urmatorul capitol🙂
    pwp:*

  30. hehehe…:X:X:X:

    Beton capitolu:X:X…

    Apropo… am mai zis ca ii ador pe Emmett si Jazz?:D:X
    Da am mai spus, dar nu ma pot oprii…
    La naibaaaa… ii iubesc:X:X:X:

    Altceva?:-?…
    Imi place atitudinea lui Rose… ca ii vrea binele Bellei… chiar imi place personajul creat de autoare.. chiar daca nu e apropiat cum este Alice…
    Cat despre Alice…..:-j…. nu mai zis nimic… o ador…

    Acum… sarut Bellei cu Edward… din perspectiva lui Edward… mi-a dat niste raspunsuri:D…
    1- Edward e gelos….
    2- Mi se pare mie… cel putin.. inca o mai iubeste pe Bella.. dupa felul in care povestete…

    In cele din urma am ajuns la o concluzie…:)
    Stii care e nu????
    Vreau urmatorul capitol cat mai repedeeeeeee !!!!!!!!!!!
    Urgent:*

    Te pup… cred ca te-ai saturat de mine…:D

    • Stiu ca il vrei cat mai repede…toate il vor cat ma repede…in curand vine si capitolul 17…cred ca maine🙂

      Inca nu m-am saturat de tine, stai linistita!

      PS: MS pentru ajutor :*

    • ai dreptate!! :)) toti ii adoram pe emm si jazz :)) mi se pare mie sau rose a devenit alice 2? :)) oricum eu ma bucur ca se poarta frumos cu bella si astept urmatorul capitol! :))

  31. prima….:***

  32. Acum sunt foarte curioasa….abia astept sa citesc comentariile voastre sa vad ce mai spuneti despre Edward si ceilalti binenteles😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: