Cap.1 – Intoarcerea lui Edward

breakheart

Edward s-a intors…

Nu pot sa explic ce s-a intamplat in acel moment, poate a fost surpriza de a-i vedea ochii de culoarea mierii sau faptul ca l-am vazut tinundu-se de mana cu o alta fata, parea a fi Tanya; un fior rece m-a strabatut,  rana  din inima mea s-a deschis intr-un mod puternic si un pic drastic, singurul lucru care il puteam vedea in acele momente era privirea fixa a Jessicai pe mine…

Bella, fi calma, stiu ca acest lucru e foarte dur pentru tineam observat o urma de ingrijorare in vocea eidar nu trebuie sa stai aici pana cand vei prinde radacini…sa mergem, vom intarzia la ora.

Era prima zi din luna Martie,  exact acum 6 luni a fost ultima data cand i-am vazut ochii negrii si duri pe chipul meu, in padurea de langa casa lu’ Charlie. Oare cuvintele sale aveau sens? Era adevarat ca nu ma mai iubeste? In clipa in care l-am vazut deschizandu-i portiera noului sau Volvo si ajutand-o sa coboare  mi-am dat seama pentru prima data ca toate acele luni de incapatanare, in care am fost o moarta-vie, in care am suferit nu valoreaza mult deoarece el avea deja pe altcineva si oricat de dur pare a fi va trebui sa accept acest lucru.

-Inca 3 luni– mi-am spus- doar alte trei luni blestemate si aceasta suferinta se va termina.

Ora domnului Banner incepuse deja, am mers mecanic la sfarsitul randului, acolo era el, uitandu-se la mine cu o privire goala, fara nicio urma de remuscare. Ce sa intamplat? Acea zi nu a insemnat nimic pentru el? In timp ce imi puneam toate aceste intrebari am simtit privirea lui fixa pe chipul meu, respiratia mi se accelerase, am inceput sa simt o stare de ameteala si un suspin s-a luptat  pentru a iesi din gatul meu de fiecare data mai puternic, ochii mi s-au umezit si o mica lacrima mi-a curs pe obraz

Domnisoara Swan, va simtiti bine?

Felicitari, Bella! Acum  pe domnul Banner il procupa starea ta  de dispozitie, ce fericire!

-Doriti sa va invoiesc de la ora mea?

-Da, domnule Banner. Adevarul e ca nu ma simt prea bine– tonul meu de isterie crestea din ce in ce mai mult, iar ochii colegilor mei erau fixati pe mine, dar acest lucru nu ma interesa, dar au existat o pereche de ochi care ma perforau ca un burghiu  şi ma faceau sa ma simt de fiecare data mai aproape de colaps. Un tremur enorm mi-a strabatut intregul corp. Imagini clare dela absolvire, de la  ziua mea de nastere si chiar si imagini din acea zi oribila din padure imi treceau prin minte ca niste slide-uri.

Cum de a fost in stare sa se intoarca? Ce am facut pentru a merita asta? Imi tot puneam intrebari, iar si iar, si dintr-o data m-am lasat sa cad in abisul intunecat care ma chema, nu stiam unde ma aflam, din cauza lacrimilor nu puteam vedea clar si m-am prabusit pe podea. Plangeam cum nu am mai facut-o niciodata, nu stiu cand sau cum dar auzeam o voce indepartata care striga.

-Bella! Bella! Pentru Dumnezeu, sa ma ajute cineva!

Vocea lui Mike Newton suna ca un burghiu in capul meu, nu stiam cand, unde, cum  sau de ce, dar cand m-am trezit  mi-am dat seama ca eram  intr-un pat si o lumina care provenea de la o lampa flosforescenta imi batea in fata, iar doamna Cope era langa mine.

– Ce bine ca te-ai trezit, ne-ai speriat foarte tare!- in vocea ei s-a simtit usurarea

Dupa ce i-am spus doamnei Cope de mii de ori ca ma simt bine, m-a lasat sa ma duc la cantina pentru a lua pranzul. Jessica ma tinea de un brat, iar Angela de celalalt…ele nu vorbeau, privirile lor se intalneau pentru un minut in timp ce imi examinau chipul. Ma intrebam ce expresie am, cred ca nu era una buna deoarece erau incruntate.

-Bella, totul va fi bine- vocea Angelei era linistitoare- cand vei intra in cantina, te rog, sa nu te uiti la masa Culenilor, asa totul va fi mai usor pentru tine.

-Da Bella-a completat Jessica- Considera ca Edward Cullen nu a facut niciodata parte din viata ta, ca niciodata nu l-ai cunoscut.

Mi-era destul de greu sa uit vocea, mangaierile si sarutarile lui…Cum naiba puteau sa creada ca il voi putea uita pentru totdeauna, daca nu puteam sa il uit pentru un minut? Am luat o gura de aer ,apoi am impins usa de la cantina, ca de obicei era aglomerat, am stat la rand si unicul lucru pe care l-am putut comanda a fost o limonada, am mers la masa pentru a ne aseza si m-am simtit ca in prima zi de scoala. Toata lumea se uita la mine pentru a vedea cum am reactionat, singurele trei perechi de ochi care nu se uitau la mine erau cei de la masa din fata, mi-am muscat limba pentru a rezista dorintei de a plange si am facut exact cum m-au sfatuit Angela si Jess, m-am comportat cat de normal era posibil.

Hmmm…Bella daca vrei putem sa trecem peste urmatoarele doua ore si sa mergem in Port Angeles? Se pare ca ai nevoie mai mult ca niciodata sa iesi de aici.- am observat o urma de ingrijorare si emotionare in vocea Jessicai

-Hmmm….da Jess, poate ca acest lucru ne va ajuta sa ne distram un pic, nu crezi Bella?- vocea Angelei era plina de curiozitate, dar eu nu am inteles niciun cuvant pe care mi l-au adresat, singurul lucru pe care l-am facut a fost sa misc capul de sus in jos in semn de acceptare.

Nu puteam sa respir, rana din inima mea era deschisa, iar durerea se extindea pana la cel mai mic punct din corpul meu. Nu puteam sa suport cinismul sau, ma inebunea,  doream sa ma ridic in picioare si sa ii reprosez de ce imi facea acest lucru si unde a ramas toata iubirea care se presupune ca mi-a purtat-o. Am ridicat putin fruntea si am vazut cea mai ingrozitoare scena  pe care as fi putut sa o vad vreodata: Edward, Alice si Tania radeau lipsiti de griji…Edward a ridicat cu un deget barbia Tanyei si a sarutat-o suav si rapid, in acel moment nu am mai rezistat si a trebuit sa ies, alergand, pentru a lua o gura de aer, nu ma interesa cine m-a vazut sau nu, singurul lucru care ma interesa era sa ies de acolo, eram pe punctul de a ma prabusi din nou, am ajuns la cladirea a treia din sudul cantinei si m-am asezat pe trotuar asteptand ca monstrul din mine sa iasa, stand pe trotuar cu picaturile de ploaie care imi loveau fata  m-am lasat curpinsa de tristete si am inceput sa imi amintesc toate lucrurile bune si rele, triste si fericite care mi s-au intamplat de cand Edward Cullen a intrat in viata mea . Cum am putut sa fiu atat de tampita? Cum am putut sa cred ca Edward a simtit atat de multa iubire pentru mine? In acel moment am decis, mai bine zis mi-am promis, ca nu voi mai varsa nicio lacrima pentru Edward Cullen. M-am ridicat foarte usor, mi-am sters lacrimile si intuitiv m-am intors si am vazut o frumusete impresionanta, parul rebel cu fiecare varf in parti diferite si ochii de culoarea caramelului.

-Bella te simti bine?- simteam o ingrijorare in vocea ei desi chipul ei era calm.

-Ah…buna, Alice!-vocea mi-a s-a crispat la ultima litera

-Bella cat de rau imi pare, i-am spus ca nu e o idee buna sa ne intoarcem, dar el nu m-a ascultat…

-Alice nu iti face griji, nu e vina ta nu sunt suparata pe tine-binenteles ca eram, dar mi-am promis: nicio lacrima in plus- ei bine…trebuie sa plec.Pa!

Bella, asteapta! Cum te simti?

Ochii ei incearcau  sa vada in sufletul meu, dar multumesc la Dumnezeu ca am avut toate aceste luni pentru a practica cum sa imi controlez emotiile (pentru binele lui Charlie).

-Minunat, Alice, multumesc pentru intrebare. Ei bine…asta…trebuie sa ma duc la ore, mi-a facut placere sa vorbesc cu tine. Pa!

-Bella iti amintesc ca eu vad viitorul- ochii ei s-au umplut de tandrete si compasiune- si nu te vad mergand la ore, pe mine nu ma poti pacali. De ce nu mai bine….

-Inceteaza Alice-am intrerupt-o cu o privire otravitoare si cu tonul meu nimicitor- ceea ce fac sau nu  e un lucru care pe tine nu te mai intereseaza, asadar ramai cu problemele tale, daca nu te deranjeaza eu trebuie sa plec.

I-am intors spatele si aproape ca am plecat fugind, simteam privirea ei fixa asupra mea, dar nu ma interesa. Ceea ce imi doream cu adevarat in aceste momente era sa merg intr-un loc care sa fie intr-o raza de 10.000 kilometri distanta de familia Cullen sau de lucrurile care mi-ar aminti de ei. Am urcat in camioneta si am pornit motorul, m-am speriat cand acesta a huruit. Am iesit usor din parcare, am lasat cele 2 geamuri in jos lasand ca vantul sa imi bata in fata, lasandu-mi o senzatie de umezeala pe obraji. Nu stiam spre ce ma indreptam si nici in ce sens a luat-o viata mea, stiam un singur lucru cu cat eram mai departe de Forks, imi era mult mai bine. Timpul a zburat, cat ai clipi ma aflam in fata casei de caramazi rosii. Jacob, impreuna cu Quil si Jared, ma astepta afara, cand mi-au vazut chipul toti trei au fugit spre camioneta si am simtit cum o mana  ma scotea din masina in timp ce alta imi mangaia crestetul capului.

Bella ce…ce se intampla? Ce ai patit? Te simti bine?- simteam ca vocea lui Jacob se auzea de la departare, ca si cum m-ar striga din cealalta parte a casei.

-Da, sunt bine.- Am spus aceasta minciuna atat timp, incat mi-a iesit cat de natural se putea.

-Esti in starea asta din cauza sugatorilor de sange, nu-i asa?- vocea lui Quil era sumbra si suparata

-Da, draga Bella, am obserat ca au adus cu ei o alta lipitoare, dar nu iti fa griji, aici esti in siguranta.

M-am prabusit in bratele lui Jacob si nu am mai stiut nimic…ascultam respiratia mea instabila si simteam cum inima mea incet, incet inceta sa mai bata. O voce din capul meu a inceput sa murmure o data si inca o data: nicio lacrima in plus, nicio lacrima in plus; dar nu a fost  suficient pentru a ma calma, m-am predat suferintei care se deschidea inaintea picioarelor mele si chipul lui Edward a aparut in fata mea cu zambetul lui smecher, apoi a aparut o alta imagine in care saruta o fata, dar nu eram eu, era Tanya cu ochii ei mari si cu parul ei negru pana la talie, era la fel de frumoasa ca Rosalie. Cat ma durea faptul ca imi aminteam numele acelei familii din care vroiam sa fac si eu parte candva.

-Bella, cum te simti?- o voce grava si groasa a invidat camera

-Bine…sunt bine.- vocea mea parea atat de neconvingatoare, nici macar eu nu puteam sa cred.

-Bella…La naiba!…nu suferi, te rog!- am observat o urma de ingrijorare si de implorare in vocea lui Jacob- Ii urasc pe nenorocitii aia de sugatorii de sange, daca nu ar fi tratatul deja ar fi mor…- nu a spus tot cuvantul din cauza tensiunii de pe chipul meu

-Scuzati-ma pentru ca am venit in acest mod atat de premeditat, dar nu stiam unde altundeva sa ma duc – era adevarat, nu am gandit mult si eu deja ma aflam pe drumul care duce spre La Push inainte de a-mi da seama.

-Nu iti fa griji, Bella, stii ca asta e si casa ta si poti veni cand doresti- vocea lu’ Billy m-a calmat intr-o clipa, incat am crezut ca Jasper era langa mine folosind puterea lui pentru a alina starea mea emotionala

-Mu….mu…multumesc!-m-am balbait un pic pentru ca suspinul din gatul meu sa nu iasa- Ma scuzati, ce ora e?

-Hmmm…se pare ca e ora 20:45

-O, nu! Trebuie sa ajung acasa, sa imi fac tema si cina daca nu Charlie va muri de suparare. Cate ore am dormit?

-Hmmm– vocea lui Jacob era  mai suava- eu cred ca sapte sau opt ore, mai mult sau mai putin

-Wow! E tarziu!- m-am ridicat de pe canapea dintr-o saritura- Baieti mi-ar placea sa raman, dar trebuie sa plec….aaa…Jacob te superi daca vin maine dupa scoala sa te vizitez?

-Binenteles ca nu, Bella, stii ca aici voi fi- s-a ridicat si m-a imbratisat cu mai multa putere decat trebuia, piela lui m-a ars putin, ei bine la ce ma puteam astepta daca prietenul meu cel mai bun e un varcolac, pielea lui in general e asa, desi acum am simtit-o mai fierbinte ca de obicei.

-Va multumesc tuturor. Jake ne vedem maine- mi-am luat la revedere cu un gest din mana si am iesit fugind spre camioneta, motorul a huruit din nou, intr-o clipa am ajuns acasa. Multumesc lui Dumnezeu ca masina politiei nu era parcata pe alee si ca luminile din casa erau stinse.

Am fugit in casa pentru ca  ploua, am luat din streasina cheia, cand am intrat am aprins luminile si am mers direct spre bucatarie, am deschis frigiderul si acolo se afla salvarea mea: o portie de tocanita din seara trecuta…am incalzit-o la microunde in timp  ce m-am scufundat, din nou, in ganduri…

Okey… Care era cel mai rau lucru care putea sa mi se intample? Sa il vad inca trei luni cu Tanya, era dureros sa il vad tinandu-se de mana cu alta, foarte dureros.Mi-am amintit acea senzatie pe care am avut-o  cand l-am vazut pentru prima data, frumusetea lui inedita, vocea lui catifelata care ma innebunea, acum toate aceste amintiri nu mai insemnau nimic, s-au spulberat. Noaptea trecea foarte, foarte greu.Stateam pe pat  cu picioarele intre brate, nu puteam sa ma gandesc la nimic, decat la Edward, Edward, Edward, Edward…ca un robinet care nu era bine inchis si fiecare picatura care pica era Edward, Edward, Edward. Mi-am amintit toate acele momente in care mi-a spus ca ma iubeste, fiecare cuvant care l-a folosit in prezenta mea, toate zambetele smechere pe care le-am vazut…cu cat imi aminteam mai mult durerea din inima mea crestea, am inceput sa plang. O lumina rosie a patruns in camera prin fereastra si mi-am dat seama ca rasare Soarele, m-am ridicat si m-am dus la baie, m-am prins puternic de chiuveta, de foarte mult timp nu m-am uitat intr-o oglinda, mi-am ridicat capul pentru a ma vedea in oglinda de la baie…semanam cu un zombie, eram mai palida decat de obicei si ochii erau inexpresivi, aveam cearcane si expresia fetei era enigmatica.

30 Răspunsuri to “Cap.1 – Intoarcerea lui Edward”

  1. Miha Luisa Says:

    salut! scuze ca te deranjez, ador ficul acesta si as dori sa postez rezumatul. multumesc.
    Luisa
    daca este vreo problema, ma poti contacta la id ce se afisaza la comentariu sau la luisalizy@yahoo.com

  2. imi place foarte mult ideea…….chiar foarte mult !!!!!

  3. e un fic minunat …….si deci este tradus ?????
    imi place cum traduci si ca ai vrut sa traduci o
    asemenea poveste :*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*
    acum o sa citesc capitolul 2

  4. nicoleta Says:

    doamne asta e cel mai emotionant prim capitol din toate fanfic-urile pe care le-am citit….sper ca povestea sa aiba final fericit ca deja mi se rupe inima pt saraca bella…tine-o tot asa esti cea mai tare
    foarte reusit!! bravo
    popiceiiiiiiiiiii

  5. stephenie Says:

    am doua chestii de zis:tanya are parul roscat, nu brunet, iar daca vreti un fic la care sa plangeti mai mult decat la acesta, va recomand noapte fara luna by antonya. in rest, pvestea e destul de trista…dar frumoasa

    • Da, in carte (ma rog, e blonda, dar are niste suvite rosiatice, ceva de genul cred). Oricum ar fi trebuie sa iti spun/amintesc ca personajele din cartile lui Stephenie Meyer sunt imprumutate, iar cand „imprumuti” ceva poti sa schimbi diferite chestii la un personaj (parul, culoarea ochilor etc) daca vrei sa ii dai si o nota personala, sa il „modelezi” dupa fanficul tau, mai bine zis o faci exact asa cum vrei tu. Ea nu e si nu va fi nici prima si nici ultima persoana care va schimba ceva la unele personaje :P:).

  6. Superb😡 imi place la nebunie😡

  7. shtrumph Says:

    Ficul este tradus, deci?
    Oriqm, foarte frumos…si original. Adica, pana cum nu am citit ceva ca Edward=un superficial lipsit de sentimente, mincionos…etc:| sa o prefere pe Tanya…:-s. E clar k Edward o iubeste nu:D? Sper sa fie asa in continuarea si imposibilul vb’aia, „sa devina posibil”:P
    Pupicei!!!

    • Dap, e tradus😀

      Ma bucur sa aud aceste lucruri >:D< (Meritul e a lui Mommy's Bad Girl :D)

      Niciodata nu se stie…poate ca imposibilul devine posibil ;))

      Pupici :*::*:*

  8. sincer?…e minunat…la fel ca mai jos am plans…mult… frumos:X:X

  9. waw mersi ca traduci fanficul asta superb:X:X
    e atat de atat de trist:((
    acum plang ca proasta
    serios
    si da eu plang din orice
    dar fanficul asta m-a facut sa curga rauri din ochii mei
    si sunt numai la primul capitol
    e atat de frumos:X
    saraca Bella:((
    of cat o urasc pe Tania
    :((
    :-<
    si Alice de ce se comporta asa?
    Edward de ce se comporta asa??
    :(((

  10. ei bine spre deosebire de rosemary eu nu sunt asa de usor de impresionat…
    dar trebuie sa spun ca mai aveam putin si plangeam…
    probabil la urmatorul sigur o sa plang pentru ca acest capitol mi-a slabit rezistenta :(:(:(:(:(:(:(:(:(:(:(:(

  11. sa fiu sincera?…am plans in hohote:((:((:((:((:((lacrimile imi curgeau pe obraji si nu faceam nimic pentru a le opri…doar citeam in continuare:-s:-s:-s imi place mult de tot🙂

  12. doamne asta e cel mai emotionant prim capitol din toate fanfic-urile pe care le-am citit….sper ca povestea sa aiba final fericit ca deja mi se rupe inima pt saraca bella…tine-o tot asa esti cea mai tare … ai nota 20 din 10 :)))

  13. Sooper imi vine sa plang :((

  14. super… sa fiu sincera … mi-au dat lacrimile … :(((((((((

  15. imi plashe inceputul…tare…sper sa fie asa si in continuare…succes;)

  16. alicebeautifulvampire Says:

    super….imi place povestea si imi place cum traduci…oricum esti mai buna decat mine;)

  17. foarte reusit!! bravo

  18. foarte frumos.. :X imi place povestea.. succes in continuare ..;))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: