Cap.2 – Favoruri

De ce din toate orasele care exista in Statele Unitele ale Americii de nord eu trebuie sa locuiesc aici? De ce din milioanele de oameni care existau pe aceasta lume  eu  m-am indragostit tocmai de un vampir? De ce m-am indragostit de unicul vampir care stie cu exactitate cum sa ma reneasca?…In timp ce luam micul dejun imi inundam creierul cu toate aceste intrebari, dupa ce am terminat de mancat, m-am urcat in masina, tarandu-mi picioarele, si intr-o clipa am fost la scoala. Am incercat sa imi parchez masina cat mai departe de Volvo, am coborat din masina, cu pasi lenti am mers sa ma ajez pe o banca, sperand sa nu ma intalnesc cu niciunul dintre ei, dar ca de obicei ghinionul meu trebuia sa actioneze, chiar prin fata mea au trecut Edward si Tanya tinandu-se de mana, Edward cara ghiozdanul Tanyei, aceasta i-a dat un sarut pe coltul gurii in semn de multumire. Amintirile care nu vroiam sa mi le amintesc mi-au invadat mintea, am inceput sa transpir…

La ora de engleza am auzit un zumzet ,care m-a scos din gandurile mele, m-am intors pentru a vedea de unde vine in acel moment o pereche de ochii caramelizati s-au intalnit cu ai mei ; pentru mai mult de un minut am studiat acel chip familiar, Edward a facut acelasi lucru, aveam atatea intrebari pe care doream sa i le pun, atatea lucruri sa ii reprosez, dar nu aveam energie sa ii vorbesc, doar sa il privesc…domnul Banner mi-a atras atentia, cand m-am reintors, el nu se mai uita la mine, era concentrat la ora…am suspinat pronuntat si am inceput sa ma pierd in ganduri, cu durerea din piept care niciodata nu pleca. Mi-am amintit cum a fost viata mea inainte de a-l cunoaste pe Edward si cum a fost dupa, atat de multe lucruri s-au schimbat  acum mult timp, aproape ca nu mi-am dat seama ca s-a sunat , cand mi-am ridicat privirea mi-am dat seama ca Edward plecase si ca eram aproape singura in clasa. Ziua a trecut repede pana la ora pranzului…cel mai groaznic cosmar al meu

-Haide Bella, sa mergem, se va aglomera– vocea inalta a Jessicai m-a trezit

-Da Jess…ai dreptate– Asteptam sa inceapa sa palavrageasca, cum o face de obicei, pentru a ma cufunda din nou in gandurile mele, singurul loc sigur in care puteam sa sufar in tacere.

-Hmmm…Bella…nu ca as vrea sa pun sare pe rana, dar Cullen te priveste si nu e o privire, sa zicem,  tocmai frumoasa- Ochii Jessicai se mutau de pe chipul meu la masa din fata, o data si inca o data si inca o data

-Ah…- a fost singurul lucru pe care l-am putut spune inainte ca teama sa ma cuprinda

-Asculta Bella…Hmmm…aaa…aa….Ce planuri ai pentru ziua de azi?- Am observat intentia Angelei pentru a ma distra, am incercat sa acord mai multa importanta discutiei in timp ce simteam cum o pereche de ochi se uitau fix la  chipul meu

-Hmmm…dupa ce voi pleca de la scoala ma voi duce in La Push pentru a-l vizita pe Jacob, iar diseara…nu stiu…cred ca nu voi face nimic– binenteles ca nu voi face nimic, nu am o dispozitie prea buna.

-Bella hai sa iesim azi,e vineri, haide spune da, da, da, da, daa…da?..Te rog, hai la o iesire cu noi…- Vocea Jessicai era din ce in ce mai inalta

-Hmmm…unde veti merge?- Vocea mea suna distrata, binenteles, pentru ca eram foarte ocupata  descurajundu-ma pe mine insumi de ideea ca Edward Cullen ma anihila din priviri.

-Pai…la o cafenea care se numeste “Gossip”– am simtit o urma de emotie in vocea Angelei

-Hmmm…pai da… voi veni cu voi- am spus resemnata.

-Iupi ! In sfarsit o iesire ca intre fete !

In acea clipa a sunat clopotelul, se apropia cea mai groaznica ora din toata ziua, ora de biologie, am iesit de la cantina cu pasi lenti, incercand sa intarzii cat de mult timp posibil pentru a nu fi nevoita sa il vad  pe colegul de banca de la biologie, pe vampirul visurilor mele, pe iubirea vietii mele…

In timp ce mergeam spre cladirea sase respiratia mea se accelerase din nou, am incercat sa ma calmez  inainte de a deschide usa de la coridor, acei cinci pasi care mai trebuiau sa ii fac pentru a ajunge la cursul de biologie parca nu puteam sa ii fac…Nu vroiam ca el sa stea langa mine, ar putea sa auda pulsul inimii mele care bate tot mai tare cand il privesc, ar putea sa vada cum ma inrosesc de fiecare data cand ochii mei se intalnesc cu ai lui,  ar putea sa isi deie seama ca inca il iubesc cu toata fiinta mea…Nu, Bella! Nu! Demonstreaza-i cine conduce, demonstreaza-i ca poti trai fara el…o voce striga in mintea mea, am incercat prin toate modurile posibile sa tin seama de acele lucruri. Cu pasi lenti am ajuns la masa de granit fals si m-am asezat pe scaun fara sa ma uit la scaunul de langa mine…Simteam cum o multime de emotii imi inundau corpus si ma lasau fara respiratie, am incercat sa ma calmez si m-am prins cu forta de masa de granit, lasand capul sa imi pice intre brate, ignorand privirea care era fixata pe chipul meu, acea privire care daca o vedeam innebuneam, acea privire care era insetata, acea privire despre care stiam ca era o proprietate de a sa, acea privire pentru care inca sufar, PRIVIREA LUI.

Din fericire ora a inceput exact in acel moment, ne uitam la “Tratamentul celulelor stem”, o tema pe care am mai vazut-o la scoala mea din Phoenix, acum nu aveam la ce sa ma concentrez; din nou, mi-am lasat parul negru sa pice pe umarul meu pentru a crea un ecran de intuneric, am vrut sa ma intorc, sa ii vad privirea si am facut-o…ohh…facusem o greseala…el ma privea intr-un mod ostil, era privirea tipica care il repugna, avea mana la nas si tinea pumnul strans pe genunchi, din nou, la fel ca la inceputul primului semestru de anul trecut, am crezut ca era imun mirosului meu de cand a stat atat de mult timp departe de mine.

Ora a trecut foarte greu, mai greu decat ma asteptam, cand s-a sunat m-am intors pentru a-mi lua ghiozdanul, el deja plecase, ca de obicei…Dupa ce am calmat fiorii care imi strabateau corpul m-am dus la ora de gimnastica, multumesc lui Dumnezeu ca la ora am vorbit despre teoriile tenisului, din nou m-am lasat purtata de ganduri pana cand mi-am dat seama  ca cineva ma priveste fix, m-am intors un pic la stanga, acolo statea ea, cel mai frumos lucru care exista in lumea asta, Tanya, cu parul ei negru, ondulat…ochii ei mari ma observau, nu intr-un mod serios, mai degabra emana valuri de ostilitate fata de mine, acest lucru era evident. Nu am reusit sa imi iau privirea de la ea cam doua minute. Cand soneria a sunat din nou eu am revenit la realitate, un minut eram aici, iar in urmatorul minut eram foarte aproape de vestiare, deoarece am simtit o stare de ameteala am inceput sa respir foarte repede, din fericire ziua de azi s-a incheiat, acum puteam sa ma duc in La Push sa il vizitez pe Jacob, soarele meu. Prietenul meu varcolac m-a ajutat sa trec peste atatea probleme, acum ca aveam sare pe rani el  va astepta ca acestea sa treaca. In timp ce ma duceam spre camioneta am patruns din nou in gandurile mele, dintr-o data am simtit doua maine reci care ma tineau de brate, m-am intors ca sa vad cine e…era Alice, cu zambetul ei de argint si dansul ei de balerina, am inghetat de surprindere, iar chipul mi s-a crispat, nu stiam ce sa spun.

-Oh! Haide Bella, nu te speria, sunt doar eu – vocea ei suna ca a unui copil care facea o gluma.

– Ce se intampla Alice? De ce anume ai nevoie?- am zis eu cu o voce rece

-Hmm…nimic Bella, doar ca am auzit ca mergi in Port Angeles si ma intrebam daca pot sa vin cu tine.

–Hmm…Alice cred ca nu e o idee buna- m-am intors un pic privirea si i-am vazut pe Edward si Tania cum ma priveau…un fior m-a strabatut- Adevarul e ca nu mi-ar face placere si nu vreau sa te fac sa te simti prost, in plus noi nu mai suntem prietene.

Chipul ei s-a crispat , avea o expresie de dezamagire si de tristete, apoi expresia ei era din nou zambitoare.

-Uite Bella, vreau sa fie clar faptul ca fratele meu nu mai este cu tine nu inseamna ca noi doua nu mai suntem prietene. Ok? Incerc acest lucru, acorda-mi o sansa.- mi-a scuturat putin umerii, apoi a devenit mai dragastoasa- Asadar va trebui sa te obisnuiesti  pentru ca mereu voi fi prietena ta.

Am dat din cap eram inca uimita modul in care Edward ma privea.

-Ei bine, Bella, intr-o ora voi veni la tine pentru a merge la cafeneaua “Gossip”, vom merge cu masina mea si sa nu ma refuzi pentru ca vreau sa incerc noul meu Porche

Am dat din nou din cap, desi gandurile mele erau foarte, foarte departe, m-am urcat in camioneta, am scos telefonul pe care Charlie l-a cumparat pentru mine de Craciun, am sunat la primul numar din agenda, persoana pe care am sunat-o mi-a raspuns:

-Alo?

-Seful Swan se afla pe acolo?

-Da Bella, eu sunt.

-Ah…tata azi ma voi duce in Port Angeles cu Jess, Angy si…si…Alice va va veni dupa mine.

-Alice Cullen?- era surprins

-…..da…hmm….voi petrece o perioada de timp cu ea

-Ok Bella, ai grija de tine! Te iubesc!

-Si eu te iubesc, tata!

Conversatia s-a incheiat…la naiba….in timp ce conduceam mi-am dat seama de marele pericol care va veni intr-o ora, sa fiu cu sora iubirii vietii mele, in timp ce el era cu noua lui distractie, ei bine asa am numit-o in acea zi din padure, am simtit un nod in gat, dar mi-am controlat emotiile, am scos din nou telefonul din poseta si am sunat fara sa ma gandesc.

-Alo?-a raspuns o voce puternica

-Jake? Tu esti?

Da Bella. Ce s-a intamplat?

-Pai nu voi putea veni azi in La Push, imi pare foarte rau Jake- adevarul e ca acum am simtit asta mai mult ca niciodata

-Ah…da Bella, tocmai vroiam sa te sun pentru asta- am simtit o urma de usurare in vocea sa- nici eu nu pot sa te vad astazi, a intervenit ceva, nu-i asa ca nu esti suparata?- a inceput sa rada cu acel ras care ma anima atat de mult

–Ha! Ha! Nu iti fa griji, Jake, ne vom vedea intr-o alta zi– imi doream sa fie cat mai repede, aveam nevoie urgent de a ma descarca cuiva care stia despre ce e vorba, de situatia in care ma aflu in aceste momente

-Ei bine, Bella….te las, ne vedem mai tarziu, deasemenea si eu vreau sa vorbesc cu tine.

-Pa, Jacob!

-Pa, Bella!

Fara sa imi dau seama deja eram in fata casei, tineam cu mainile de volan si incercam sa respir…Linisteste-te!… Linisteste-te! Nu se intampla nimic! Ce bine ca doar eu imi puteam asculta gandurile. Am intrat in casa cu pasi lenti, am mers direct spre dulap pentru a scoate geanta mea pentru iesiri si un top curat, fara sa ma gandesc m-am uitat la ultimul raft al closetului , acolo am gasit un radio care a fost torturat de propriile mele unghii, cand l-am vazut mi-am amintit de ultima mea aniversare cu familia Cullen, cand lucrurile au devenit dificile, cand Edward si-a dat seama ca nu ma mai iubea ca inainte, cand Jasper a vrut sa ma omoare, dintr-o data toate aceste lucruri pareau foarte indepartate, iesite din comun. M-am asezat pe pat ca sa nu cad, mi-am pus capul intre picioare, iar durerea din piept parca crestea din ce in ce mai mult…Edward, deja, este cu altcineva! Edward, deja, este cu altcineva! Imi tot repetam, dar nu am reusit sa inteleg acele cuvinte, am ajuns la un punct in care toate acestea, ceea ce traiam mi se parea a fi un cosmar…Vreau sa ma trezesc!– un suspin mi-a scapat, nu am stiut cat timp am stat asa, cu lacrimile care curgeau pe obraji pana cand am auzit un claxon si mi-am amintit de ceea ce imi era frica…Alice…

M-am schimbat repede si am luat jacheta, am alergat pe scari si am iesit pe usa  rapid, afara ma astepta un Porche Turbo galben, am fost surprinsa cand l-am vazut, stricla de crom, scaunele acoperite cu o piele neagra, o adevarata masina sportiva, m-am intors sa ma uit la masina mea decolorata, ei bine, erau doua masini foarte diferite, am suspinat si ,in sfarsit, am urcat in masina sportiva.

-Buna, Bella!- vocea lu’ Alice a rasunat in capul meu ca niste clopotei,

-Alice…- am dat din cap.

-Bella va fi foarte distractiv, m-am gandit sa mergem la cumparaturi inainte  de a merge la Gossip, adica prietenele tale vor ajunge la cafenea cam in trei sau patru ore, intre timp putem….- vocea ei era ca un bazait, iar eu eram impresionata, Alice avea pe mana ei bratara pe care i-am daruit-o lu’ Edward, am tras adanc aer in piept si am inchis ochii- Bella? Bella? Ce ai patit? Ce se intampla?

Un fior mi-a strabatut intregul corp, pana si ultima terminatie nervoasa era in alerta, am expirat usor si am deschis ochii.

–––––––––-OOO–––––––––––––OOO–––––––––-

-Edward!! Uite ce ti-am cumparat, dragule!- eram foarte emotionata pentru a-i da lu Edward cadoul pe care i l-am cumparat

-Iubito, nu trebuia sa imi cumperi! Inca nu este aniversarea noastra- mi-a spus el impresionat.

-Nu conteaza Edward! Am vazut asta in vitrina si mi-am amintit de tine!- i-am dat cutia de un albastru inchis pe care a deschis-o repede, ochii i s-au umplut de emotie cand a vazut bratara de argint, aceasta avea o mica inima (apropo nimic feminin, am fost foarte norocoasa ca am gasit-o)

-Iubit-o, multumesc mult! Te iubesc, esti pretioasa- m-a imbratisat si mi-a dat un sarut serios.

–––––––––-OOO–––––––––––––OOO–––––––––-

-Nimic Alice, nu se intampla nimic- tonul vocii mele era gol, ca si cum ar vorbi  un robot.

-Bella– expresia lui Alice a devenit serioasa- Imi pare foarte rau ca trebuie sa treci prin asta, i-am spus Bella, chiar i-am spus ca iti va face mult rau daca o va aduce pe Tanya aici, in Forks, prezentand-o ca iubita lui- am inchis din nou ochii si am simtit cum Alice si-a fixat privirea pe chipul meu..ma studia

-Nu iti fa griji, Alice-am deschis ochii si am spus cu un ton rece, cel mai rece pe care il puteam avea, aproape cu indiferenta- aceste lucruri nu ma mai intereseaza, cred ca abia acum am intelesc ca… – gatul ma ardea, iar pieptul ma durea foarte tare- pur si simplu Edward nu ma mai iubeste, cu acest lucru voi avea de a face toata viata mea– Am ras- Si asa s-a indragostit mielul de leu…

Alice m-a privit cu ochii ei calzi si retrasi, a tacut cateva minute, apoi a expirat usor…

-Bella, serios, nu stiu cum poti sa suporti asta– m-a privit cu curiozitate- Nu ti-ai dori, putin de tot, sa ii pui niste intrebari? Nu vrei sa ii reprosezi nimic?

-Nu Alice– am inceput sa imi reamintesc de acele zile cand totul era dureros

-Cum te simti, in legatura cu asta, Bella?- am simtit o urma de preocupare in vocea sa

0h…haide, e Alice, in fata ei nu puteam sa am secrete, e prietena mea cea mai buna..ce puteam sa fac?

-Pai…- ma durea sa spun cu voce tare cum ma simt – sunt o moarta in viata, Alice, ma simt ca si cum inima mea ar fi…nu stiu…moarta si cand il vad– am respirat profund, mi-am inchis ochii pentru ca lacrimile sa nu curga – imi dau seama ca orice as face il voi iubi cu aceeasi intensitate ca in aceea zi din padure, ca in prima noapte pe care am petrecut-o impreuna, ca in acea zi in care m-a condus acasa, ca la jocul de baseball, ca atunci cand m-a salvat de James, ca atunci cand m-am trezit in spital si primul chip pe care l-am vazut a fost al lui, ca in acea zi de la absolvire, ca in prima aniversare care am petrecut-o cu voi, chiar ca si in – am suspinat – acea zi din padurea, cand mi-a spus ca nu ma mai iubeste, eu inca il iubeam cu aceeasi intensitate  din prima zi, Alice…e ceva mai puternic decat mine, ceva ce ma face sa sufar, dar nu pot sa il parasesc- de aceasta data am respirat profund si am tremurat- Vei spune ca sunt o masochista, dar nu pot, pur si simplu nu pot.

Alice ma privea cu expresia ei enigmatica, foarte concentrata la fiecare lucru pe care l-am spus…

-Ca sa vezi- a exclamat ea, foarte impresionata- E impresionant cat de multa iubire simti pentru el, Bella, e foarte straniu ceea ce simti pentru el, il lasi sa te raneasca, dar il iubesti- A facut ochii cat cepele- Oh, Bella! Ce voi face cu tine?

Am ras …

-Alice, imi faci o favoare??

M-a privit cu curiozitate…

-Hmmm…depinde despre ce favoare vorbesti, Bella.

-Te rog, cand esti aproape de Edward, nu te gandi la ceea ce ti-am spus mai devreme, nu vreau ca el sa stie ca inca  il mai iubesc, te rog…

-Binenteles Bella, nu iti fa griji, nu va afla nimic.

-Iti multumesc mult, Alice…mi-a fost de folos sa vorbesc cu tine

M-a privit incantata si mi-a spus:

-Da, Bella, ti-a fost de folos faptul ca ai vorbit– M-a studiat pentru cateva secunde- desi ma indoiesc ca aceasta durere pe care o simti va trece de pe o zi pe alta, sper ca situatia se va imbunatatii, Edward nu merita sa suferi pentru el.

-Alice, te pot intreba ceva?

-Desigur Bella, orice.

In privirea mea era o urma de remuscare, ceea ce o voi intreba imi va distruge sufletul, dar trebuia sa o fac, trebuia sa aflu

-Eeee….aaaa…El e?…- m-am strambat- El e fericit? O iubeste mult?- Ultimele cuvinte mi-au iesit printre dinti

Alice m-a privit impresionata pentru cateva secunde, a respirat profund de cateva ori si mi-a raspuns:

-Hmm…pai– Un timp a ezitat,  dar intr-un final a spus- Pai Bella, iti voi spune…da…da e fericit, da o iubeste, o iubeste foarte mult

Inima a incetat sa mai bata, am inchis ochii…neputand evita ca doua lacrimi sa nu curga din coltul ochiului, alunecand usor  pe obraji, pana mi-au atins buzele……am respirat profund desi nu puteam, apoi am raspuns printre dinti:

-Ma bucur pentru el, Alice– Rana din sufletul meu ma ardea mai mult ca niciodata

-Faci un sacrificiu foarte mare, Bella- A dat din cap in semn de dezabrobare- Nu am vazut, niciodata, o persoana care sa poata sa iubeasca atat de mult o persoana cum tu il iubesti pe Edward, dar iti voi spune…- a ezitat- uneori – expresia fetei era goala, ca si cum ar fi lipsit ceva, acea stralucire din ochii ei nu era aceeasi, s-a strambat- este mai mult…nu mai face aceleasi lucruri ca inainte, Bella…cand era cu tine….a devenit foarte amar, nu stiu cum sa explic…

-Hmm- A fost singurul lucru pe care l-am putut spune, nu aveam cuvinte pentru a exprima aceasta durere imensa pe care o simteam.

Deja  eram in fata unui mare centru comercial din Port Angeles, timpul a trecut atat de repede, am intrat pe usa de cristal, mergand direct spre zona de moda, in timp ce Alice cumpara lucruri, eu m-am lasat purtata de ganduri… Da o iubeste, o iubeste foarte mult…aceste cuvinte le tot repetam in gand, rana era mai mare, parca mi-a infipt cutite in inima…Cum putea sa o iubeasca mai mult decat m-a iubit pe mine? Ei bine, mai bine zis daca m-a iubit vreodata…imi tot puneam intrebari, ma plimbam dintr-o parte alta, dar eram cu gandul in alta parte, nu stiam in ce directie mergem, nu stiam cat timp a trecut, palavrageala lui Alice s-a indepartat atat de mult incat vocea ei semana cu un bazait…Cum ar fi fost daca niciodata nu l-as fi cunoscut pe Edward? Viata mea ar fi fost monotona? As fost la fel de sceptica sau acum as fi fost iubita lui Mike Newton? Cand un fior mi-a strabatut corpul eu am revenit la realitate

–Bella? Bella? – o voce indepartata m-a strigat pana cand am revenit la realitate

-Aaaa… da, Alice ?-am spus eu absenta

-Hmm…nimic Bella, las-o balta– A miscat capul dintr-o parte in alta- Nu inteleg cum iti cumperi lucruri daca mereu esti absorbita de ganduri…

Nu am raspus, m-am distrat uitandu-ma pe fereastra mare de cristal pe care se vedea parcarea centrului comercial, deja se intunecase…Cat timp am petrecut printre ganduri? Trebuie sa ii acord mai multa  atentie lu’ Alice, daca nu vroiam sa ma ureasca pentru restul zilelor din viata ei, mai bine zis pentru restul existentei sale si sa ma tortureze cautandu-mi imbracaminte.

–Bella este timpul de a merge la Gossip, haide !- M-a luat de brat si m-a tras dupa ea pana la masina sportiva

Am urcat in masina absenta si ma uitam prin parpriz la amurg … mi s-a parut ca aud cuvintele lui Edward. E cel mai sigur moment al zilei pentru noi. Cel mai usor moment. Dar, intr-un fel, si cel mai trist, intr-un fel… sfarsitul unei alte zile, reintoarcerea noptii. Noaptea e atat de previzibila.

-Alice…- cuvintele mi-au iesit fara sa ma gandesc – Te pot intreba ceva ?

-Binenteles, Bella– mi-a raspuns cu un ton amabil

-Hmmm…Ce crede el despre faptul ca tu iesi cu mine ?- M-am stambat cand mi-am dat seama cat de tare ma doaresa ii pronunt numele.

-Ei bine…- Alice isi amintea cateva lucruri- pai…adevarul e ca nu ii convine, mi-a spus ca ti-am facut prea mult rau, pana acum nu imi vorbeste, nici el nici Tanya– S-a strambat cand a pronuntat numele ei- Carlisle si Esme au vorbit cu el si i-au spus ca nu exista un motiv ca eu sa nu pot iesi cu tine, dar el este foarte reticent, ca si cum l-ar preocupa ca aproprierea noastra iti va face rau si pana la urma tu vei suferi.

Ha ! Ha ! Ha! M-ai ranita de cat sunt acum nu cred, ma indoiesc ca se poate, nu am spus nimic, am pastrat linistea, Alice medita, dar intr-un final a rupt tacerea.

-Bella am o intrebare pentru tine…

-Hmmm…da, Alice, spune.

S-a gandit timp de un minut, apoi m-a intrebat cu o voce serioasa, dar curioasa:

-Nu te-ai gandit…sa…nu stiu…sa iti continui viata alaturi de altcineva ? Acel cineva sa nu fie Edward ?

M-am gandit mult la raspus, dupa doua minute i-am spus:

-Nu, Alice. Il iubesc pe Edward  cu toata fiinta mea. Nu cred ca voi mai iubi pe cineva in acest fel, acum imi poti raspunde la o intrebare ?

-Hmm…binenteles, Bella!

-Cum a inceput totul, cu Tania?- Vocea mi-a tremurat la ultimul cuvant

-Oooo…Bella. Chiar vrei sa stii asta ?- m-a privit cu neincredere.

Mi-am miscat capul de sus in jos pentru ca nu eram in stare sa vorbesc fara sa plang.

-Ei bine…- a inceput cu un ton intristat- Cand am plecat de aici am mers spre Denali pentru a vizita familia de acolo, sa zicem ca Edward nu se simtea prea bine, mergea absent, ca si cum corpul lui ar fi fost acolo, dar mintea sa intr-o alta parte a lumii. Cand am ajuns, Tania era deja foarte interesata de Edward, de mult timp, a inceput sa se apropie de el, dintr-o data,  peste noapte au devenit iubiti, toti am crezut ca acest lucru va tine doar cat timp vom sta acolo, dar…hmm…deja erau de mult timp impreuna.

Nu am mai putut sa evit, am inceput sa plang, am suspinat, nu ma puteam gandi decat  la ceea ce mi-a spus Edward, in acea zi, in padure…:   Nu te mai iubesc, am nevoie de distractii, noi noi nu putem fi impreuna…

Intr-o clipa eram in fata cafenelei Gossip, acolo se aflau Angela si Jess, ne asteptau…

-Bella! Alice! Aici suntem!- a strigat Jess, emotionata.

Noaptea am  petrecut-o vorbind despre baieti,  absolvire, moda si Gossip. Noaptea a trecut foarte repede pentru ca nu am prea participat la conversatiile lor, spuneam doar “ooo” sau “aaa” in momentele potrivite, toate, cu exceptia lu’ Alice, credeau ca sunt atenta la discutia lor, daca  ar stii ca mintea mea se afla la mii de kilometrii distanta. Mi-am muscat buza inferioara, incercand redirectionez gandurile mele de lucrurile pe care nu vroiam sa mi le amintesc.. , dar era imposibil, durerea pe care o simteam era mai puternica decar mine, ma distrugea. Daca ar sti Edward cum ma simt in acest moment! Desi, desigur nu ar fi nicio diferenta, cel putin stia cum sa se comporte fata de mine

Cred ca Alice stia ca ma durea sa vorbesc despre EL, de aceea cand ne-am intors nu mi-a spus nimic, intr-o clipa am ajuns acasa, luminile erau aprinse asta insemna ca Charlie era treaz, ma astepta, inca era devreme.

–Aaaa…- M-am balbait putin- Multumesc ca ai venit cu mine in Port Angeles si multumesc ca m-ai ascultat.

-Nu ai pentru ce, Bella. Stii ca voi fi aici cand vei avea nevoie de mine, si stii ca te sustin, esti prietena mea cea mai buna.

–Asculta, Alice-Am ezitat putin, dar vroiam sa scap de aceasta suferinta-Imi faci o favoare?

-Binenteles, Bella! Spune-mi, despre ce e vorba?

____________________________________________________________________________

PS: Scuze pentru intarziere, dar a intervenit ceva ieri [:(]