Cap.7 – Ce dracu?

-Hmmm….Alice nu cred ca asta e o idee buna, ma indoiesc ca fratele tau imi va spune– M-am strambat
-Asta e ceea ce crezi tu Bells.- a inceput sa topaie in jurul meu
-Oh, haide Alice, stii ca eu sunt ultima persoana caruia fratele tau i-ar povesti ceva.– Din pacate nu mai are incredere in mine. Am gandit pentru mine
-Pai…– A zambit
-Ce?- am deschis ochii cat cepele
Exact cand Alice a vrut sa-mi raspunda, Esme a intrat in camera cu un platou pe care avea mancare italiana adusa special de Port Angeles, pe care a pus-o la mine in brate.
-Haide Bella– Mi-a atins obrazul- Mananca cat doresti. Carlisle ne-a certat pentru ca esti din ce in ce mai anemica– M-a sarutat suav pe frunte si a urcat in camera ei.
Nu am spus nimic, am inceput sa mananc, nu stiu ce am inghitit in sec si am inceput sa imi pun mii de intrebari. Ce a vrut Alice sa imi spuna ? De ce a plecat Tanya ? Edward e trist pentru ca ea a plecat sau din alt motiv? Rasul lui Alice m-a facut sa revin la realitate.
– Bells respira!- La naiba! Eram atat de pierduta in gandurile mele incat am uitat sa respir.
–Aaa da. Imi pare rau Alice.– Am rosit
–Bella ce spui daca vom merge maine in Port Angeles la cumparaturi? Da? Da? Haide spune “da”.– A facut fata ei de catelus
-Nu pot. Maine ma voi duce cu Antonio la cinema- Din pacate pentru mine
Alice a deschis atat de tare ochii incat am crezut ca vor iesi din orbite.
-Bella nu poti sa mergi daca cineva dintre noi nu va veni cu tine, iti reamintesc ca o vampira sadica vrea sa te omoare.- A miscat capul cu nemultumire
-Oh, haide Alice, m-am saturat! Mereu imi spuneti asta si voi de asemenea aveti nevoie de o pauza, in plus tu vei vedea daca voi pati ceva.- Acesta era un alt motiv nu vroiam ca cineva dintre Culleni sa vina pentru ca nu vroiam ca Edward sa isi dea seama de ceea ce fac, daca el a trecut peste asta si eu va trebui sa depasesc acest lucru, desi ma doare foarte mult.
-Uite ce e Bella, cat timp Victoria e in libertate tu nu vei fi singura, nu vrem sa fii in pericol si stii foarte bine ca viziunile mele sunt subiective.- Expresia fetei lui Alice era serioasa si se uita la mine cu privirea ei veninoasa.
-Haide Alice. Nu pot sa am nici un pic de intimitate?- Mi-am pus bratele in jurul pieptului si din impuls am scos limba la ea ca o fetita de cinci ani.
-Isabella– A oftat- Stiu ca te simti incomod in aceasta situatie, dar intelege ca toate acestea sunt pentru binele tau. Noi toti ne preocupam de starea ta, deci nu fa in asa fel ca aceasta situatie sa fie mai dificila.- A zambit.
-Crezi ca pentru mine nu e dificil?– Urma sa ii spun cateva lucruri despre Tanya, dar m-am abtinut, stiam ca Edward asculta discutia noastra.- Si ce ii voi spune lui Antonio cand te va vedea acolo cu mine? „Oh, Antonio nu te deranjeaza ca am adus-o pe Alice Cullen, nu-i asa ? Toate aceste lucruri au o explicatie simpla. O vampira sadica vrea sa ma omoare pentru ca Edward i-a omorat partenerul, dar nu iti fa griji, Antonio, totul va fi bine deoarece toata familia Cullen ma protejeaza.“– Vocea mea era plina de sarcasm.
Alice se uita la mine cu ochii intredeschisi.
-Daca iti convine sau nu, asta nu mai este problema mea.– A spus printre dinti.
Amandoua nu am spus nimic pentru cateva minute, nu imi place sa fiu certata cu Alice, asadar eu am fost cea care si-a cerut scuze prima.
-Alice, imi pare rau. Nu trebuia sa iti vorbesc asa, stiu ca acest lucru pentru voi e destul de dificil incat sa mai suportati si asta, dar intelege-ma, te rog.
-Bells- S-a apropiat de mine si m-a imbratisat- Stiu ca si pentru tine este foarte dificil, mai ales pentru ca trebuie sa stai aproape de…ei bine, stii tu, nu imi pot imagina cum te simti in acest momente.– Am facut un gest de durere- Ce zici daca eu vin cu Jazz la cinema si avem grija de tine fara ca Antonio sa isi deie seama ? Te rog ! Iti promit ca pana si tu vei uita ca suntem acolo.– A facut fata ei de pisicuta incaltata.
–Nu stiu Alice, nu sunt sigura ca voi uita complet ca voi sunteti acolo– Binenteles ca nu voi uita, mai ales, pentru ca stiam ca imi vor urmarii fiecare miscare si ca Edward va afla Vampir nenorocit care citesti minti! Am gandit pentru mine.
-Te rog, da? Da? – A facut o frumoasa bosumflare- Da Bella?
-Bine, bine!– Am ras pentru mine, asta era o fraza pe care o utiliza Jacob pentru a ma tachina, am folosit chiar si acelasi ton amabil pe care il foloseste. Imi e asa dor de el.
-Iupi!- Alice a inceput sa topaie si sa aplaude prin tot salonul.
-Alice, coboara un pic nivelul tau de bucurie pentru Dumnezeu.– Cum dracu putea cineva sa fie asa de fericit mereu ? Am gandit pentru mine
-Nu.- Si-a pus mainile in sold si se uita la mine cu seriozitate- Isabella Marie Swan nu te gandesti ca maine vei merge imbracata cu unul din obiectele tale vestimentare ciudate, nu-i asa ?– S-a uitat la mine de sus in jos.
-Da. De ce?- M-am simtit incomoda in timp ce ma privea.
-Binenteles ca nu vei merge imbracata asa! Mergi la o intalnire.
-Nu e o intalnire Alice, suntem doar A-M-I-C-I. –Am pus accentul pe fiecare litera.
-Asta e ceea ce crezi tu.
Printr-o miscare prea rapida, pe care nu as putea sa o observ, m-a luat in brate, am urcat scarile foarte repede, intr-o clipa eram in fata usii camerei sale, am reusit sa vad ca usa camerei lui Edward era inchisa, dupa aceea am simtit bataia lui Alice pe pat.
Alice a mers in pasi de dans spre closetul ei si a inceput sa arunce spre mine atatea haine incat am ramas sub un morman de haine in 30 de secunde.
-Ce dracu ? Alice ce faci ?- Am strigat.
-Pai te pregatesc pentru maine- A spus de parca acest lucru ar fi cel mai evident lucru din lume.
-Nu este o intalnire, iar eu nu am nevoie ca tu sa ma aranjezi pentru maine. –Am strambat din nas
-Da, binenteles!- A dat din mana in timp ce scotea din ce mai multe haine.
-Esti nebuna – Am spus miscand capul, stiam ca nimic nu ma va salva din asta.
-Ha! Ha! Ha! Stiu- A suspinat- Jazz mereu imi spune– A scos limba la mine.
-Ca tot vorbim de Jazz…Unde e?- Nu l-am vazut deloc azi si era foarte straniu ca nu era langa Alice.
-Oh…A mers in Seattle pentru a-i aduce acasa pe Rose si pe Em care ajung azi. – A zambit
-Ah…- A fost singurul lucru care l-am putut spune.
Dupa-amiaza a trecut foarte, foarte repede, in ciuda torturii mele am vorbit despre calatoria lui Rose si a lui Emmett, despre noua insula pe care i-a daruit-o Carlisle lui Esme de ziua ei, despre ceea ce au facut Jasper si Alice in aceste sase luni in care nu i-am vazut. Am vorbit despre toti membrii familiei Culleni, mai putin despre unul, care era persoana care ma interesa cu adevarat. Ii eram recunoscatoare lui Alice, nu cred ca as fi fost in stare sa suport durerea daca as fi aflat ce a facut in aceste sase luni cu Tanya, unde au fost si ce au facut, ar fi fost de nesuportat.
Afara s-a innoptat, trebuie sa ma duc acasa. Mi-am luat la revedere de la Carlisle si Esme; Jazz, Em si Rose nu au ajuns inca. Singura persoana care nu a iesit ca sa isi ieie la revedere a fost Edward.
In timpul drumului spre casa m-am pierdut printre ganduri. De ce Edward nu si-a luat la revedere ? Adica…nu suntem prieteni, dar din politete. Care era motivul pentru care ochii lui erau tristi? Puteam sa fac ceva pentru a nu mai fi asa?
Alice m-a adus la realitate cand mi-a scuturat bratul.
-Bells, am ajuns.– Alice mi-a scuturat bratul din nou, o senzatie de Deja-vu m-a cuprins, semana cu acea zi in care am fost la Gossip in care mi-a spus ca Edward era fericit cu Tanya.
-Ah, da Alice, iti multumesc pentru ca mai adus acasa– Am zambit pe jumatate.
-Nu ai pentru ce Bella, apropo –A zambit- Maine trec pe la tine si voi aduce lucrurile de care am nevoie pentru a te ajuta cu machiajul si cu hainele.
-Da, binenteles.- Am murmurat
-Bells ai patit ceva?- Ochii ei imi analizau chipul.
-Nu Alice, sunt bine.- Intotdeauna nu am stiut sa mint, ea si-a dat seama.
-Oh, haide Bella, te cunosc. Ce se intampla?- Am simtit in tonul ei o urma de preocupare.
-Ei bine, Alice- Haide idioato, intreaba! Spunea vocea din mintea mea- Azi, inainte de a-mi aduce Esme mancarea, mi s-a parut ca vroiai sa imi spui ceva idespre Edward, cand am facut acel comentariu, stii tu…in care spuneam ca stiu ca nu imi va spune nimic. Vrei sa imi spui ceva?- Am rosit de rusine
– Ah…acel lucru…pai uite ce e Bella, eu nu sunt persoana care ar trebui sa iti spuna, dar crede-ma ca Edward vrea sa iti spuna mult mai multe lucruri decat crezi tu.
Am inspirat.
– Ia te uita Alice, sa stiu acest lucru ma ajuta foarte mult. –Sarcasmul meu a continuat cu o isterie.
–Bella intelege, e mult mai confuz decat pare.– Privirea lui Alice era din nou trista.
-Hmm… -Nu stiam ce sa spun.
-Ei bine, Bella– A respirat, apoi a zambit- Trenuie sa plec. Ai grija de tine ! Ne vedem maine.
-Pe curand !
Nu am stiut nici cand si nici cum am coborat din masina, mintea mea era in alta parte a lumii. Cum de am fost atat de proasta si nu l-am intrebat pe Edward ce avea? De ce am fost atat de lasa? El mi-a cerut ajutorul prin privirea sa, avea nevoie sa vorbeasca cu cineva, iar eu nu i-am acordat ajutorul. Am avut nevoie de tot autocontrolul meu pentru a nu ma lovi de primul perete care aparea in fata mea, ma simteam atat de vinovata.
-Buna, Bells! Ai ajuns devreme.– Vocea lui Charlie m-a readus la realitate
-Ah…da Char…tata. Ai mancat ?– La naiba, mai aveam putin si imi semnam cartea de moarte, multumesc lui Dumnezeu (n/a: sau mai bine multumesc lui Eddi) ca era absorbit de partida de baseball.
-Ah, nu Bells, te asteptam.
-Imediat pregatesc cina, tata.
Am mers spre bucatarie am scos tocanita care a mai ramas de aseara, am bagat-o in cuptorul demicrounde si apoi i-am servit la Charlie cina, in cinci minute a terminat de mancat.
-Asadar…– Se uita la mine cu atentie
-Asadar ce?- Deveneam nervoasa, nu imi placea acea privire
-Hmmm… Nu vrei sa imi spui ceva Bells?- A inchis putin ochii
-Cum ar fi?– Am incercat din rasputeri ca vocea mea sa nu ma tradeze si ca Charlie sa nu vada fiorul care imi strabatea corpul
Si-a pus mainile la ceafa si schitat un zambet batjocoritor
-Cum ar fi: tata ma lasi sa ma duc maine la cinema cu Antonio? – A spus facand o interpretare proasta a tonului vocii mele.
-Ce?- Am strigat. Cum dracu a aflat?– Ah…asta era..tata nu am acordat multa importanta acestui lucru.- M-am balbait- Cum ai aflat?
-Antonio mi-a spus, dar nu despre asta vreau sa vorbesc- inca avea acel zambet- problema e ca tu domnisoara nu vroiai sa imi spui nimic.
–Oh, haide tata, nu i-am acordat multa importanta, suntem doar prieteni- am rosit
Mi s-a parut ca a spus : Asta e ceea ce crezi tu – dar a vorbit atat de jos incat eu nu sunt sigura.
-Tata imi pare rau, dar nu i-am acordat prea multa importanta de aceea nu ti-am zis nimic.
-Ei bine Bella, vroiam sa stii ca eu nu am nicio problema daca tu iesi cu alti baieti. Antonio e un baiat bun, vreau sa fii aceeasi Bella de dinainte, acea Bella care erai inainte de a-l cunoaste pe nenorocitul de Edward Cullen– cand i-am auzit numele am schitat o durere…Cum indraznea sa ii pronunte numele chiar acum? Acest lucru ma ranea prea mult.
-Voi incerca.– Am murmurat cu durerea din piept
-Bine Bells, du-te sa te odihnesti! Nu iti fa griji, spal eu vasele.– Mi-a zambit
-Multumesc tata, ne vedem maine!
M-am ridicat de la masa si am mers in liniste in camera mea, dupa ce am intrat in camera am inchis usa cu zavorul si geamul cu incuietoarea, apoi m-am prabusit din nou in acel abis.
Cuvintele lui Alice si a lui Charlie le tot auzeam in mintea mea.
“E mai confuz decat pare”
“Acea Bella de dinainte”
De ce era confuz? El deja a luat o decizie, a preferat-o pe Tanya, nu puteam face nimic in aceasta privinta si cum dracu vroia Charlie ca eu sa fiu acea Bella de dinainte? Nu si-a dat seama ca Edward a luat cu el tot ce am fost eu cand am fost cu el?
Am inceput sa imi amintesc ce s-a intamplat in ultimele sase luni si nu mi-am amintit foarte multe din lucrurile pe care le-am facut, mi-am adus aminte ca nu am mai simtit nimic din acea zi, din padure, in care Edward m-a parasit, nu mi-am amintit ce i-am scris lui Rene in ultimul timp, viata mea era un abis negru si eu de fiecare data ma scufundam in el.
Mi-am amintit de bratara pe care Edward a pus-o in geanta mea de panza, care se afla sub un mormam de haine, m-am ridicat repede si am inceput sa o caut. Am gasit-o, stralucea deoarece luminile de afara se reflectau in ea, am luat-o in mainile mele ca pe un obiect fragil.
Lacrimile au inceput sa se prelinga spre obraji, inima mea distrusa ma durea din ce in ce mai tare, gaura din pieptul meu s-a deschis complet, m-am prabusit pe podea. Imi era dor de Edward, desigur ca imi era dor de el, am pierdut cea mai mare si unica iubire din viata mea.
Mi-am dat seama cat de multe puteam sa iert daca stiam ca el era fericit, iar acesta era singurul lucru care me interesa cu adevarat. M-am lasat sa cad in acel abis care ma chema si nu mi-am mai amintit nimic.
M-am trezit cu o durere de cap, asteptam sa simt raceala si duritatea podelei, dar in loc de a simti aceste lucruri am simtit multa comoditate, comoditatea patului meu si caldura paturilor. Cine dracu m-a pus in pat? Nu mi-am amintit sa ma fii ridicat de pe podea. Cum am ajuns pana aici ? “Calmeaza-te Bella, sigur a fost Charlie.“ ma linistea vocea din capul meu, “a fost Charlie” imi spunea neincetat. Dar daca a fost Charlie cum se explica faptul ca usa era inca inchisa si ca fereastra era deschisa? M-am uitat repede in fiecare coltisor al camerei, dar nu era nimeni in afara de mine, cand am oprit ceasul desteptator mi-am dat seama ca bratara lui Edward se afla pe mana mea dreapta, cineva a intrat in camera mea, iar eu sunt sigura ca nu a fost un simplu om, dar cine? Cine a putut sa faca asta?
Niste batai in usa m-au facut sa revin la realitate.