Cap.5 – Nu te intereseaza!

-Nu cred ca te intereseaza suficient de mult, Edward- Am strigat la el- Imi faci favoarea de a-mi da drumul si sa iti vezi problemele tale?
-Nu!- s-a uitat la mine cu privirea lui superba- Cat timp am grija de tine, nu te vei duce in niciun loc fara permisiunea mea.- Mi-a zambit el mandru
-Ha!Ha!Ha! Nu ma fa sa rad Edward Cullen, stii bine ca varcolacii imi ofera aceeasi protectie ca si voi, scuza-ma, trebuie sa plec, da-mi drumul acum.
Ne-am privit cu furie unul pe altul panca am respirat profund si mi-a dat drumul, doar pentru a ma prinde de talie ca sa ma duca in masina.
-Edward da-mi drumul chiar acum! Cine dracu crezi ca esti?- Strigam la el in timp ce ma cara ca si cum as fi un ghiozdan.- Da-mi drumul!
Toti elevii se uitau la noi, erau dezorientati. Frumoasa scena faci Bella!!! Mi-a spus vocea mea din cap. M-a pus pe scaunul pasagerului, s-a asezat pe locul sau si a pornit masina dupa care a accelerat.
-Esti cea mai incapatanata persoana pe care am cunoscut-o in viata mea.- A strigat la mine
-Iar tu cea mai bagareata persoana pe care am vazut-o in viata mea.– I-am raspuns pe acelasi ton.
Si-a atins puntea nasului si a respirat profund fara sa deschida ochii, binenteles ca stiam ca nu trebuie sa imi fac griji pentru felul in care conduce pentru ca vorbim de Edward.A oprit masina si s-a intors sa se uite la mine.
-Stii cat de tare m-am speriat cand nu te-am vazut in parcarea scolii?– Mi-a spus
–Ce te intereseaza pe tine daca eu eram in parcare sau nu, Edward? Nici tu nici oricine altcineva nu imi va interzice sa imi vad prietenii, mai ales pe Jake.- Am spus printre dinti
-Pai..Stii ca? Iti comunic ca in timpul in care eu voi avea grija de tine, vei merge in locurile in care vreau eu, deoarece nu te voi lasa sa mergi cu niste varcolaci adolescenti si cu o asesina psihopata in libertate care doreste sa te omoare, asadar va trebui sa faci ce iti spun. –Ma privea cu ochii sai de culoarea caramelului care ma zapaceau atat de mult. Ce puteam sa fac in acest caz? Binenteles ca nu il voi lasa sa se comporte asa cu mine, el era deja cu Tanya, dar intrebarea mea era de ce isi facea atat de multe griji pentru mine? Cand m-am uitat la el mi-am dat seama ca asteapta un raspuns din partea mea.
– Ha! Ha! Ha! Scuza-ma, dar eu credeam ca Charlie este sef la sectia de politie.- I-am spus cu sarcasm.- De ce te intereseaza atat de mult ceea ce fac eu cu viata mea? Nu crezi ca ar fi mai bine daca Victoria m-ar lua, asa tu ai scapa de dezgust si de problemele cu Tanya.- Auch…asta m-a durut mai mult ca niciodata.
Expresia din ochii sai s-a schimbat, cred ca nu se astepta la asta. Ce dracu se intampla? De ce vroia sa ma faca sa sufar mai mult decat puteam sa suport?
-Hmmm- a ezitat putin, a inspirat, apoi a spus- Pai, aaa, pentru ca timp de un an am reusit sa te tin in viata si nu am de gand sa o las pe Victoria sa te omoare dintr-o greseala de-a mea, de aceea ma intereseaza atat de mult si te rog nu fi atat de melodramatica, da ? Ea nu se va atinge de tine atat timp cat eu voi fi langa tine, iar probleme pe care le am eu cu Tanya pe tine nu te intereseaza.
A pornit masina si a accelerat, cuvintele le auzeam de nenumarate ori, am inceput sa plang, mi-am facut sperante inainte ca eu sa imi dau seama, adica el nu ma proteja pentru ca ma iubea, ci pentru ca era o simpla obligatie. Edward mereu a fost asa, se tinea de promisiuni si de obligatii, nu o facea din placere. O lacrima mare s-a prelins pe obraz si un suspin vroia sa iasa. L-am pierdut pe Edward pentru totdeauna. Intr-o clipa ne-am aflat in fata casei, am coborat din masina si am inchis portiera. Alice si Esme au fugit spre mine pentru a ma intampina.
-Draga mea Bella! Ce bine ca te avem aici, din nou.– Oh, din acest motiv o iubeam pe Esme, este ca propria mea mama.
-Frumoasa scena ati facut la liceu.- vocea de clopotel a lui Alice suna batjocoritor
Am inspirat.
-Asta spune-i fratelui tau care m-a carat pana la masina.
-Edward Cullen ce ai facut?- Esme s-a intors sa se uite la fiul sau cu o expresie dezaprobatoare.
-Da, am dus-o la masina si nu imi voi cere scuze, ei trebuie sa ii para rau.– A aratat spre mine cu degetele sale albe ca zapada.- Eu nu incerc decat ca viata ei sa dureze un pic mai mult si ea ingreuneaza foarte mult acest lucru.
-Nimeni nu ti-a cerut asta Edward!-am mormait
-Asta e ceea ce crezi tu!- Mi-a spus pe un ton ostil.
PUM, PUM, PUM…altre trei batai puternice in inima, aproape ca sunt moarta, el nu a inteles ca eu eram moarta inca din acea zi din padure? Nu, nu intelegea. Am inceput sa plang si am fugit in casa, am urcat in camera lui Alice, mi-am luat lucrurile si am coborat scarile, nu vroiam sa mai fiu niciun moment in aceasta casa. Nu vroiam sa il vad, imi era din ce in ce mai greu sa fac acest lucru. El imi dadea mii de motive sa il urasc, dar aveam si mii de motive ca sa il iubesc. Asta era prea mult. In timp ce coboram scarile Alice si Esme ma asteptau la intrare.
-Bella? De ce ai cu tine toate lucrurile?– Alice se uita la mine cu exasperare
-Alice, du-ma acasa, Esme iti multumesc din suflet pentru ca m-ai lasat sa stau aici, dar nu mai pot, nu mai pot. Ma simt de parca as muri.
-Oh, draga mea Bella…Imi pare foarte rau pentru toate aceste lucruri- M-a imbratisat.
-Alice, te rog, daca vrei, du-ma acasa. Chiar nu mai pot sa stau aici, nu ma intelege gresit, dar, te rog!- Am inceput sa ma balbai si sa suspin.
-Calmeaza-te Bella !- Alice mi-a mangaiat parul- Haide sa te duc acasa.
Mi-am luat la revere de la Esme dandu-i un sarut, apoi am mers la masina lui Alice. Lacrimile ma impiedicau sa vad drumul spre casa, ma simteam foarte rau. Capul parca mi se invartea si respiram foarte greu, dar nimic din toate astea nu se compara cu durea din piept care se extindea in tot corpul. Inca o data m-am lasat sa ma cad in acel abis pe care il cunosteam atat de bine. Sufletul meu se afla la kilometrii distanta. Cineva sa imi spuna, ce am facut ca sa merit asta? De ce am parte de atat de mult dispret din partea lui? Ce i-am facut? Aceste intrebari imi inundau mintea, nu puteam sa imi controlez suspinele. Intr-o clipa ma aflam in fata casei lui Charlie. Era amurgul, din nou amintirile imi inundau mintea…Primul sarut, ziua in care am fost in poienita, noptile pe care le-am petrecut impreuna, ziua mea de nastere, absolvirea. Suspinam, ceea ce m-a readus la realitatea au fost bratele reci si puternice ale lui Alice care ma tineau de umeri.
-Calmeaza-te Bella, vei vedea ca toate acestea vor trece candva.– Mi-a soptit
M-am linistit putin in timpul in care am stat cu ea. Ea era cea mai buna prietena a mea, ea intelegea prin ce trec desi ma durea foarte mult faptul ca ea avea o legatura foarte mare cu iubirea vietii mele.
-Multumesc mult, Alice!– I-am spus cand m-am linistit putin.- Ne vedem maine.
Am coborat din masina, din fericire Charlie inca nu era acasa, am urcat in camera si m-am pus in pat, tineam picioare intre brate si m-am lasat atrasa de acel somn care ma chema cu atata insistenta. Nu am stiut cand si cum, dar m-am trezit exact cand Charlie mergea la lucru, m-am uitat la ceasul de pe masa din camera mea, era 9:30 a.m. Nu m-am dus la scoala, multumesc lui Dumnezeu, nu as fi fost in stare sa suport inca o tortura ca cea de ieri.
M-am ridicat din pat cu retragere de inima si am mers sa fac un dus cald, mirosul samponului meu m-a facut sa ma simt din nou EU. Cand am iesit din baie am mers direct spre birou, celularul meu vibra, ecranul telefonului imi arata ca ma suna Alice. Nu, nu voi raspunde. Nu vroiam sa vorbesc cu nimeni, in afara de Jake, el era singurul care ma putea calma in acest moment, Am asteptat ca telefonul sa inceteze sa vibreze si am format numarul lui Jake.
-Alo?
-Jake? Sunt Bela.– Bine, multumesc lui Dumnezeu ca era acasa
-Bella! Ce surpriza, in sfarsit te aud, am crezut ca ai disparut.Cand treci pe la mine? Mi-e dor de tine !
-Hmmm…Te superi daca vin acum?- Te rog, sa spuna ca nu , ca nu e nicio problema. Trebuie sa vorbesc cu cineva.
-Binenteles ca nu, prostut-o. Haide! Vom merge intr-un loc, pe plaja.- A inceput sa rada cu vocea sa guturala.
-Bine Jake, ajung intr-o ora, trebuie sa ii pregatesc la Charlie cina.
-Ok Bells. Nu iti fa griji, te astept aici.
-Ne vedem in curand.
-Pe curand !
Am inchis telefonul si din nou telefonul a inceput sa vibreze, am suspinat, nu aveam nici cea mai mica intentie de a raspunde, nu vroiam sa o aud pe Alice, de aceea am preferat sa ii trimit un mesaj ca sa nu isi mai faca griji.

Alice:
Buna! Sun bine! Nu iti fa griji! Azi nu voi fi acasa, deci ne vedem maine. Pupici.
Bells

Gata, mesaj trimis. Am coborat repede scarile si m-am dus la bucatarie, vroiam sa termin cat mai repede cu putinta de preparat cina lui Charlie. Am scos toate lucrurile de care aveam nevoie din frigider si am inceput sa fac cina lui Charlie cat de repede puteam. Dupa ce am terminat cina am mers repede in camera mea, mi-am luat geaca si telefonul si am mers direct spre masina mea.
Am condus cat de repede puteam, ceea ce imi doream cel mai mult acum era sa ma indepartez de Forks. Tot ce vedeam, simteam si miroseam imi aminteau de el. Am reflectat asupra vietii melii si mi-am dat seama de schimbarea atat de ciudata care s-a intamplat anul trecut, foarte multe lucruri neasteptate s-au intamplat. Viata mea a devenit o poveste cu zane, in care, din nefericire, eu nu mai eram printesa. Imi doream ca nimic din toate aceste lucruri sa se fi intamplat, ca Edward sa nu fi plecat niciodata, iar noi sa fi fost aceeasi. Am inceput sa plang, toata fericirea mea s-a redus la praf, mai bine zis ceea ce a ramas din fericirea mea. Pana in acest moment nu mi-am dat seama ca eu nu il meritam pe Edward, el era prea bun pentru mine, eu nu il meritam.
Cand am ajuns in fata casei lui Jake,am observat ca ma astepta, afara.
–Hei, Bells!– zambetul lui a fost inlocuit de uimire- Ce, ce ai Bella? Ce ti se intampla?- Bratele lui mari mi-au cuprins de talia, m-a luat in brate si m-a tinut la pieptul lui cald.
Un timp nu am putut decat sa suspin, Jake m-a dus in casa si m-a asezat pe canapea, nu a spus nimic, imi mangaia parul, iar uneori m-a saruta pe crestetul capului. Cand m-am calmat am putut vorbi, aveam vocea ragusita.
-Imi pare rau Jake, realmente trebuia sa te vad.– I-am spus intre timp ce imi ridicam capul ca sa vad ochii sai tristi.
-Nu iti fa griji, Bella! Ai putea sa imi explici din ce cauza suferi atat de mult? Are cumva legatura cu nenorocitata aia de lipitoare ?- vocea lui era sinistra
-Nu, nu Jake. E din cauza mea, sunt cea mai proasta persoana de pe aceasta planeta, trebuie sa inteleg ca el nu ma mai iubeste si ca este cu alta persoana care ii poate oferii tot ceea ce are nevoie.
M-a imbratisat puternic si mi-a spus:
-Niciodata in viata ta sa nu mai spui asta. Tu esti prea buna pentru idiotul ala. Oricine ar fi omorat pe cineva pentru a fi cu tine, exact cum a facut si el.
-Multumesc, prostutule! De asta esti tu prietenul meu cel mai bun.- L-am sarutat pe obraz.
–Ei bine, Bella, trebuia sa te vad neaparat, trebuie sa iti povestesc multe lucruri.- Ochii lui au inceput sa creasca de emotie.
-Ha!Ha!…Ok, Jake, dar hai sa mergem pe plaja, nu vreau sa stau inchisa.
Ne-am plimbat pe toata plaja pana cand am ajuns la copacul nostru, ne-am asezat langa copac si am admirat amurgul…
–Ei bine Bella, nu vreau sa incepi sa strigi de emotie si nimc de genul asta. Bine ? Aaa…– Si-a prins mainile cu putere si a inspirat- Am iubita, este Leah, suntem impreuna de o saptamana si in fiecare zi o iubesc mai mult. Nu mi-am dat seama ca e persoana perfecta pentru mine pana cand nu s-a transformat in om-lup si..suntem iubiti.– A zambit in modul care imi place cel mai mult
Eram uimita, Leah o femeie lup, intr-adevar eu eram blestemata sa traiesc intr-o lume fantastica.
-Ia te uita! Felicitari Jake!- I-am zambit si l-am imbratisat.- Wow! Cand s-a intamplat asta? Saraca, imi imaginez ca a trecut foarte greu peste partea cu omul-lup.
-Hmm…pai da, prima data era foarte trista, dar cu ajutorul meu se simtea mult mai bine. Bella, iti jur ca o iubesc. E cel mai bun lucru care mi s-a intamplat pana a cum.- A inspirat profund si s-a uitat spre orizont.
-Oh, Jake! Acest lucru e minunat. Ma bucur pentru tine si pentru ea.- Am suspinat, ok, toate persoanele din jurul meu erau impreuna, mai putin eu. Inca o data imi era clar ca eu eram cea mai ciudata persoana din Forks, mai bine zis din toata lumea.
-Hmm..Da, Bella, dar sa stii ca nu sunt aici pentru a vorbi doar despre asta, sa trecem la subiecte mai importante. Cum merg lucrurile cu imbecilul Cullen? Spune-mi daca ti-a facut ceva, iti jur ca daca a facut ceva il voi omori- Expresia fetei lui era amara
-Nu, Jake! Eu sunt cea care intotdeauna intervine in viata lui. Stii? Pare ca si cum destinul ma duce in acelasi loc in care el se afla doar pentru a-mi face viata mai dificila decat e.
-Ei bine de ce nu te indepartezi de el si gata?- A spus ca si cum asta ar fi foarte evident si foarte usor defacut.
-Nu pot, Jake! Desi imi doresc asta, este ceva mai puternic decat mine, in afara ca zilele astea ma fost la el acasa, deoarece vroiau sa ma protejeze de Victoria, care s-a intors.- Un fior mi-a strabatut spatele cand mi-am amintit de parul portocaliul si acel chip cu caracteristici de felina.
-Ce a facut Victoria?- S-a ridicat dintr-o saritura- La naiba, Bella! De ce nu mi-ai spus nimic? Ai innebunit cumva? Noi te vom proteja.
-Nu, nu Jake! Nu voi amesteca haita asta.
-Haita este bagata in asta de foarte mult timp- Mainile au inceput sa ii trebure, iar expresia fetei era din nou amara.- Iar, tu, esti prioritatea noastra acum!
-Jake, te rog!- Mai aveam putin si incepeam sa plang- Nu vreau sa te pun in pericol.
In acel moment a avut o criza de ras care l-a facut sa se aseze, dupa ce lacrimile au inceput sa ii curga s-a intors sa se uite la expresia mea care era sceptica.
-Scuza-ma. Ha! Ha! Chiar m-ai facut sa rad, serios vorbesc draga mea, nu iti fa griji!– M-a imbratisat la pieptul sau, pe care eu mi-am pus capul.- Eu voi fi bine!
Am suspinat.
-Sper ca va fi asa Jake.
Am vorbit de foarte multe lucruri pana cand s-a intunecat, cat de dor imi era sa vorbesc cu el, m-a facut sa rad si sa uit, desi doar pentru un timp, de durere. Ei bine, m-am bucurat foarte mult ca in sfarsit a gasit pe cineva care sa ii impartaseasca sentimentele, din pacate nu am fost eu acea persoana.
Cand am ajuns acasa, Charlie statea intins pe canapea.
-Buna, Bells! Ai intarziat.
-Ah, da tata. Am fost in La Push cu Jake.
-Hmm. Bine…Nu iti fa griji, apropo– Si-a luat ochii de la televizor si s-a uitat la mine cu curiozitate- Ai primit asta.– A aratat cu degetul spre un buchet de trandafiri albi foarte frumosi care erau asezati pe masa telefonului.- Ti le-a adus Antonio. Apropo Bells,e un baiat foarte bun.
Vocea tatalui meu parca se indeparta din ce in ce mai mult, m-am uitat la buchetul de flori care aveau un biletel.

Buna, Bella!
Nu te-am vazut azi la scoala, mi-am facut griji. Sper ca iti plac florile si ca te simti bine, ne vedem maine. Apropo trandafirii albi imi amintesc de tine.
Cu dragoste.
Antonio.

Eram uimita, am rosit, am luat buchetul de flori si am urcat repede in camera mea. Am pus buchetul pe birou, m-am uitat la el o perioada buna de timp. El isi facea griji pentru mine, Antonio e un baiat foarte frumos, pacat ca seamana atat de mult cu Edward. Ce frumos gest din partea lui. Am zambit cand m-am gandit sa fiu iubita lui Antonio. Nu, proasto ! Nu poti face asta, acest lucru te va rani! Imi spunea vocea din capul meu. Am inspirat profund…Nu, Bella!… Eu nu puteam sa ma joc cu sentimentele unei persoane asa cum am patit eu, acest lucru nu era corect.
In timp ce ma gandeam la toate aceste lucruri, cineva batea puternic in geam ca sa il deschid, m-am intors si atunci l-am vazut, era rezemat de rama si se uita la acel buchet de tandafiri albi.
-Hmm…Frumos buchet, desi eu as fi ales lilieci.
M-a speriat si am ramas impietrita cu fata la geam.
-Bella, trebuie sa vorbesc cu tine…
In acel moment toata dispozitia mea s-a redus la praf.