Cap20 – Regrete

EDWARD POV

Foarte putini inteleg adevaratele decizii care ii determina sa faca lucruri mai putin inteligente de-a lungul vietii sale sau pur si simplu stiu, dar nu au suficienta forta pentru a accepta, se pare ca eu sunt unul dintre ei, nu sunt suficient de puternic. Tot ce am facut in aceste luni, toata suferinta pe care am cauzat-o, tot. Absolut nimic nu m-a ajutat sa o salvez, nu am facut nimic altceva decat sa o apropii mai mult de moartea sa.

De ce din toate persoanele carora li se poate intampla asta i s-a intamplat Bellei mele? De ce am fost atat de prost incat nu mi-am dat seama de tot ce se intampla? De ce am ranit-o atat de mult ? De ce nu i-am spus adevarul de la inceput?

– La dracu!!! – Am strigat lovind trunchiul unui copac si lasandu-ma sa cad in genunchi.

La ce dracu m-am gandit cand am decis toate aceste lucruri? Sunt cea mai imbecila fiinta din toata istoria. Eu o iubesc, o iubesc mai mult decat imi iubesc existenta, mai mult decat orice din aceasta lume si am pierdut totul pentru ca sunt un egoist nenorocit. Acum ea este singura, in mainile unei vampir care vrea sa o omoare, iar eu nu pot sa fac nimic pentru a o ajuta. M-am blestemat pe mine insumi, vroiam ca in aceasta clipa sa cada un meteor din cer si sa ma striveasca, vroiam ca eu sa fiu in aceasta situatie si nu ea, ea nu a facut nimic pentru a merita asta, nu a facut nimic altceva doar a supravietuit, eram constient caci fiecare clipa pe care o petreceam cu Tanya o ranea foarte mult, dar era singura solutie pentru a se indeparta de mine, de monstrul care a ranit-o prin simplul fapt de a trai, dar in acest moment asta nu imi e de folos prea mult, ea se afla in pericol, iar eu nu pot sa fac nimic, ma simteam atat de neputincios. De ce ea? De ce?

Stiam ca nu voi rezolva aceasta situatie daca ma voi uri pe mine insumi, dar nu stiam ce altceva puteam sa fac ca sa scap de toata furia din interiorul meu. I-am sunat pe Carlisle si pe Esme, ei vor fi aici in orice moment, de asemenea Jasper, Emmett si Rose sunt pe drum, pe caini i-am anuntat deja, Alice cauta in viitor, am mers in padure si am cautat urme ale Victoriei, dar se aflau peste tot, nu aveau o directie concreta. Ce mai puteam sa fac? Mintea mea cauta niste piste, una care sa ma duca acolo unde este Bella, dar nu aveam nici macar una, nu aveam nimic. Victoria a planificat totul cu foarte multa precautie.

“Edward” – M-a strigat vocea mentala a lu’ Alice.

– Ce se intampla Alice? Ai vazut ceva? – Am spus cu anxietate, inca stateam in genunchi si nu am ridicat capul.

“Nu, nu am vazut nimic. Cum te simti?” – S-a gandit

– Cum vrei sa ma simt Alice? –Am marait – Cum dracu crezi ca ma simt cand iubirea existentei mele ar putea fi moarta in aceasta clipa?! – Am strigat ridicandu-ma in picioare.

-Edward! – S-a plans – Mie sa nu imi vorbesti asa! Nu e vina mea ca ai fost atat de prost incat sa o parasesti si sa stai cu tarfa ta nenorocita, nu-i asa? – A aratat spre mine cu unul din degetele sale mici – Ti-am spus de mai multe ori, te-am rugat, TOTI am facut-o, pana si Rose. – Ochii ei au devenit negrii – Dar nu, ca de obicei idiotul de Edward trebuie sa urmareasca instinctele sale, ei bine acum suporta si fa singurul lucru pe care il poti face: salveaz-o inainte de a fi prea tarziu, acum nu putem da timpul inapoi. IDIOTULE!

Dupa ce a spus aceste lucruri a plecat spre casa. “Minunat” am gandit pentru mine, sunt ca o ciuma engleza, toate persoanele din jurul meu ori sunt ranite pana la urma ori fug de mine.

Nuante de portocaliu si rosu incepeau sa coloreze cerul si se reflectau in lacul din fata mea, parea a fi o avertizare, o avertizare luminoasa care imi spunea caci cu fiecare secunda care trece, trece si timpul in care pot sa-l salvez pe ingerul meu, singurul pe care l-am iubit si pe care il voi iubi mereu. La ce dracu m-am gandit cand am vrut sa plec cu Tanya? La ce ?

O inima moarta poate simti durerea? Pentru ca a mea asta simtea. O durere pe care o meritam cu adevarat. Merit toate torturile posibile si imaginare, chiar si asa niciuna nu ar fi suficienta pentru a plati tot ce i-am facut Bellei, sunt un monstru, un monstru nenorocit care raneste oamenii pe care ii iubeste.

M-am prabusit pe iarba uitandu-ma la cer in timp ce suspinam fara lacrimi, daca as fi putut sa plang asta as fi facut in aceasta clipa. Ma rugam in gand ca totul sa fie bine, imi doream desi doar cateva sperante, o singura lumina care sa imi spuna ca Bella inca se afla in viata, ca va scapa de toate aceste lucruri cu bine si ca o pot salva la timp. Am inceput sa imi amintesc ultimele sase luni pe care le-am petrecut cu ea, fara nicio indoiala cele mai bune sase luni din existenta mea blestemata. Ea a schimbat lumea mea, ca o cometa care traverseaza cerul stelat, ea este inima mea, plamanii mei, sentimentele mele, ea este totul, iar eu am ranit-o cum nimeni nu a mai ranit niciodata. In aceasta clipa imi doream sa mor.

Daca inchideam ochii puteam sa vad ochii ei caprui si mari care ma priveau, acea privire care imi spunea tot sau nimic, acei ochi care imi placeau atat de mult si care faceau ca tot ce e in jurul meu sa dispara pentru o secunda. Mi-am amintit de fiecare parte frumoasa a chipului sau, obrajii ei care la cea mai mica atingere inroseau si devenea atat de adorabila, buzele ei care ma chemau ca un cantec al sirenelor sa le incerc de fiecare data cand aveam o oportunitate, acea stralucire suspecta din ochii sai pe care o avea cand stia ca se intampla ceva si eu nu vroiam sa ii spun. Un zambet s-a schitat pe chipul meu, orice s-ar intampla Bella mereu va fi iubirea vietii mele , va fi singura persoana care a fost stapana inimii si gandurilor mele, desi, din nefericire, am pierdut-o pentru ca am fost un prost.

Chiar daca se va salva nu vroiam sa se intoarca la mine, la fiinta care a ranit-o atat de mult, care a abandonat-o pentru sase luni si care s-a intors cu alta femeie, fiinta care a pus-o in pericol. Ma uram pe mine insumi.

Eram atat de scufundat in gandurile mele in momentul in care am auzit masina lui Carlisle care intra in garaj, m-am ridicat si am fugit spre casa, am intrat in salon exact in clipa in care Esme a intrat in hol.

– Ce s-a intamplat? – A intrebat Esme care fugea spre mine pentru a ma imbratisa.

-Victoria a prins-o pe Bella. – Am murmurat in timp ce intregul meu corp se tensiona.

Dupa ce a strigat, Esme, si-a dus mainile la gura, iar Carlisle si-a inclestat pumnii din reflex.

-Cum ati aflat? – A marait tatal meu venind spre noi.

-Eu am vazut…- A spus Alice cu o voce stinsa in timp ce se aseza pe un fotoliu din fata mea.

Inainte de a mai reusi cineva sa spuna ceva pe usa prispei au intrat Rose, Emmett si Jasper. Chipurile lor aveau trei expresii diferite: ura, tristete si neincredere.

-Este adevarat ceea ce am auzit? – A intrebat Emmett apropiindu-se de tatal meu.

Am dat din cap.

–Cum ati aflat? – A intrebat Jasper

Alice le-a povestit viziunea pe care a avut-o, in timp ce eu ma prabuseam pe unul dintre fotoliile din salon cu capul intre maini. Mii de imagini mi-au venit in minte, in toate apareau chipul Bellei mele. Simteam ca inima mea se strange atat de puternic lasandu-ma fara aer, a fost o durere pe care o puteam simti.

-Carlisle ce vom face ? – A intrebat Emmett preocupat.

-Edward – A spus Carlisle cu anxietate – Ai anuntat haita ?

-Da, am fost la granita, acolo se afla Sam, i-am povestit ce s-a intamplat si banuiesc ca le-a spus tuturor, am fost si am cautat urmele Victoriei in padure, dar se aflau peste tot, nu aveam o directie concreta. –Am murmurat.

–Bine. Alice ai vazut ceva ?

-Nu, tot ce vad e foarte intunecat, aud vocile, dar sunt niste soapte atat de joase incat nu imi dau seama ce spun. – A raspuns Alice ascunzandu-si chipul in umarul lui Jasper, care s-a asezat langa ea.

-Carlisle ce vom face? – A intrebat Esme in mijlocul unui suspin.

-Vom astepta, acesta este singurul lucru care ne-a mai ramas….sa asteptam. –A murmurat imbratisand-o pe Esme care suspina pronuntat.

-Unde este Tanya? – Am intrebat-o pe Alice. Nu am vazut-o de ceva de timp, mai exact de cand a avut Alice viziunea, trebuie sa imi cer scuze in fata ei pentru ca am lasat-o in acel mod in camera mea.

-Se presupune ca eu trebuie sa stiu unde e tarfa ta, Edward? – A raspuns cu o voce acida.

-Alice ai vazut-o? – Am intrebat-o, din nou, ignorand modul in care a numit-o. Ea si Rosalie au numit-o asa cu mult timp in urma

-Ce stiu eu? A iesit pe usa cand ai plecat tu spunand ca va merge cu tine, iar viitoarea ta familie au spus ca merg la vanatoare. Nu tu esti persoana care trebuie sa stie unde este logodnica ta? – A scuipat penultimul cuvant de parca ar fi o grosolanie.

-Tanya nu a venit cu mine Alice, niciodata nu a fost cu mine. – Am spus printre dinti.

-Atunci nu stiu in ce dracu s-a bagat, poate ca a mers sa vada pregatirile pentru nunta, nu crezi? Vreau sa spun…acum ca cea mai mare teama a ei a fost sechestrata de Victoria, sigur danseaza pe aici multumind lui Dumnezeu ca a disparut. – A raspuns zambind

-Sa nu mai indraznesti sa spui asta! – Am marait enervat in timp ce ma ridicam de pe fotoliu.

-Am dreptate Edward! – S-a ridicat si ea uitandu-se la mine si impingandu-ma cu unul din degetele sale – tu stii asta! Tanya o uraste pe Bella pentru simplul fapt ca exista, se simtea atat de ameninatata si dorea sa o inlature din drum in orice mod, de ce crezi ca a grabit nunta? Nu trebui sa fii cititor de minti pentru ati da seama.- A spus cu vocea ei de soprana.

-Tu nu stii nimic Alice, nu te baga in aceasta problema. – Am marait printre dinti, stiam ca daca ma va mai presiona un pic voi exploda.

-Binenteles ca stiu mai multe decat tine “Eddy”! – A imitat vocea Tanyei. – Toate aceste lucruri sau intamplat din vina ta, totul! Din cauza ta Bella se afla cu Victoria, din cauza ta ea poate muri, din cauza ta a suferit mai mult decat oricine din aceasta lume si Dumnezeule, cel putin daca Victoria o va omori ea nu va mai suferi pentru tine. Sa iti aduci aminte de cuvintele mele foarte bine, Edward! Daca se va intampla ceva totul va fi din cauza ta si sper ca vei suferi pentru asta. – A spus impingandu-ma pe canapea. A inceput sa imi arate imagini mentale cu Bella, imagini care m-au congelat. Eu am facut asta ? Eu am cauzat aceasta suferinta unui inger? Ce dracu se intampla cu mine?

-Terminati amandoi! – Ne-a certat Carlisle, dar Alice se uita in continuare la mine aratandu-mi incontinuu imagini cu chipul crispat de durere al Bellei, cum se prindea de piept pentru a nu se prabusi, zambetul pe care l-a avut cand am sarutat-o in intuneric, modul in care s-a prabusit cand Alice i-a spus adevarul, absolut tot ce s-a intamplat in aceste saptamani fara a-mi da seama.

M-am lasat sa cad, din nou. “Ce am facut?” M-a intrebam in timp ce simteam cum tot interiorul meu se prabuseste. Sunt cea mai rea persoana care a existat vreodata, am meritat toate cuvintele lui Alice si multe altele. Sunt un nenorocit, am avut atat de multa grija ca Bella sa nu fie ranita, iar pana la urma eu am fost cel care i-a dat lovitura de gratie, eu , cel care i-a jurat iubire eterna, care i-a promis ca va face orice pentru a se afla in siguranta. Ce dracu se intampla?

-Controleaza-te fiule, nu vei rezolva nimic daca vei fi in starea asta. – A murmurat Carlisle punand o mana pe umarul meu.

-Eu o iubesc…- Am spus eu

-Ha! Ha! Ha! Asta numesti tu iubire, Edward? – A raspuns Emmett care se uita la mine urat in timp ce o expresie batjocoritoare se afla pe chipul sau.

– Nu incepe si tu Emmett! – I-am spus pe un ton amar.

-Nu! Trebuie sa stii adevarul, am tacut, sau mai bine zis TOTI am tacut pentru a nu te simti incomod, dar este timpul sa auzi ce credem – A marait – Sunt de acord cu Alice. Bella nu merita ca tu sa te comporti asa cu ea, niciodata nu a facut nimic altceva decat sa te iubeasca si numai Dumnezeu stie de ce. – Ochii lui erau, din nou, negrii in timp o bufnitura a iesit din gaura pieptului meu. – Tu nu o iubesti, niciodata nu ai iubit-o! Asta numesti tu iubire?

-Nu spune ca nu o iubesc, tu nu stii nimic, nu esti nimeni pentru a-mi spune ce este iubirea, Emmett!!! – Am strigat ridicandu-ma de pe canapea, l-am luat de tricou, acum se afla la cativa centimetrii de chipul meu. Emmett este mai puternic decat mine, dar amandoi avem aceeasi inaltime.

-Cand cineva iubeste nu raneste! – A murmurat in timp ce mainile sale le-a atins pe ale mele despartindu-ma de el. – Si pentru ca eu te iubesc ca pe un frate o sa ma abtin si nu te voi lovi. Dar trebui sa stii Edward, daca surioara mea pateste ceva, niciunul, si asculta-ma bine tampit nenorocit, niciunul dintre noi nu te va ierta, ceea ce e mai rau e ca nici macar tu nu vei putea face asta. Asta te va distruge cel mai mult, ca nu te vei putea ierta ca persoana pe care inca o “iubesti” s-a salvat de ranile pe care le produceau prostia ta.- Dupa ce m-a indepartat si mai mult de el a imbratisat-o pe Rose care a fost socata de scena pe care am facut-o.

M-am lasat sa cad in genunchi in timp ce suspinam, tot ce mi-au spus Emmett si Alice era adevarat. Niciodata nu ma voi ierta. Ce am facut? De ce mi se intampla asta mie? Ce am facut pentru a se prabusi totul asupra mea?

Am suspinat si mai pronuntat.

Simteam cum abdomenul si pieptul meu erau sfasiate, iar in gura aveam un gust amar, chiar si asa durerea nu era suficienta pentru a ma satura, sunt un prost si nu pot sa schimb asta.

Auzeam incontinuu cuvintele lui Emmett in mintea mea.

“Cand cineva iubeste nu raneste!”

O iubesc, nu ma indoiesc deloc de acest lucru, dar de ce o raneam? Cum de am indraznit sa ma gandesc la asta? Cum am putut sa o ranesc in acest mod? Cum Dumnezeule? Cum? Simteam cum Jasper trimitea valuri de liniste in camera, dar nimic din ceea ce va face sau din ceea ce va simti nu ma va linisti, stiam ca eu sunt singurul vinovat, iar asta nu o va schimba nimeni.

Strigatul sufocat a lui Alice m-a readus la realitate si am vazut.. o viziune.

BELLA POV

M-am trezit cu o durere de cap, iar corpul meu era amortit complet. Speram ca totul sa fie un cosmar nenorocit. Aveam o amintire vaga ca am vazut chipul Victoriei, ca am simtit atingerea sa rece pe bratul meu, apoi totul a devenit negru. Ma rugam ca totul sa fie fructul imaginatiei mele si ca eu sa nu ma fi intalnit cu ea.

Vroiam sa imi “sculptez” ochii pentru ca era intuneric, dar nu puteam, eram legata la maini si la picioare, orice ar fi fost, imi zgaria pielea, era pe punctul de a-mi taia circulatia si ma ardea.

Vroiam sa strig, dar nu puteam, ceva imi acoperea gura si imi sufoca strigatele. “Nu, te rog, asta sa nu fie ceea ce cred eu, te rog! Te rog!” ma rugam in gand. Ma simteam dezorientata si ametita, ceva sau cineva mi-a lovit cu putere capul, iar incheieturile si gleznele ma dureau. Nu puteam sa vad nimic, era intuneric, atat de intuneric incat ma simteam intr-o gaura neagra. Deoarece nu am vazut nici o urma de lumina m-am speriat.

Am inceput sa plang din cauza intunericului. Ma temeam, mai mult decat orice, niciodata nu am inteles cu adevarat teama mea, dar ma aflam aici si aceeasi frica ma facea sa ma sparg in mii de bucatele.

Dintr-o data s-au aprins luminile, erau foarte puternice, cand ochii s-au obisnuit cu aceasta lumina m-au lasat sa vad pivnita extinsa; peretii erau din caramizi si se terminau intr-un arc, tavanul era laminat. pe peretele din fata mea exista o usa de metal, foarte grea si foarte greu de mutat.

Cand usa s-a deschis a intrat Victoria, care venea spre mine cu pasii ei de felina, iar zambetul schitat de pe chipul ei mi-a aratat dintii ei extrem de albi. Un fior mi-a strabatut intregul corp, ea m-a gasit.

-Aww….in sfarsit s-a trezit somnoroasa Bella! – A spus cu amabilitate, dar aceasta nu i se vedea pe fata, in timp ce se apropia si mai mult de mine. – Ce? Nu poti vorbi? – A cantat din nou.

Am inceput sa plang stiam ca acesta e finalul meu, stiam. Victoria ma va omori in orice moment.

-Uhh…”printesa” nu poate vorbi – A spus uitandu-se la mine si luandu-ma de par pentru a fi mai aproape de ea. – Iti voi descoperi gura, dar, daca tipi iti jur pe ce vrei tu ca te voi face sa suferi mai mult decat te astepti.

Dintr-o miscare a luat panglica gri care mi-a acoperit gura lasand o senzatie de arsura in jurul buzelor mele care ma dureau foarte mult.

-Aww… Te-a durut? – A spus, din nou, pe un ton amabil si cu un zambet batjocoritor pe buzele sale. – In sfarsit, te am in mainile mele Isabella ! – A adaugat si cu miscare brusca mi-a dat drumul la par in asa fel ca capul meu sa se loveasca de perete facand ca durerea sa fie mai mare.

-De ce m-ai adus aici? – Am spus printre lacrimi.

-Ha! Ha! Ha! De ce te-am adus aici? Ma intrebi de ce te-am adus aici ? – S-a aplecat spre mine – Ia te uita ! Credeam ca pentru ca esti o umana, care cunoaste existenta noastra, vei fi mai inteligenta printeso, dar se pare ca m-am inselat. Pai te-am adus aici pentru a te omori! Pentru ce altceva Isabella? – A spus de parca era cel mai evident lucru din lume.

-Cullenii te vor gasi, stiai? – Am spus incercand sa par sigura pe mine, dar nu stiu daca pentru ea sau pentru a avea cateva sperante.

-Ha! Ha! Ha! Chiar crezi caci Cullenii te vor cauta, Isabella? Daca le pasa atat de mult de tine de ce te-au lasat singura? Daca atat de mult te iubeste Edward de ce se va casatori cu Tanya? – Un val de dezamagire mi-a umplut in totalitate corpul meu gol, ea avea dreptate, Culleni nu avea un motiv pentru a ma cauta, asta nu se intampla din vina lor si nu au obligatia de a ma salva.

Cred ca Victoria si-a dat seama la ce ma gandeam si de valul de dezamagire care m-a cuprins deoarece a adaugat :

-Vezi draga mea, in orice caz iti voi face o favoare. – Mi-a mangaiat obrazul suav lasand o mana acolo. – Ia-o ca pe cadoul nostru pentru nunta Tanyei si a lui Edward. Eu te omor si tu le faci favoarea de a disparea din aceasta lume. De acord? – A spus de parca ii explica unui copil mic.

Am inceput sa plang si mai puternic in momentul in care a spus de nunta Tanyei si a lui Edward, cand au aparut toate sentimentele pe care le-am pastrat in aceste saptamani, in ceea ce priveste acest compromis, am avut o cadere nervoasa. Suspinam intruna, iar lacrimile imi inundau ochii si cadeau ca picaturile de ploaie.

-Unde suntem? – Am murmurat sufocandu-ma.

-Intr-o pivnita din Port Angeles, nu mai am niciun motiv pentru a-ti ascunde asta – A zambit – Macar sa ai satisfactia de a stii unde vei muri.

Am inceput sa plang si mai puternic, stiam ca inevitabilul este pe punctul de a se intampla, ca moartea mea este foarte aproape, dar simteam o frica pe plan intern care nu ma lasa sa gandesc cu claritate.

-De ce faci asta? – Am reusit sa spun cu gustul amar pe care il aveam in gura din cauza lacrimilor.

-Oh printeso este foarte usor. – A vorbit de parca eu eram prietena ei cea mai buna pe care nu a vazut-o de foarte multi ani. – Edward l-a omorat pe James, eu te voi omori pe tine si pentru ca o foarte buna prietena de a mea mi-a cerut si nu am putut sa o refuz. – A ras

Am incremenit…I-a cerut o prietena, dar cine? Cine ma uraste atat de mult pentru a-mi dori asta? Cine?

Cand usa s-a deschis din nou a aparut cu frumusetea sa Tanya. Pentru un moment inima mea a inceput sa bata cu sperante, am crezut ca o proasta caci Culleni au venit sa ma salveze, dar toate acestea nu mai valorau cand am vazut ca inchide usa si ca avea pe fata un zambet rau si batjocoritor.

-Dar uite pe cine avem aici! – A spus cu sarcasm venind spre mine si spre Victoria. – in sfarsit s-a trezit umana, stii ca am crezut ca lovitura pe care ti-a dat-o Victoria te-a omorat sau ceva de genul? Dar nu, din pacate inca esti vie. – Avea o expresie de dezgust.

-Prieteno … – A spus Victoria zambind – Putem sa incepem sau nu?

-Binenteles ca da Victoria, doar ca vreau sa ii povestesc niste lucruri Isabellei – A spus pe un ton suav si amabil intorcandu-se si aplecandu-se spre mine – Inainte de a muri si de a ne face favoare de a disparea din aceasta lume – Mi-a atins un picior cu o mana. – Vreau sa afli cum am facut toate aceste lucruri, cum ai fost atat de tampita si ai cazut in capcanele noastre… Dupa cum vezi eu si Victoria ne cunoastem, ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta. Laurent a trait cu noi in Denali, acolo am cunoscut-o. Ea vroia sa te omoare, iar eu cand am auzit de tine pentru prima data am vrut acelasi lucru. Mereu l-am iubit pe Edward, din primul moment in care l-am vazut si nicio umana nu mi-l va lua. Din fericire sansa s-a prezentat si ei bine, draga mea, tu stii ca am profitat de ea. Oricum ar fi, in orice caz, am avut la dispozitie trei luni pentru a planui totul, nu stiam cum vom reusi sa ne apropiem de tine si de Edward, atunci fratele tau tampit a pierdut controlul cu tine si ne-a lasat cale libera pentru a efectua planul nostru. Stiam foarte bine caci Culleni vor ajunge in Denali pentru ca ne-au sunat cu trei zile inainte pentru a ne anunta, eu stiam ca se intampla ceva datorita tonului stins al imbecilului de Carlisle, asadar m-am pus de acord cu Victoria ca peste sase luni sa se intoarca in Forks si sa inceapa totul. Binenteles ca in acele sase luni nu am stat degeaba, ea a plecat in cautarea lui Antonio.

Ochii mei au cedat si respiratia mi s-a taiat, Antonio, el a facut parte din plan. El facea parte din asta? In ce sens? Antonio niciodata nu mi-ar face asa ceva, el niciodata nu va fi o persoana atat de rea pentru a-mi face asta. De ce? Muschii mi s-au tesionat cand am simtit ca Tanya imi strange unul din muschi si mai puternic.

-Proasto! – Tanya m-a lovit peste fata facand ca dintii sa trancaneasca si sa lase un semn pe obrazul meu care a lasat o durere de nedescris. – Asculta-ma da? Nu iti voi repeta de doua ori si – Un zambet i-a aparut pe fata – nu cred ca vei mai avea ocazia sa asculti asta pentru ca vei muri foarte curand, asadar fi atenta la mine. Continuarea: Victoria l-a cautat pe Antonio peste tot, aveam nevoie de clona perfecta a lui Edward. – desi a fost dificil pentru ca Eddy-ul meu nu se compara cu nimeni – in sfarsit l-am gasit pe Antonio in Canada, el a acceptat instantaneu, crede-ma nu are nimic personal cu tine, dar te intrebi cum il plateam, nu-i asa? Foarte usor il vom transforma in vampir. Aveam nevoie de cineva care sa se apropie de tine fara sa trezeasca banuieli, cineva care sa te foloseasca dupa bunul sau plac, cineva pe care stiam ca nu il vei refuza si pentru treaba asta cel mai bun era un barbat, nu crezi? In timp ce Victoria se intalnea cu Antonio si il convingea, eu eram foarte ocupata sa il conving pe Edward. In prima zi in care a ajuns a trebuit sa accept ca era foarte trist si foarte devastat, chiar nu inteleg de ce era atat de deprimat pentru o persoana ca tine. L-am convins foarte greu, dar dupa ce i-am promis ca totul va fi pentru binele sau si al familiei sale, i-am multumit profund ca a acceptat ca noi doi sa fim iubiti. In sfarsit s-a implinit visul meu, acela de a fi cu Edward. Asta am facut in urmatoarele sase luni, mutandu-ne dintr-un oras in altul. Edward ma atingea, desigur, nu stii de cate ori in acele nopti pe care tu le petreceai plangand in patul tau pentru ca te-a parasit, nici nu iti imaginezi ce fericita ma facea, dar mereu murmura numele tau la final, uneori chiar ma confunda cu tine. Dar am uitat toate aceste lucruri cand eu am fost prima femeie din viata lui si tu curand vei fi stersa de pe mapa. Binenteles ca sora ta tampita Alice, care este ca o pixie, spunea ca nu este adevarat si ca Edward niciodata nu te-ar trada in acest mod. Dar lasa-ma sa iti spun, draga mea, ca ceea ce iti spun e adevarat, eu am fost prima femeie din viata sa , am fost prima pe care a atins-o cu adevarat si prima femeie pe care a facut-o a sa, de atunci totul a devenit atat de usor incat am inceput sa ma plictisesc. In primele zile era ca un adolescent plin de hormoni, vroia sa o faca toata ziua si toata noaptea, dar, cu timpul, a prins experienta si Dumnezeule, daca ai stii ce bine e acum! Au trecut aceste sase luni si a trebuit sa ne intoarceam la tine pentru ca pixie a avut o viziune in care Victoria se intorce in Forks. Te intrebi cum de Edward nu imi citea gandurile, ei bine trebuia sa fiu foarte atenta, mereu sa ma gandesc la lucruri fara importanta cand eram langa el, cu timpul a devenit mai usor, iar el nu a mai acordat atentie gandurilor mele, le-a blocat. Asa au trecut ultimele sase luni si am de gand sa continui asa pentru restul eternitatii mele. Pixie nu vedea nimic pentru ca ma gandeam la diferite lucruri, stiam cum sa atac, dar nu am decis pana cand a fost momentul si in plus ma vedeam cu Victoria pe teritoriul Quileute asadar, era imposibil sa ne vada. Pentru Antonio a fost mai dificil, suferea atat de mult incercand sa ascunda gandurile sale de Edward. De asemenea si el venea in la Push pentru a primi vesti de la Victoria. Iar tu, draga mea, Isabella ai usurat totul, practic ne-ai servit moartea ta pe tava. Stiam foarte bine ca nu vei refuza clona lui Edward niciodata, ca ai face orice pentru uita iubirea vietii tale si, ei bine, Antonio a reusit totul si tu nu ai ingreunat deloc munca sa. In plus, lasa-ma sa iti spun ca ai profitat, adu-ti aminte de acele lucruri spectaculoase din bucataria ta, din sala de gimnastica, pana la urma au devenit niste filme pornografice. Presupun ca te intrebi cum de s-a decis Edward sa se casatoreasca cu mine, ei bine iubitul tau Emmett m-a ajutat, inconstient bineinteles. Tampitul animal s-a hotarat sa se recasatoreasca cu Barbie-cea-Goala, adica Rose. Vroiau sa ridice dispozitia familiei propunand o nunta tripla: ipocrita ta mama, Esme si sensibilul tau tata, Carlisle, obositorul de Jasper si pixie, nu in ultimul rand, animalul de Emmett si goala de Rose. Iti jur ca nu stiu care din aceste trei perechi e cea mai tampita. In fine, nu mi-a fost foarte dificil sa il conving pe integrul Edward, acum serios, cine ar putea sa refuze un corp ca al meu? Ok, sa ne intoarcem la tema, a acceptat, dar era foarte putin convins de nunta. Binenteles ca fratii lui s-au suparat pe el, Carlisle si Esme i-au vorbit de responsabilitatile unei casatorii si toate aceste prostii, dar pentru ca il cunosc pe Edward stiu ca se va tine de cuvant. Asa au inceput toate planurile pentru nunta noastra, tinand cont ca fratii lui au refuzat sa se casatoreasca o data cu noi. De parca cineva ar avea nevoie de ei! Totul functiona de minune, am mers in Denali dupa fratii si surorile mele, pe drum m-am intalnit cu Victoria pentru a vorbi cu ea despre plan, urma sa te sechestram dupa doua zile cand se presupune ca Antonio te va duce acasa, dar ceva nu a iesit bine si pana la urma l-am atacat pe tatal tau in acea seara. Idiotii de Culleni au ajuns la timp si au reusit sa il salveze. Victoria mergea dupa tine in Port Angeles, dar din nefericire pentru noi, Emmett a ajuns primul si te-a dus in casa familiei Cullen. Binenteles eu inca ma aflam in Denali cand Victoria m-a sunat sa imi povesteasca tot ce s-a intamplat, asadar, fara sa ma gandesc de doua ori, m-am intors cu familia mea in Forks, ei bine cu exceptia unui membru, Irina, ea stia ca se intampla ceva si nu vroia sa participe, spunea ca ii tradeam pe Culleni, dar oricum opinia ei nu conta pentru mine. Cand m-am intors am avut surpriza neplacuta sa te vad cu Edward-ul meu, imbratisandu-l, proasta nenorocita!

S-a oprit putin pentru a respira si a inchis ochii. Eu eram socata de informatiile pe care mi le-a dat, toate lucrurile pe care le-au facut.

Nu am avut timp pentru a intelege ce mi-a spus pentru ca mana sa a strans si mai puternic muschiul meu, iar unghiile ei au zgariat blugii si pielea mea. Un tipat de disperare a iesit din gura mea in timp ce ma uitam la mainile albe ale Tanyei care se umpleau de o substanta rosie, care binenteles era sangele meu. Nu puteam sa ma despart de ea, nu puteam sa imi ating piciorul pentru ca mainile mele erau legate. Durerea pe care mi-a cauzat-o era agonizanta. Lacrimi de ura si de disperare se prelingeau pe obraji, iar suspinele si tipetele ieseau pe gura mea.

-Taci, tampito!! – A marait – Taci in acest moment sau iti jur ca iti va fi si mai rau, asta nu e nimic avand in vedere ce te asteapta.

Victoria a venit cu si mai multe panglici cu care mi-a acoperit gura, facand ca suspinele mele sa fie niste soapte care dispareau in enormitatea pivnitei.

-Edward mi-a jurat ca nu s-a intamplat nimic intre voi – A vorbit de parca nu a fost intrerupta, cu acelasi zambet pe fata. Eu nu vedeam clar din cauza lacrimilor. – Si binenteles, l-am crezut. Stiam ca Edward nu ma minte deoarece el vroia sa ramana cu mine. Cand ai intrat in sala mi-ai cunoscut familia, cand ai plecat am avut stralucita idee de a face ce ar fi facut doamna Masen Cullen, speram cu ardoare ca dupa ce vei vedea vei dori sa te sinucizi si sa ma scapi de toate aceste lucruri. Stiam ca te vei intoarce ziua urnatoare si ca toti vor merge la vanatoarea, acesta a fost cel mai bun moment pentru a lasa accidental in salon invitatiile pentru nunta. Prima parte a planului a iesit exact asa cum mi-am dorit, le-ai gasit si ai plecat, fara sa planuiesc asta tu ai gasit rochia mea de mireasa in una din camere, speram ca dupa toate aceste lucruri sa decizi sa pui capat vietii tale. Dar, din pacate nu te-ai sinucis. Edward, binenteles, a innebunit cand a vazut ca nu erai, toti Culleni au inceput sa te caute, chiar si noaptea, inca nu am reusit sa inteleg ce te face sa fii atat de speciala pentru ei. In fine, in ziua urmatoare, din pacate pentru mine, ai dat semne de viata si cum sa nu, tampita de pixie a decis sa vina sa te salveze si Edward a facut acelasi lucru. Mi-a promis ca nu se va intampla nimic, ca se va tine de cuvant si sa fiu sigura ca se va casatori cu mine. Binenteles cum puteam sa fiu convinsa daca era aproape de tine ? Ei bine dupa ce au trecut cele doua zile, in care eu am fost pe punctul de a veni dupa tine si a te omori, ati decis sa va intoarceti pentru ca il vor externa pe acel lucru care iti e tata, dar in fine, Eddy-ul meu s-a intors la mine. A trebuit sa grabesc planurile pentru ca Antonio sa indeplineasca partea sa din plan, asadar tu ai acceptat sa fii iubita lui. Dar, am fost atat de surprinsa cand am aflat ca Edward te-a sarutat in intuneric si ca tu i-ai raspuns.

Mana ei a trecut la celalalt picior , inainte de a-mi da seama ce face, unghia ei a intrat, din nou, in muschiul meu. Durerea aproape ca ma facea sa lesin, sangele iesea din picioare, mirosul ma ametea. Durerea era atat de extinsa incat am inceput sa simt ca raman fara energie si ca in orice moment voi inchide ochii. Tipam disperata, dar aceste tipete erau oprite de panglica care imi acoperea gura. Vroiam sa ma ridic, sa opresc toate aceste lucruri. Eu nu meritam aceasta durere, eu nu i-am facut nimic pentru a o provoca sa ma raneasca in acest mod.

-Calmeaza-te idioato, mai am putin si termin povestea mea, apoi poti sa mori linistita !– A spus cu amabilitate – Eddy s-a intors acasa, te intrebi cum de am aflat ca v-ati sarutat, ei bine foarte usor. Mirosul tau se simtea pe gura sa, stiam foarte bine ca v-ati sarutat. Gura lui mirosea de parca ar fi baut un litru din sangele tau. El mi-a jurat ca a fost doar un sarut inocent si pentru a ma compensa a spus sa grabim nunta, eu am acceptat fericita, asta era sansa mea si binenteles ca am profitat de ea. Este impresionat ce pot face cateva suspine si corpul meu impreuna. Nu crezi Bella ? Pentru ca in aceasta noapte am fost din nou impreuna si permite-mi sa iti spus ca a fost una din noptile cele mai bune pe care le-am avut. Toata acea enervare si pasiune excesiva m-au impresionat. Dar nu conta ca idioata de pixie te-a adus acasa, Edward aproape ca a cazut din pat cand a simtit mirosul tau, vroia sa clarifice treaba cu sarutul, dar animalul pe care il ai ca frate nu l-a lasat sa se apropie de tine, iar pentru ca ai lesinat Edward s-a simtit vinovat. A trebuit sa il oblig sa mergem la vanatoare, nu vroiam sa se afle in acelasi loc unde te afli si tu. Barbie-cea-goala si pixie m-au urat de la inceput. Amandoua faceau comentarii care aveau legatura cu tine, chiar si sotii lor care nu perdeau nicio ocazie in care sa imi spuna ca le e dor de tine, ca te iubesc, ca isi doreau sa te vada si toate aceste lucruri ridicole. Si desigur, cum sa nu ? De aceasta data nu au evitat, cand l-au vazut pe Edward, pe familia mea si pe mine iesind pe usa din bucatarie in gradina, pentru a merge la vanatoare, au strigat ca esti bolnava, ca Carlisle isi face griji pentru tine si nu au pierdut sansa de a-i arata imagini ci tine. Din fericire, am reusit sa il scot pe Edward de acolo inainte de a-l convinge sa ramana. Din pacate, pentru mine, Edward nu a fost linistit si dupa doua ore s-a intors acasa, a urcat in masina spunand ca merge sa il vada pe Carlisle pentru a vorbi cu el despre nunta. Multumesc lui Dumnezeu ca el a fost cel care a intrerupt scena ta pornografica din bucatarie si ca a vazut totul in mintea lui Antonio, desigur acesta a adaugat niste detalii. Era atat de nervos, incat, dupa cum stii, impulsurile l-au invins si m-a sarutat azi la scoala, m-a sarutat atat de bine incat am uitat pentru un moment ca ne aflam pe masina, A trebuit sa ne oprim deoarece idiotul de director ne-a certat. Din fericire Antonio a profitat de sansele pe care le avea pentru a te saruta si la ora de gimnastica ai avut o alta scena, asadar in mod inconstient l-am lasat pe Edward sa vada in mintea mea ce ai facut. Cand am ajuns acasa hormonii si enervarea si-au facut treaba. Exact in momentul in care urma sa continuam ceea ce nu am terminat in parcare idioata de pixie a avut o viziune. La inceput am fost impresionata pentru ca asta nu era planuit, asadar a trebuit sa fac un plan pentru a iesi si pentru a ma intalni cu Victoria. Priveste-ma! Sunt aici si , in sfarsit, te am in mainile mele Isabella Swan, azi vei muri si nu vei mai deranja pe nimeni !

S-a intors ca sa o priveasca pe Victoria, care se sprijinea de un perete si care zambea.

-Este doar a ta, prieteno! – A zambit bucuroasa – Si apropo, iti multumesc mult pentru cadoul de nunta. – S-a uitat la mana sa stanga si a suspinat. – In curand voi fi Tanya Cullen Denalí. Succes Victoria! – Dupa ce a spus asta mi-a zambit pentru ultima data si a iesit pe usa pe care a intrat.

***********

Un fior imi strabatea intregul corp, stiam ca este sfarsitul meu si ca nu mai am mult timp de trait. Imi doream sa vorbesc despre lucrurile pe care nu le-am spus, atat de multe lucruri de care nu mi-am dat seama, atatea lucruri pe care ar fi trebuit sa le fac.

Ati auzit ca in momentul cand esti aproape de moarte, viata ta trece ca niste dispozitive in fata ta? Pentru ca exact asta mi s-a intamplat in acest moment. Prin fata mea treceau mii de imagini cu tot ce s-a intamplat, imagini cu chipurile tuturor persoanelor pe care le-am cunoscut, in cateva secunde. Mi-am luat libertatea de a lasa cele mai importate chipuri la final. Culleni au fost primii, acea familie de care imi va fi dor, acea familie din care am vrut sa fac parte, din pacate nu s-a intamplat. Urmatorii au fost parintii mei, Rene si Charlie, chipurile lor mi-au dat o satisfactie, cel putin ei nu vor fi in pericol, dupa ce eu voi pleca din aceasta lume, si vor putea trai linistiti viata lor, amintindu-si de mine asa cum imi amintesc eu de ei. Jake a fost urmatorul, propriul meu soare, persoana care m-a ajutat atat de mult sa imi vindec ranile, cel mai bun prieten al meu, varcolacul, confidentul meu.

Cand m-am gandit la ultima persoana din lista, o nostalgie teribila m-a cuprins, mereu imi voi amintit de Edward, inima mea mereu ii va apartine, el va fi singura persoana pe care o voi iubi cu adevarat si dupa ce voi muri. Asteptam sa simt gaura din piept cu care m-am obisnuit in toate aceste luni, dar in locul acesteia nu am simtit nimic, de parca gaura din piept nu a existat niciodata si aveam o idee vaga in legatura cu ceea ce siteam acum; era o pierdere de timp sa ma simt, in continuare, asa, minutele din viata mea sunt numarate si din pacate mai sunt foarte putine, nu le voi irosi simtind dureri care nu sunt necesare, singurul gand care ma consola era acela ca Edward nu va mai gasi niciodata o persoana care sa il iubeasca asa cum am facut-o eu si ca in fond cand va fi cu Tanya in fata altarului isi va aminti de mine.

Cu siguranta eu i-am marcat viata, asa cum mi-a spus el cu multe luni in urma.

“Noi nu uitam!”

Speram asta, desi este ceva egoist din partea mea, desi ar fi pentru cateva secunde, sa isi aminteasca de mine asa cum am fost, o umana care i-a marcat viata.

Victoria s-a oprit in fata mea, avea un zambet pe fata. Pe ea nu o uram, doar imi era mila. Ea ma poate intelege, a pierdut iubirea vietii ei ca si mine, doar ca in diferite circumstante. Nu il uram nici pe Antonio, binenteles ca ma simteam tradata, dar nu se merita sa simt aceste sentimente in aceasta clipa, nu imi foloseste la nimic sa ii urasc pe Tanya, Antonio si Victoria, nimic din ceea ce as simti nu va schimba norocul meu si nici nu aveam de gand sa petrec asa ultimele minute din viata mea, suparata pe faptelor lor.

Am inchis ochii asteptand sa mor, in timp ce imi luam la revedere de la toate persoanele pe care le-am cunoscut, mintea mea nu a ajuns decat la un singur nume.

“Edward”

Unghiile Victoriei s-au impregnat in umerii mei ranindu-ma.

“Edward”

O mana de-a ei mi-a rupt doua coaste.

“Edward”

Piciorul ei s-a sprijinit de genunchii mei rupandu-i.

“Edward”

Mi-a rupt o mana cu mainile ei.

“Edward”

A facut o rana pe gatul meu cu una din unghiile sale.

“Edward”

M-am prabusit pe podea in timp ce Victoria ma lovea in stomac.

“Edward”

Ultimele doua lacrimi s-au prelins pe obraji.

Respiratia mea era din ce in ce mai usoara, simteam cum ritmul inimii mele se reduce si cum energia imi abandona lent corpul. Nu mai simteam nimic, nu simteam nicio durere si toata suferinta a fost inlocuita cu pace. Am deschis ochii inca o data asteptand sa ii pot inchide si sa mor in sfarsit.Imi amintesc ca ultimul lucru pe care am reusit sa il vad a fost o pereche de ochi de culoarea caramelului si un smoc de par de culoarea bronzului. Un zambet a aparut pe chipul meu, iar ochii s-au inchis singuri.

“Edward”– A fost ultimul gand pe care l-am avut cand totul a devenit negru.