Cap.8 – Si apoi?


-Isabela Marie Swan deschide usa imediat sau o voi darama, stii bine ca pot.– A spus Alice

-Alice- am gemut- Acuma vin.

M-am ridicat din pat si am deschis usa ca dupa aceea sa ma intorc repede in patul meu si sa ma acopar cu paturile.

-Haide, domnisoara!-Alice a inceput sa topaie pe patul meu- Trezeste-te! Vom intarzia!

-Nu. -Am gemut- Mai lasa-ma cinci minute.

-A-CUM !- a luat paturile si m-a dus in brate la baie.

-Bine, bine. Am inteles, acum poti sa ma lasi jos, te rog?

-Binenteles.- M-a lasat sa cad pe toaleta.

-Auch!!!– Am gemut.

-Imi pare rau Bells.

A pornit bateria de la cada, si-a scos telefonul, a trimis repede un mesaj in timp ce ma privea cu neincredere, apoi a ras.

-Cui trimiti mesaje?- Am intrebat cu curiozitate, stiam ca acel mesaj se referea la mine si imi imaginam si cui il trimite.

-La nicio persoana care e importanta– A zambit- Acum fa o baie, leneso, iti las aici hainele.- In timp ce imi spunea asta a iesit din baie inchizand usa.

In timp ce ma dezbracam mi-am dat seama, mai bine zis, stiam ca acel mesaj pe care l-a trimis Alice avea legatura cu mine, intrebarea e cui i-a trimis mesajul? Lui Edward? Nu, era putin probabil, intr-adevar Forks ma innebuneste.

Apa fierbinte de la dus m-a facut sa reactionez, iar mirosul samponului meu m-a readus la viata. In timp ce ma uscam am luat decizia de a o intreba pe Alice daca ea a intrat aseara in camera mea. Nu avam nimic de pierdut, probabil a fost ea, m-a vazut intr-una din viziunile ei si a venit sa ma puna in pat. Binentele Bella, tu esti blonda si ai ochi albastri, stii foarte bine cina a intrat inauntru, nu fii PROASTA! Vocea din capul meu imi spunea aceste lucruri, am scuturat capul de cateva ori pentru am scoatea acea voce din mintea mea.

Nu mi-am dat seama de ceea ce aveam pe mine pana cand am iesit din baie si mi-a fost frig.

-Marie Alice Brandon Cullen- am strigat- Ce dracu mi-ai adus?

Purtam un pulover bleumarin care avea un decolteu in V, care lasau la vedere o parte din atributele mele, era foarte, foarte ajustata, si o pereche de pantaloni care aveau talia foarte, foarte joasa.

-Ha! Ha! Nu te mai plange Bella.- Mi-a facut fata ei de pisicuta incaltata- Acum vino si aseazate aici ca sa iti aranjez parul si ca sa te machiez.

-Ce? Esti nebuna daca crezi ca voi iesi imbracata asa pe strada.- Am aratat spre corpul meu

-Ha! Ha! Ei bine Bella iti amintesc ca te pot obliga, sa spunem ca nu prea ai cum sa ma faci sa imi schimb opinia sau sa scapi de mine.- A ras silentios- Asadar tu decizi…de bunavoie sau obligata…

-Esti cea mai periculoasa creatura din cate am cunoscut in viata mea.- In vocea mea se observa isteria.

Stiu, e un talent natural– A zambit- Acum ASEAZA-TE!

Urmatoarea jumatate de ora pentru mine a fost o tortura, Alice mi-a incretit parul, care cadea ca o cascada pe spatele meu, mi-a machiat ochii cu un albastru inchis, pentru a se combina cu puloverul, cu dermatrograful in partea interioara pentru a se vedea mai adanci decat erau deja.

-Sunt cea mai buna.- A pus Alice in timp ce isi stergea lacrima imaginara.- Du-te si uita-te in oglinda.

Cand m-am vazut in oglinda nu m-am recunoscut, persoana din oglinda nu eram eu, aratam bine, eram frumoasa, binenteles nu atat de frumoasa ca Rose, Tania sau Alice, dar aratam bine.

Hai mai repede Bella, vom intarzia!- a strigat Alice din camera mea.

-Vin! – Am strigat uitandu-ma pentru ultima data in oglinda, inainte de a pleca.

Ne-am urcat in Porche si am ajuns la scoala in mai putin de 10 minute, din pacate pentru mine a trebuit sa parcheze langa Volvoul argintiu…Proprietar nenorocit a unei masini de marca…am gandit pentru mine. Edward o astepta pe Alice, rezemat de volvo, parca ar fi un zeu grec trimis din cer. Am respirat repede inainte de a cobori din Porsche. Cand am coborat m-am uitat la Edward cu coada ochiului, el, avea ochii cat cepele, aproape ca ma manca din priviri, am ras in interiorul meu.

-Ne vedem mai tarziu, Alice!- Am strigat

-Ha! Ha! Da, Bells, pe curand!- Mi-a facut din ochi.

In timp ce mergeam spre ora de engleza toti colegii mei se uitau la mine, parca ar fi fost prima zi de scoala, din nou, mi-am dorit sa dispar de pe fata pamantului.

Cand am ajuns la usa clasei l-am vazut pe Antonio, statea rezemat de perete, arata bine, daca nu ar fi brunet si daca nu ar avea ochii verzi l-as fi confundat cu Edward.

-Wow Bella! Tu esti?- S-a uitat de la mine de sus in jos avand acel zambet care imi placea atat de mult.

“Cine altcineva daca nu eu?” Am gandit pentru mine

Da, Antonio, eu sunt.- I-am zambit

Wow, arati foarte bine.- A inceput sa rada

-Multumesc, dar ce e atat de amuzant?- M-am uitat repede la mine, speram ca nu am uitat sa pun ceva important.

-Ne asortam.- A spus in timp ce arata spre noi.

Vei plati foarte scump, Alice. Am gandit pentru mine, cu siguranta a vazut asta. Antonio purta un pulover de un albastru marin, se vedea gulerul camasii sale albe si pantalonii lui aveau aceeasi culoare ca ai mei, purta niste tenisi albi.

Aveam senzatia unui deja-vu, mi-am amintit de acea zi din casa mea, binenteles, inainte de a pleca Edward, am scuturat capul pentru a scapa de acea amintire. Singurul lucru pe care l-am putut face a fost sa zambesc.

Am intrat in clasa si am mers spre locurile noastre razand, cred ca mai mult de isterie decat de altceva.

-Printeso, unde vrei sa mergem azi prima data? La cinema sau la Gossip pentru o cafea sau prima data la o cafea si apoi la cinema? – A zambit in acel fel care imi placea atat de mult, desi nu a fost de la persoana care vroiam eu.

“Vorbeste idioato sau va crede ca esti retardata mintal” striga constiinta mea.

-Ah, pai intai vom merge la cinema apoi la o cafea. Ce zici?- Am spus inca fascinata de zambetul lui, semana atat de mult cu Edward incat ma durea sufletul cand il priveam.

-Sigur, printeso!- Mi-a mangaiat obrazul- Dorintele tale sunt ordine pentru mine.

Exact cand a spus asta am auzit o bufnire aproape impercetabila, am observat cu coltul ochiului pe Edward care era asezat pe locul sau si care se uita in fata, avea mainile stranse in pumni.

-Multumesc, Antonio !- Am spus in timp ce ma uitam la ochii lui verzi ca smaraldul care ma observau.

Ora a inceput imediat, Edward nu s-a relaxat nicio clipa, singura schimbare a fost ca se uita la Antonio, se uita la el cu atata ura incat mi-am adus aminte de zicala “daca privirile ar omori”, Antonio nu a observat acest lucru, era entuziasmat de faptul ca se juca cu mana mea in spatele bancii lui.

Ora trecea prea repede, Edward inca se uita cu acea privire cu care ar putea omori.

In sfarsit, din fericire pentru mine, s-a sunat si am inceput sa imi strang lucrurile, tremuram, iar inima a inceput sa imi bata din ce in ce mai repede datorita privirii lui Edward care o avea pe chipul sau angelic, nu era cinstit ca o persoana atat de frumoasa sa sufere atat de mult, din nou ma simteam vinovata pentru ca am cauzat acest lucru, in plus, cand am vazut privirea cu care s-a uitat la Antonio inainte de a iesi din sala am incremenit.

Mergem, printeso?- Antonio a zambit, iar eu am sarit in momentul in care m-am speriat.

Aha.- A fost singurul lucru pe care l-am putut spune.

Am mers spre urmatoarea ora, Antonio vorbea incontinuu, era obicei de al lui.

-Printeso, cand vom pleca de la scoala te voi insoti pana acasa pentru a lasa camioneta ta, iar de acolo vom merge la cinema. Ce zici?- A zambit angelic, dar acesta nu se compara cu a lui Edward.

-Nu am venit cu masina mea, ci cu Alice Cullen.- Am murmurat.

-Voi doua sunteti prietene foarte bune.- nu era o intrebare

-Asa e, ea este cea mai buna prietena a mea.- “iar fratele lui este iubirea vietii mele” am spus in gand.

-Mi se pare ca fratele ei nu ma place.- Am incremenit cand am auzit aceasta supozitie, care era adevarata.

-De ce spui asta?- Am intrebat cat de normal puteam ca el sa nu observe agitatia din vocea mea.

-Pai…- Si-a pus un deget pe barbie si a meditat cateva secunde- in prima zi s-a purtat frumos cu bine, dar cand a vazut ca incep sa ma apropii de tine foarte mult – M-a luat de mana- parca nu ii mai placea de mine, cred ca este gelos.

A trebuit sa imi acopar gura pentru a nu incepe sa rad, da, sigur Edward Cullen era gelos, Ha! Ha! Ha! Pentru el eu nu insemnam nimic, el o are pe Tanya, fata lui bruneta si care are ochii mari. Eu nu mai contam pentru el, acest lucru nu s-ar putea intampla niciodata, vocea din mintea mea mi-a amintit cuvintele lui Alice.

“Il intereseaza persoana ta mai mult decat crezi tu… mai mult decat crezi tu , mai mult decat crezi tu.”

Am scuturat capul de cateva ori pentru a nu ma mai gandi la acele cuvinte.

-Pai nu are niciun motiv pentru a fi asa, Antonio, eu si el nu mai suntem nimic.- Inima mea s-a rasucit cand am rostit acele cuvinte.

-Asa e, el nu trebuie sa se bage in asta. –Inca tinea mana mea intre degetele sale mari, a ridicat-o si a sarutat-o.

-Aaa…da.- Acel sarut m-a facut sa incremenesc

-Asta – A spus uitandu-se la mainile noastre unite – Te supara?

“Da”

-Nu.“La naiba Bella, spune ca da” striga coerenta mea.

-Esti sigura?- A zambit angelic– Adica daca te voi tine de mana restul zilei, nu te va deranja?

“Da”

-Nu, nu iti fa griji.- Constiinta mea m-a lovit mental.

In urmatoarele trei ore ne-am tinut de mana, elevii se uitau la noi cu curiozitate, stiam foarte bine ce se intampla. Nu aveam nevoie de talentul lui Edward pentru a afla ce gandesc, se vedea in ochii lor…

Era timpul pranzului, deveneam din ce in ce mai nervoasa datorita faptului ca voi intra in cantina tinandu-ma de mana cu Antonio, stiam ce paream la prima vedere…iubiti…m-am cutremurat la aceasta idee.

Am impins usa cantinei, toate lumea se uita la noi, sangele a inceput sa urce in obraji, iar inima batea prea repede, Antonio era atat de absorbit de un lucru incat nu si-a dat seama ca jumatate din scoala se uita la noi.

Ca de obicei m-am uita la masa Cullenilor, acolo era Alice cu un zambet pana la urechi , parea emotionota, se uita la mine. Langa ea se afla Edward care ma observa, din nou, cu acei ochi tristi. Ma simteam vinovata.

-Printeso, ce doresti sa mananci?- A intrebat Antonio nerabdator.

Hmmm…nimic, doar o limonada.- Inca ma uitam la masa Cullenilor

Ne-am asezat la masa noastra, care, din pacate, se afla in vederea periferica a lui Edward si a lui Alice…Vina m-a macinat toata ora, in ciuda intentiilor lui Ang si Jess de a ma anima, ele mi-au spus:

-Bells nu te simti vinovata, el ti-a facut acelasi lucru.- A spus Ang, zambind

-Exact, o lingurita din propriu lui tratament.- A adaugat Jess

Stiam ca Edward a auzit aceste lucruri, de aceea nu am vrut sa mai adaug ceva, nu vroiam ca el sa isi dea seama cat de greu imi este sa il uit, acum el se uita intr-un loc indepartat, ca si cum s-ar gandi la ceva in detaliu, spre surprinderea mea s-a sunat prea repede, urma ora torturii mele.

Antonio m-a luat din nou de mana si am mers direct spre clasa de biologie, in liniste, mintea mea era foarte, foarte departe de aceste locuri. De ce Edward era asa? Din cauza mea si a lui Antonio? “Nu idioato, amintesteti ca el nu te mai iubeste” imi repetam neincetat in timp ce mergeam.

In sfarsit am ajuns, Antonio a mers la locul lui, nu inainte de a ma saruta pe frunte, dupa care eu am mers sa ma asez pe locul meu

Edward se afla acolo, cu privirea ratacita intr-un loc indepartat, m-am asezat langa el, mi s-a parut ca nu si-a dat seama de prezenta mea. Nu suportam ideea ca el se afla in starea asta din cauza mea. Am avut nevoie de tot curajul meu pentru a-l intreba:

-Ed… Edward- Vocea mea era fragmentata- Esti bine?

S-a intors ca sa se uite la mine, surprinderea se vedea pe chipul lui.

-Da. Ai un moditiv special pentru care ma intrebi asta?- A intrebat cu tonul lui rece pe care il folosea pentru umanii simpli.

-Nu, doar ca te-am vazut foarte trist in aceste zile si ma intrebam daca– m-am balbait putin- Te pot ajuta cu ceva?

Pentru un moment ochii lui s-au umplut de o emotie pe care nu am recunoscut-o, apoi din nou ochii lui nu exprimau nimic.

-Nu, multumesc mult. Mai bine du-te si ocupate de iubitul tau.- A folosit tonul sau dispretuitor

-Eu si el nu suntem iubiti.- Am spus eu enervata

Pai, asta pareti a fi, iubiti.- In tonul lui am observat o urma de amaraciune.

-Pai nu suntem , te inseli.- Am spus si mai iritata, nu avea dreptul de a-mi spune asta. Cine dracu se crede?

-Hmm – A fost singurul lucru pe care la spus.

Din fericire, profesorul a inceput ora in acel moment, a trenuit sa ma sustin de banca pentru a potoli dorinta de a-l intreba cine dracu se crede pentru a-mi vorbi asa? El mi-a facut acelasi lucru si niciodata nu i-am raspuns atat de rece. Acum imi era mai clar ca niciodata ca Edward nu ma iubeste. Lacrimile vroiau cu tot dinadinsul sa iasa din ochii mei, a trebuit sa respir de cateva ori pentru a le calma. Edward m-a vazut cu coltul ochiului, a oftat, dupa care s-a intors, din nou.

Ora a trecut prea repede pentru a observa, eram prea ocupata cu lupta impotriva enervarii mele pe Edward, era incorect faptul ca se comporta asa cu mine, nu i-am dat niciun motiv. Cand s-a sunat, iar Edward s-a ridicat la fel de repede , cum facea de obicei, mi s-a parut ca am auzit un “Imi pare rau”, dar l-am ignorat, nu voi mai suferi pentru acest vampir blestemat.

Antonio a ajuns langa mine in mai putin de jumatate de secunda si m-a luat, din nou, de mana, acum cu mai multa putere, pana in acel moment nu mi-am dat seama ca Antonio avea niste maini foarte, foarte suave si calde, m-am simtit comod la contactul cu mana sa.

Ora de sport a trecut prea repede. Eram un pic mai comoda decat eram in mod normal pentru ca vampirita care ma omora din priviri a disparut de la scoala ca prin farmec. Desi inca ma intrebam de ce a plecat, datorita norocului meu ora a trecut foarte repede, s-a sunat inainte ca eu sa imi dau seama.

Ei bine asta nu putea sa semnifice decat un singur lucru, ca era timpul ca eu si Antonio sa mergem la cinema, asta inseamna ca Alice si Jasper vor veni cu mine. Ei nu si-au dat seama ca eu sunt destul de mare incat sa stiu cum sa am grija de mine?

Antonio m-a ajuns din urma la usa salii de sport.

Printeso, esti gata?- M-a luat de mana.

-Da.- I-am zambit

Am mers spre parcarea scolii, din nou, toti elevii se uitau la noi cu curiozitate. Cu coltul ochiului am vazut-o pe Alice care m-a salutat cu un gest din mana, i-am raspuns la salut inainte de a-mi da seama ca Edward era langa ea si ma observa, zambea. De ce zambea? Ce era tat de amuzant?

-Printeso, permite-mi sa iti deschid usa.

Am incremenit cand am vazut masina care se afla in fata mea, era un Mustang GT Turbo negru ca noaptea.

-Wow! Asta e masina ta?- Am zambit.

-Ha! Ha! Da, printeso.- Antonio a inchis usa dupa ce am urcat, dupa care s-a asezat pe locul soferului.

-Asculta – Obrajii mei erau rosii- scuza-mi indiscretia ,dar de ce parintii tai au venit sa traiasca aici si tatal tau lucreaza ca politist daca tu ai aceasta masina?- Ok, poate tonul vocii mele a fost un pic prea dur, deoarece a ramas cu gura deschisa din cauza impactului, pentru ca mai tarziu sa rada printre dinti.

-Ia te uita! Esti foarte curioasa, stiai?- A ras din nou- Pai nu parintii mei mi-au daruit aceasta masina, ci bunicii mei, sunt singurul lor nepot, sa spunem ca imi daruiesc tot ce imi doresc, desi nu accept, nu vreau sa ii fac pe parintii mei sa se simta rau, nu duc lipsa de nimic.

-Oh, atunci de ce ai acceptat masina?

-Pai – A devenit serios pentru un moment– nu mi-au daruito, eu am muncit pentru a o cumpara, vara trecuta am fost la New York ca sa muncesc la firma bunicului meu ca asistent personal, in acest mod mi-am cumparat-o, nu vreau sa fiu baiatul lui tata, mai bine zis al bunicului.- Am zambit cand am auzit asta- Care are tot ce isi doreste cand isi doreste.

-Foarte frumos din partea ta. – Ce frumos si afectuos e, este atat de norocos. Uneori era atat de usor ca Antonio sa imi placa, dar nu, corpul meu dorea bratele altcuiva, iar gura mea dorea buzele care nu erau ale lui. Ma simteam rau pentru ca nu pot sa il fac sa ma placa atat de mult cum il plac si eu pe el.

Antonio vorbea in continuare despre scoala sa, unde locuiau prietenii lui etc…Eu spuneam “ooo” si “aa” in momentele adecvate pentru a crede ca sunt atenta, dar adevarul e ca mintea mea zbura la cativa kilometrii departare de aici, mintea mea se afla cu a lui Edward, desi stiu ca el nu ma mai vedea in acelasi fel. Eu inca il iubesc cu fiecare celula a corpului meu, asta durea mai mult ca orice, pentru ca stiam ca sentimentul nu e reciproc

M-am fortat sa gasesc un motiv pentru care Edward se afla in Forks…Vicoria…un fior mi-a strabatut corpul, ea astepta o greseala a protectorilor mei pentru a ma ataca, orice fisura in protectia mea pentru a ma omori. Ma intreb daca nu ar fi fost mai putine dureri daca as incheia toate aceste lucruri. Stiam ca Alice si Jazz se aflau in spatele masinii, in acest moment. Imi va fi destul de dificil sa uit ca ei imi vor observa fiecare miscare si ca mai tarziu Edward le va vedea in mintile lor.

Il iubeam, era cel mai bun lucru care mi s-a intamplat in viata mea, dar trebuie sa il uit fara sa imi pese ca el a mers mai departe si cum am mai spus inainte stiu ca il voi ierta pentru ca e cu Tanya, ceea ce ma interesa cu adevarat era fericirea sa si stiu ca alaturi de mine nu a gasit-o.

Deja eram in afata cinemaului, aceasta a fost calatoria cea mai scurta pe care am avut-o in viata mea sau poate ca am fost prea ratacita in gandurile mele incat nu am observat?

-Ce film vrei sa vezi, printeso?- A zambit angelic

-Aaa…pe care vrei tu Antonio.- M-am pierdut in ochii lui verzi, e prea frumos, m-a luat de mana.

Am ajuns la casa de bilete Antonio a cumparat bilete pentru un film cu vampiri sadici, pentru o schimbare, asta era ceea ce imi lipsea, am intrat si am cumparat floricele si suc, eu eram foarte atenta pentru a vedea orice semn de la Jazz sau de la Alice, dar nu i-am vazut, nici macar cand am intrat in sala.

-Printeso, te simti bine?- M-a intrebat cu anxietate in timp ce ne asezam pe locurile noastre- Nu iti place filmul pe care l-am ales?- Dumnezeule, este atat de dragut cand isi face griji.

-Nu, sunt bine. Problema e ca mi-e un pic frica- “Desigur prostuto, de parca acesta ar fi motivul.”..am gandit pentru mine

-Nu iti fa griji, printeso, aici voi fi eu ca sa te imbratisez daca iti va fi frica.– M-a imbratisat.

-Multumesc, Antonio.- Am zambit

-Nu ai pentru ce, printeso.

In acel moment a inceput filmul. M-a emotionat putin imaginea cu vampiri pe care au pus-o, era falsa in totalitate, eram foarte sigura de acest lucru. Vampirii nu sunt acele fiinte oribile care au coltii plini de sange si acele haine urate, Alice ar fi murit daca ar fi trebuit sa le poarte. Erau cele mai sensibile persoane care existau in aceasta lume, desi sunt mai rapizi sau mai frumosi decat oamenii, ei simt lucrurile in acelasi fel ca si noi, se indragostesc in acelasi fel, sufera in acelasi mod… Acest gand a facut ca rana din inima mea sa se deschida din ce in ce mai mult, facandu-ma sa simt o durere imensa, lacrimile incercau sa iasa din ochi, dar le-am oprit.

De fiecare data cand tremuram, Antonio ,credea ca tremur de frica, si ma imbratisa cu multa putere. Pana la finalul filmului eu am stat la pieptul lui, iar el mi-a inconjurat talia cu bratele sale. Ma simteam comod in aceasta pozitie, dar el nu era persoana cu care vroiam sa fiu.

-Printeso, haide, sa iesim de aici.- Mi-a soptit in ureche, rasuflarea lui m-a facut sa tremur.

M-a luat de mana si am iesit din cinema, un fior mi-a strabatut intregul corp, afara s-a intunecat si se lasase frigul. Antonio, cand a vazut asta, si-a dat jos puloverul lasand sa se vada camasa sa alba intredeschisa si pieptul sau bine facut, cand l-am vazut l-am admirat, iar el a ras printre dinti.

-Haide, printeso. Vei ingheta.- A zambit.

-Aaa..da, scuze. – Am inrosit.

In momentul in care ma ajuta sa iau pe mine puloverul, chipul lui a ramas la cativa centimetrii de al meu, puteam sa simt rasuflarea sa pe chipul meu, mirosea foarte bine, m-am apropiat inca putin din cauza inertiei, iar nasurile noastre mai aveau putin si se atingeau, si-a pus mainile pe talia mea si m-a apropiat inca putin de el, buzele noastre se aflau la o distanta de un centimentru de atingere si…

38 Răspunsuri to “Cap.8 – Si apoi?”

  1. nicoleta Says:

    soper tare fic’ul
    superb. il ador

  2. ah unde gasesc si eu un baiat ca antonio?va rog?imi puteti da informatii?:> :)):)))ma puteti contacta la nr de tel:07252……….. :))):)))))
    si o saruta?!!!!!?!!?!!!
    ah o meriti edward!!!!cu varf si indesat!!:)))
    soper tare fic’ul!:X:X:X

  3. il saruta???
    se saruta???
    ioiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii

  4. :X:X:X:X:Xsi o saruta…ei bine,edward chiar merita asta…cu siguranta nu sufera atat de tare pe cat suferea bella cand il vedea cu tanya:-<:-<

  5. superb fanficul:Ximi plashe mult!!abia astept urmatorul capitol!!!desi nu imi convine ceva:)) nu imi plashe de antonio asa de aproape de bella:))oricum tare fanficul:*:*:*:*:*:*succes;)si mai repede:))

  6. WOW DECI E CEL MAI INTERESANT CAPITOL…DOAMNE SPER SA SE SARUTE,SPER SA FIE IMPREUNA ASA POVESTEA VA DEVENI MAI INTERESANTA SI CHIAR VREAU SA STIU DE CE A PLECAT TANYA ……succes in continuare…cand apare cap 9?

  7. minunat. imi place intreg blog-ul. V=am descoperit recent si ma bucur ca exista asa ceva si in Romania

  8. Alexandra Says:

    WOWOW…sper k k o sa se sarute…asta o sa faca povestea mai interesanta:))….

  9. ma rog, nu prima, dar nu mai vazusem niciun comentariu:D…

  10. este super tare il ador

  11. Traduci foarte bine.eu l-am terminat de citit in spaniola,si vreau sa va spun ca e superbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbb.super tare,si app postezi foarte repede.bv
    pup

  12. Sincer sper ca Edward sa vada sarutul ca sa se simta cum s-a simtit si Bella atunci cand el se saruta cu Tanya. Cat ma bucur ca a plecat. Sper ca pentru totdeauna. Sunt atat de emotionata! Deabea astept sa citesc continuarea ca sa vad ce se intampla. Oare chiar o sa apuce sa se sarute sau ii va intrerupe cineva? Sper sa ajunga impreuna, cel putin acum la inceput. Se vede ca se simte destul de bine in compania lui. Ma refer la Antonio. Si totusi cred ca i s-ar fi potrivit mai bine numele Anthony:)) Oricum faci o foarte buna treaba traducand acest fanfic frumos pentru noi cititorii tai:X:X

    • „Oricum faci o foarte buna treaba traducand acest fanfic frumos pentru noi cititorii tai:X:X” ….ce frumos suna aceasta parte :)….eu va multumesc ca il cititi :*…

      • Noi trebuie sa-ti multumim din suflet ca ne-ai permis sa ne bucuram de el. Daca nu erai tu, acum nu am fi aflat de aceasta poveste emotionanta si extrem de frumoasa care chiar te face sa o iubesti. Tu esti salvatoarea noastra. Fara tine nu am fi ajuns sa iubim povestea. Sincer iti multumesc din suflet ca imi faci ziua mai buna:X:X:X

  13. superb. il ador😡 jurr:x
    succes la tradus:*
    sh multumim k il traduci pt noi :*:*

  14. Ce bn ca traduci asa repede……… Chiar dak as vrea sa-l citesc pe tot acum :d………… faci o treaba minunata !!!!!!!!! MSS ca ni-l traduci!!!!!

  15. Dedeeee… mai lasat asa?:O:O…
    siiiiii….
    siiiiii….
    Nu ma lasi pana vineri asa:O
    Atat iti trebuie..:)):))
    Glumeam… stii doar…;))
    Printeso, printeso si iar printeso… am ajuns sa detest cuvantul asta:)):))
    si Mda… Laura… ai dreptate… cam prostutza… Bella… sper sa se destepte….
    Nu-mi pot da seama cum de nu-si da seama Bella…de ceva atat de evident…

    Gata.. Dede.. te las… iar m-am intins cu vorba…

    Te pupic:*
    Succes pe mai departe…
    Cat mai multe capitole !!!

  16. Frumos capitol,dar ma doare sufletul sa-i vad despartiti,asa ca te rog sa traduci mai repede.Poate se impaca.

    • traduc cat de repede pot….acum sunt racita si ma simt foarte naspa, dar nu m-am lasat si am tradus :D…sper ca maine sa ma simt mai bine si sa pot sa traduc tot capitolul 9😉

  17. hmmmcam prostuta Bella :)) adica…se lasa asa de ametita de acest Antonio:)) ….nu se gandeste un pic de tot ca poate acolo in „sufletul” lui Edward mai are o sansa sa fie impreuna?:-?? poate daca face asta distruge si ultima sansa…..:( si sunt sigura ca Edward inca tine la fel de mult la Bella:X:X:X:X

  18. vampiryka Says:

    asa bravo oprestete aiki >:P….glumeam…ador X:X:X:X:X o=imi place le nebunie !:*
    Bv inca odata ca traduci extrem de bn :*
    pwp :*
    si nu uita ca vreau cap urmator😛 :*

  19. SI SI SI…????? SI CE? OF IARA AM CITIT PREA REPEDE:)) EMOTIILE ASTEA:)) E SUPERB:X ASTEPT CONTINUAREA CU SUFLETUL LA GURA:X bv tie :*

  20. Prima la comm:D:D M-a apucat si pe mine mania asta:P
    Oricum, e suuuper, te descurci de minune cu tradusul. De abea astept capitolul 9…
    Oare cand Bella si Edward vor ajunge din nou impreuna?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: