Cap19* – Insensibila


Am simtit cum ceva din interiorul meu se rupe lent si cum lasa un mare dezastru in urma sa. Nu imi venea sa cred ce vad in fata ochilor. Vroiam sa cred ca toate aceste lucruri sunt un cosmar creat de subconstientul meu, dar oricat de mult as fi incercat sa ma trezesc din acest vis ingrozitor nu am putut. Am incercat sa ma uit in alt loc, dar nu am reusit, ma uitam la acea scena nenorocita. Din nou am simtit ca viata mea nu mai are niciun sens.

Ma durea tot, ma simteam de parca fiecare organ slabeste din ce in ce mai mult, iar centrul pieptului meu se deschidea pentru a lasa loc goliciunii. Mi-am amintit de durerea pe care mi-a provocat-o James cand mi-a rupt piciorul, as prefera de nenumerate ori sa imi rupa picioarele de mii de ori si sa nu simt aceasta goliciunea din pieptul meu. De ce se incapataneaza atat de mult sa ma raneasca? Oare nu stie ca ceea ce face ma doare mai mult decat ceea ce spune? Ca din cauza lui eu nu voi mai fi fericita niciodata?

-Sa mergem la ore! – Am spus si l-am tras pe Antonio de mana.

El a aprobat si a venit in urma mea.

Am mers spre clasa fara sa spunem nimic, i-am multumit pe plan mental din suflet lui Antonio, mintea mea era plina de ganduri incoerente si inima imi era plina de durere, asadar nu eram foarte atenta la ceea ce se intampla in jurul meu. Niciodata nu m-am gandit ca Edward se va comporta asa, este complet ipocrit cu el insusi. Nu se presupune ca el este domnul moralitate? Ca el niciodata nu trece limitele? Se pare ca m-am inselat, Edward nu mai este persoana pe care am cunoscut-o, din pacate pentru mine nu stiam de ce s-a schimbat.

Cand am intrat in clasa ne-am asezat pe locurile noastre, mai bine zis Antonio m-a asezat pe locul meu deoarece eu nu eram in stare sa imi misc vreun muschi fara sa ma doara inima.

-Printeso te simti bine? – Desi am auzit de la indepartare vocea iubiului meu am observat anxietatea din vocea sa.

Eu doar am dat din cap in semn ca da.

-Esti sigura? Nu vrei sa te duc la infirmerie? – A intrebat, din nou preocupat.

-Trebuie sa ma duc la baie.Am murmurat.

M-a ridicat instantaneu, nu i-am mai acordat timp pentru a-mi spune ceva si am iesit din salon cat de repede am putut.

Am ajuns foarte repede la baie, din fericire pentru mine nu era nimeni acolo, in clipa in care m-am prins de chiuveta toata lumea s-a prabusit asupra mea.

Am inceput sa hiperventilez, durerea din pieptul meu cu fiecare secunda care trecea se extindea tot mai mult, pana cand a fost pe punctul de a-mi zdrobi plamanii si de a ma lasa fara aer. Am inceput sa plang, lacrimile se prelingeau pe obraji, mi-am amintit de tot ce s-a intamplat in parcare: corpul lui pe al Tanyei, mainile lui pe soldurile ei, urcand si coborand pe partile sale laterale, limba lui dansand salbatic in gura ei nenorocita. Pe mine niciodata nu m-a sarutat asa, niciodata nu m-a sarutat cu atat de multa pasiune neinfranata. “Pentru ca pe tine nu te iubeste! Niciodata nu te-a iubit si niciodata nu o va face!” mi-a spus o voce din fondul mintii mele, la care am raspuns cu si mai multe lacrimi.

M-am prabusit pe podea, mi-am atins pieptul si am incercat sa inchid golul imaginatiei pe care il simteam, dar pentru prima data dupa aceste luni eterne asta nu m-a ajutat la nimic, asta e ceva mult mai mare, pe care nu o pot controla, din nefericire pentru interiorul meu.

Nu stiu cat timp am stat acolo, pot fi secunde sau ore, acum asta era ceva fara importanta, eram constienta doar de durere.

Stiam ca trebuie sa ma intorc la ore, stiam ca daca nu ma voi duce in aceasta clipa voi trezi suspiciuni, asadar, cu durerea pe care o simteam m-am ridicat si m-am uitat in oglinda. Din fericire, Alice mi-a facut genele cu un rimel care nu curge, machiajul meu era intact, doar ochii imi erau rosii si iritati din cauza lacrimilor. Am inspirat adanc, mi-am sters lacrimile si am iesit din baie cu pasi lenti, am timp mai incolo sa ma prabusesc din nou.

Pe drumul spre clasa mintea mea era inconstienta, intr-o stare de amortire care facea ca durerea sa fie mai suportabila, dar niciodata nu pleca. Edward s-a hotarat sa ma uite, deci si eu il voi uita pe el. Nu imi foloseste la nimic sa fiu atasata de o persoana care nu ma iubeste. Ma ranesc pe mine, pe persoanele din jurul meu si pe Edward. Edwardul cel nou este atat de diferit, niciodata nu am crezut ca se va schimba atat de mult, dar din nefericire m-am inselat. El nu mai era Edwardul meu, el era o persoana foarte diferita si fara sentimente, cel mai mult ii place sa raneasca persoanele din jurul sau si dintr-un motiv straniu pe mine mai mult decat pe ceilalti.

-Domnisoara Swan ce onoare ca ni te alaturi azi! – Mi-a reprosat profesorul cu mult sarcasm.

-Imi pare rau. – Am murmurat si am mers spre locul meu fara sa il privesc pe vampirul tampit care se afla langa mine.

Ora a continuat, dar eu eram foarte departe de aici incat nu puteam sa ascult ceea ce se spune. Pentru prima data, in viata mea, mi-a parut rau ca am venit in Forks, ca l-am cunoscut pe Cullen, ca m-am indragostit de Edward, da, am regretat ca i-am daruit dragostea mea, ca l-am asteptat sase luni, ca nu am plecat cu mama mea in Jacksonville cand am avut aceasta sansa, ca primul sarut l-am avut cu el, mi-a parut rau ca atunci cand a intrat in cantina m-am uitat la el. Regret ca mi-a trecut prin gand sa vin aici.

Cum poate cineva sa iubeasca asa pe o persoana care o raneste atat de mult? Cum se presupune ca ar trebui sa supravietuiasca si sa o iubeasca in continuare? Ma puteti numi lasa, daca vreti, dar m-am saturat de toti, m-am saturat sa fiu ranita in continuare, m-am saturat ca viata mea sa valoreze atat de putin pentru Edward.

Un nou sentiment s-a nascut in interiorul meu, simteam cum corpul meu se tensioneaza si cum inima iese incet pe ochi. Ma simteam de parca, de fiecare data, inima mea se congela lent si cum un val cu sentimente diferite imi inundau corpul sufocandu-ma. Cum se poate numi ceea ce simt? Ma simteam de parca corpul meu se seca si ca se umplea mai mult cu nimic decat cu aer pur. Simteam cum fiecare celula a murit si cum au cauzat o durere atat de mare pe care nu o pot descrie in cuvinte.

O lacrima s-a prelins pe obraz. L-am pierdut, nu il voi recupera niciodata, iar sentimentele mele au plecat in acelasi moment cu el.

Mii de idei mi-au venit instantaneu, mii de promisiuni cu ceea ce trebuie sa fac, mii de decizii pe care trebuie sa le iau. Bella Swan s-a evaporat, eu eram doar umbra a ceea ce am fost candva si resturile sperantelor pe care le-am visat intr-un moment al vietii.

Mi-au promis ca nu voi mai plange pentru el si la dracu daca nu voi fi in stare sa ma tin de promisiune. Stiam foarte bine caci daca in acest moment nu voi inchide tot ce simt intr-o cutie nu o voi mai face niciodata, pentru ca niciodata nu voi putea trece peste. Toate lucrurile pentru care am luptat, pe care mi le-am dorit, inclusiv inima mea, vor fi uitate, ceva nebulos care s-a intamplat candva si care nu se va mai intampla.

Ora s-a terminat si o data cu ea a plecat si viata mea. M-am ridicat mecanic fara sa ma uit la cel care statea langa mine. Eu si iubitul meu ne-am luat de mana si am mers spre urmatoarea ora. Puteam sa simt ca Antonio este tensionat si ca vrea sa imi puna multe intrebari, dar pentru un moment nu am de gand sa raspund la niciuna. Mintea mea inca incearca sa inteleaga schimbul care s-a produs, cu cat mai putine persoane ma intrerup in acest moment, totul va iesi asa cum mi-am propus.

Asa au trecut urmatoarele ore, in liniste. Corpul meu pare gol, mai usurat, dar nu imi place acest lucru, nu imi este dor de toata acea durere pe care am simtit-o, dar ma simt de parca as trai intr-un cadavru. Fara viata am parcurs toate orele tinandu-ma de mana cu iubitul meu, doar acest lucru ma asigura ca inca sunt pe pamant, ca inca ma miscam si ca imi continuam viata, sau ma rog cum se numeste aceasta stare care seamana atat de mult cu cea din primele sase luni fara el, numele acestei persoane a fost sters din mintea mea.

Stiam si eram constienta ca ochii mei nu exprimau nicio emotie, caci clipeam si respiram din necesitate. Stiam ca paream un zombi si asa voi fi pentru restul vietii mele.

-Iubire, vrei ceva de mancare? – A intrebat Antonio aducandu-ma la realitate.

-Nu multumesc! – Am murmurat incercand sa ii zambesc, dar acea fericire nu mi –a vazut in ochi.

-Te simti bine printeso? – M-a intrebat luand chipul meu in mainile sale puternice.

-Da, minunat! – Am soptit deoarece sunetul vocii mele ma speria, era atat de diferit de cel cu care m-am obisnuit.

M-a sarutat rapid si m-a luat de mana.

-Sigur te simti bine? – A spus strambandu-se

Doar am dat din cap si l-am sarutat, dar nu a fost un sarut scurt, ci un sarut care pe vechea Bella o lasau fara respiratie, dar in acea clipa nu a facut decat ca fantoma Bellei mele sa se ascunda si mai mult in cutia sa.

Ne-am despartit lent si un zambet s-a schitat pe chipul lui. M-a luat de mana si am mers spre masa noastra, cand am ajuns acolo mi-am dat seama ca toata lumea din cantina se uita la mine. Probabil din cauza tatalui meu, atacului sau si pentru ca Antonio si eu eram iubiti. Vechea Bella s-ar fi inrosit si ar fi fugit, dar acum nicio culoare nu mi-a colorat obrajii, aceasta era senzatie de care imi va fi dor cu adevarat, dar acum totul s-a redus la uitare.

Antonio era absorbit de jocul lui cu degetele mele si a baut cu paiul din limonada in timp ce ma uitam la el. Nu intelegeam cu adevarat de ce a gustat, nici de ce dorea sa fie cu mine, dar i-am multumit mental pentru asta. In minte mea goala auzeam cuvintele lui Alice, lipsite de vreo emotie

“El te poate salva de tine insuti!”

Oare e adevarat? Voi suporta tot ce va urma doar pentru a ma salva de mine? Speram ca acest lucru sa fie adevarat. El, Charlie si Jake sunt singurele persoane care ma mentin aici, cu picioarele pe pamant si niciodata nu voi putea sa ii rasplatesc in totalitate.

In momentul in care aceste ganduri mi-au strabatut mintea, ochii verzi a lui Antonio s-au intalnit cu ochii mei caprui si am observat in ei o expresie pe care nu o recunosteam. Era ca si cum el imi putea citi gandurile, ca si cum cu o singura privire a inteles tot ce simteam, in acest caz ceea ce trebuie sa simt, pentru ca corpul meu nu reactioneaza, de parca el a reusit sa vada inima mea pentru un moment.

Intr-un fel acest moment a fost atat de special incat m-a facut sa zambesc instantaneu, stiam foarte bine ca el si-a dat seama ca acesta nu era un zambet adevarat si ca era gol, dar parea de parca el stie, de asemenea, motivele comportamentului meu. Multumesc lucrurilor care exista in ceruri – deoarece incep sa ma indoiesc ca, intr-adevar, cineva de sus se uita la noi- nu a cerut nicio explicatie care m-ar fi facut sa ma simt si mai rau.

Cand m-am uitat peste umarul lui Antonio am observat ca trei perechi de ochi caramelizati se uitau la mine. Urmareau fiecare miscare, dar pentru mine, ei nu mai avea o importanta anume, asadar am deviat privirea. Stiam ca oricum, intr-un moment sau altul va trebui sa ma obisnuiesc cu ideea ca nu ii voi mai vedea, pun pariu ca ceea ce vor face doua persoane de la acea masa va fi foarte curand, iar el va pleca, va disparea pentru totdeauna din viata mea, din nou.

Cand s-a sunat m-am ridicat si l-am luat de mana pe iubitul meu, pe salvatorul meu, m-am agatat de el de parca ar fi un salvamar si de parca viata mea depinde de el, el mi-a dat drumul si si-a pus o mana pe talia mea. El stia foarte bine semnificatia acestui fapt si a inteles de ce am nevoie.

Am mers spre ora de biologie in liniste, mai bine zis linistea era plina de intrebari la care eu negam sa raspund. Am intrat in salon, Antonio inca ma tinea de talie si m-a condus pana la locul meu, unde o anumita persoana, a carui nume era inchis in cutia mea cu amintiri, se afla deja acolo.

Salvamarul meu s-a aplecat, mi-a luat chipul cu mainile sale si m-a sarutat suav si afectuos.

-Te iubesc! – A murmurat, eu am aprofundat si mai mult sarutul, ignorand micile bufnituri care ieseau din pieptul persoanei care se afla langa mine.

“Eu l-am avertizat” mi-am spus in gand.

In momentul in care mainile lui Antonio au inceput sa faca traiectoria laterala, pentru a ajunge la talia mea, profesorul a intrat in clasa si a incheiat sarutul nostru.

-Asta nu s-a terminat inca. – A murmurat jucaus Antonio inainte de a-mi musca lobul urechii si de a pleca cu un zambet schitat pe buzele sale senzuale.

Am suspinat pronuntat si m-am uitat la tabla, ignorand complet persoana care se afla langa mine si care nu inceta sa emite maraituri din gatul sau. Am auzit tic, tic, tic…un lucru care a cazut pe podea, langa mine, exact in locul in care se afla el. M-am uitat in jos si am vazut o multime de piese mici care proveneau de la masa noastra, cand mi-am ridicat privirea am vazut mana alba a lui care era integrata in birou, acesta a facut un semn in lemn si daca nu va termina in aceasta clipa va perfora suprafata de granit fals.

M-am intors intr-o clipa la tabla, nu vroiam sa ma intalnesc cu ochii lui, cu cat incep mai devreme si nu ma mai uit la ei cu atat mai bine va fi pentru mine.

Un marait am auzit din nou, dar nu m-am intors.

Am blocat gandurile mele care avea cea mai mica tentatie de a deschide cutia. Mi-am luat notitele la ora, ca si cum el nu s-ar afla aici. Pentru prima data nu m-am inrosit, inima mea nu a inceput sa bata puternic si respratia mea era aceeasi, eu m-am schimbat si el a observat asta.

Am avut o necesitate vaga de a ma ascunde in parul meu, dar acest lucru nu mai era necesar, nu…nu era necesar pentru cineva care nu mai avea culoare in existenta sa. Asa a continuat ora, cuvinte nespuse si maraituri aproape audibile, ganduri incoerente si suspine imaginare.

Nu pot sa spu ca gaura din pieptul meu a disparut, mai bine spus s-a extins lasand corpul meu intr-o stare de intuneric pe care nu vroiam sa o trezesc. Acum corpul si mintea mea au devenit insensibile la fiecare lucru care se intampla in jurul meu, exact asa cum ar fi trebuit sa se intample acum mult timp.

Cand s-a sunat o amintire vaga a unei senzati de usurare m-a strabatut, desi nu puteam sa spun ca despre asta e vorba, deoarece de atat timp nu am mai simtit pace, liniste incat imi era dificil sa recunosc senzatia.

L-am luat de mana, din nou, pe salvamarul meu si am mers spre sala de gimnastica, ultima ora din prima zi din viata mea noua. Am ajuns si din fericire pentru mine a fost o ora teoretica, ceva ce se referea la baschet, binenteles ora la care nu am fost prea atenta.

********

Stateam cu capul in poala iubitului mei, in timp ce el lasa o linie de saruturi pe gatul meu. Luminile din sala era stinse, deoarece ne uitam la un film care se referea la baschet, asadar nu era nicio optiune ca unul dintre noi sa il vada, mai ales pentru ca ne aflam departe de toti.

Dintr-o miscare mi-am intors capul, – care inca se afla in poala lui Antonio- el si-a inclinat capul pana cand a atins buzele mele. La inceput sarutul a fost afectuos si suav, dar intr-o clipa l-am aprofundat si sarutul a urcat foarte repede la urmatorul nivel. Am pus o mana in parul lui matasos si negru, iar cealalta se afla pe abdomenul meu. Limbile noastre dansau salbatic, iar temperatura a urcat la urmatorul nivel sau asta a fost ceea ce am simtit vag. Respiratiile noastre erau sincronizate, am gasit propriul nostru ritm. Nu stiu cat timp am stat asa, savurand gura celuilalt, deoarece corpul meu cerea mai mult m-am despartit putin de el si m-am ridicat pentru a fi la aceeasi inaltime. Gura lui s-a impreunat cu a mea in timp ce mainile sale imi atingeau spatele, iar ale mele pieptul sau.

Dintr-o miscare rapida m-a asezat deasupra lui, punand mainile pe soldurile mele, iar eu i-am inconjurat gatul cu bratele mele si m-am apropiat si mai mult de el, daca asta era posibil. Mainile lui se aflau sub bluza mea, le avea reci, o usoarea senzatie de nostalgie m-a cuprins, dar a disparut cand o mana de-a lui mi-a atins un san. Gura lui a facut ca gemutul care a iesit din gatul meu si care m-a facut sa ma cutremur sa taca.

Mainile mele ii atingeau abdomenul bine facut si au deschis nasturii de la camasa sa. El era cald, nici rece, nici fierbinte, pur si simplu cald.

Pentr-un un moment gura lui s-a despartit de a mea si mi-a muscat de lobul urechii, m-am apropiat si mai mult de el cand am auzit un suspin in urechea mea. Chiar si cu hainele pe noi puteam sa simt corpurile noastre care se frecau si care formau caldura lor proprie.

Puteam sa simt intre picioarele mele ca micul nostru joc devine ceva mai mult, mai intens. In alte circumstante m-as fi speriat, dar astazi, in prima zi din viata mea noua vroiam doar sa uit.

Mainile mele au coborat lent spre pantalonii sai si au desfacut nasturele de la ei, in timp ce limbile noastre dansau acelasi dans. Acum era putin mai emotionant pentru ca stiam ca in orice clipa ne poate vede cineva.

Mainile lui, care se aflau sub bluza mea, au desfacut inchizatoarea sutienului meu in timp ce fiori mici imi strabateau corpul. O caldura stranie a inceput sa se formeze in centrul meu.

Din nefericire pentru mine, am simtit cum o privire imi distruge spatele si stiam foarte bine despre cine este vorba. M-am separat incet de Antonio privindu-l in ochi.

-Ne vede – I-am soptit in ureche muscandu-i lobul urechii si dandu-ma jos de pe el.

El s-a uitat in toate partile pana in momentul in care s-a intalnit cu privirea ei, acei ochi caramelizati care au facut ca micul nostru joc sa nu se efectueze.

******

-O cunosti? – A murmurat in urechea mea luandu-si pe el camasa, mainile ii tremurau.

-Da, se numeste Tanya. – Am soptit din nou

El a dat din cap.

Fantoma unei senzatii pe care nu am reusit sa o descifrez mi-a strabatut intregul corp, dar la urma urmei nu este ceva pentru care trebuie sa ma intereseze, nu-i asa? Asta se va intampla mai devreme sau mai tarziu si cel mai bine e sa fie cu Antonio. Daca s-ar intampla cu Antonio de ce continui sa ma simt vinovata? Eu i-am lasat drumul liber, chiar si asa corpul meu nu se simte prea bine.

Dupa cateva secunde dupa ce Antonio si-a inchis si ultimul nasture de la camasa s-au aprins becurile, iar acei ochi caramelizati nu s-au mai uitat la noi.

Am coborat si am mers cu pasi lenti spre iesirea salii de gimnastica, acolo o voce, din spatele nostru, a strigat.

-Hey Antonio! – Amandoi ne-am intors pentru a-l vedea pe antrenorul Clapp care flutura din maini. – Poti sa vii cu mine pana in biroul meu? Trebuie sa vad niste lucruri la echipa de fotbal, avand in vedere ca tu esti capitanul am nevoie de ajutorul tau.

Antonio s-a intors spre mine si mi-a dat cheile masinii.

-Tine printeso! Pune ghiozdanele in masina, te rog! – M-a sarutat suav si rapid, mi-a dat ghiozdanul sau si a fugit spre antrenor. – Vin intr-o clipa!

Am suspinat si am mers cu pasi lenti spre parcarea scolii, majoritatea proprietarilor de masini plecau. Intre putinele masini pe care le-am vazut ca se aproprie de iesire a fost si un volvo argintiu, mi-am reprosat simplul fapt ca mi-am amintit de ei.

Cand am ajuns la Mustang am pus ghiozdanele in locurile din spate. Usor, usor toate masinile paraseau parcarea, au mai ramas doar masina lui Antonio si doua masini ale unor profesori. Antonio a intarziat destul de mult.

Masina iubitului meu se afla exact langa spatiul care duce spre padure, in spatele meu se aflau arborii, dintr-un motiv straniu eu am simtit cum cineva, care se ala in padure, ma observa. Cand un fior mi-a strabatut corpul am iesit din masina si eram dispusa sa merg in scoala sa il caut pe iubitul meu. Am deschis portiera , cand am incercat sa cobor o mana rece mi-a atins bratul.

-In sfarsit, ne intalnim Isabella! – A spus o voce de felina, apoi instantaneu totul a devenit negru.

ALICE POV

Ma aflam in sala casei mele dupa o alta zi de scoala, o alta zi in care nu am stat cu surioara mea, o alta zi in care Edward a trebuit sa evidentieze toata latura sa impulsiva si sa o sarute pe logodnica lui, pe care Rose a numit-o tarfa, in parcare in vazul tuturor.

Cat va dura asta? Edward nu intelege ca trebuie sa fie cu Bella? Ca sunt facuti unul pentru altu’? Dar cum asa? Edward mereu trebuie sa evidentieze prima data latura sa salbatica si sa faca in asa fel incat saraca Bella sa il urasca pe zi ce trece tot mai mult. Minunat!

Jazz nu era acasa, a mers cu Emmett si Rose la vanatoare. Din nefericire pentru mine am ramas cu Denalii, nu se pune problema ca mie sa nu imi placa de ei, ei bine exista o exceptie. Dar Edward chiar crede ca il voi ajuta cu nunta? Ca eu o voi trada pe Bella in acest fel? Cumva nu ma cunoaste? Sau pentru ca a stat atat de mult timp cu persoana care ii este logodnica – “tarfa” imi amintea constiinta mea – incepe sa ii moara neuronii?

Edward si tarfa lui se aflau sus, dupa cum spun ei termina ce au inceput azi-dimineata Binenteles ca stiam ca asta nu se va intampla, daca se vor saruta o perioada de timp, se vor atinge, dar nu vor ajunge sa faca nimic altceva. Il cunosc prea bine pe Edward Anthony Masen Cullen pentru a stii ca el nu ar face asta decat cu Bella, deoarece inca o iubeste. Dar “vampirul” devine isteric cand o vede cu acel baiat pe nume Antonio. ”Nimeni nu stie ce are pana cand nu il pierde EDWARD!!!” am strigat in interiorul meu pentru a ma auzi, nu am obtinut decat un marait.

M-am ridicat repede si am mers in camera mea, trebuie sa aleg hainele cu care ma voi imbraca maine…in acele momente am vazut…

Bella il astepta pe Antonio in masina, a deschis portiera si exact in momentul in care urma sa iasa cineva a spus:

In sfarsit, ne intalnim Isabella! – A spus ea cu vocea ei de felina.

Cand Bella a vazut-o s-a speriat si a sufocat un strigat.

Atunci totul a devenit negru….

-NUUUUUU!!!!! – A strigat Edward iesind cu toata viteza sa din camera in timp ce eu m-am prabusit pe podea.

-Bella- Am murmurat tinand fata intre maini.

-Alice spune-mi ca nu e adevarat – a soptit Edward luandu-ma de umeri si obligandu-ma sa il privesc.

-Este prea tarziu. – Am spus suspinand.

-NUUUUUUU… ASTA NU ESTE ADEVARAT, MINTI, NU ESTE ADEVARAT!- spunand asta a iesit fugind din casa in timp ce eu incercam sa a ridic si sa vorbesc cu toti, trebuie sa incercam sa o salvam pe Bella, orice ar fi, in orice mod.

54 Răspunsuri to “Cap19* – Insensibila”

  1. nu pot sa cred ca abia mi-am tinut lacrimile cat am citit 19 capitole si jumatate pana sa mi se confirme ca Edward inca o iubeste pe Bella:))

  2. :((:((
    Bella:((
    nuuuuuuuuuu
    :((:((:((:((:((

  3. sunt fericita:X:X:X:X:Xin sfrarsit am primit ceea ce am vrut:X:X:X:X:Xbella este in pericol iar edward se duce cik sa o salveze…dak mai poate:X:X:X:Xsuperb capitolul:X

    • ;));))

      …Cred ca tanjesti prea mult dupa anumite lucruri…dc?

      Pai ai tanjit dupa un EPOV, ai primit…apoi ai tanjit dupa acest lucru :D….

      ;));))

      Ma bucur ca iti place ;):*

  4. Petronela Says:

    tare filmul il ador lam wazut de 9 ori:X:X

  5. Nu e nimic ce ti-as putea spune
    Nimic din ce as putea face vreodata
    Sa te fac sa vezi
    Ce insemni pentru mine
    Toata durerea,lacrimile care au curs
    Nu vei spune niciodata adio si acum stiu
    Cat de departe vei pleca
    Stiu ca te-am lasat balta
    Dar acum nu e ca atunci
    De data asta nu te voi lasa sa pleci
    O sa fiu, tot ceea ce vrei sa fiu
    Si o sa-mi revin
    Caci ma tii departe de cadere
    Toata viata mea,o sa fiu cu tine pentru totdeauna
    Sa te fac sa treci peste greutatile zilei
    Si sa fac totul bine
    Am crezut ca am totul
    Nu am stiut ce poate aduce viata
    Dar acum vad,sincer
    Esti singurul meu lucru bun
    Singurul pe care il las in inima mea
    Acum pot sa respir,caci esti aici cu mine
    Si daca o sa te las balta
    O sa ma intorc
    Caci nu te voi lasa niciodata sa pleci
    O sa fiu, tot ceea ce vrei sa fiu
    Si o sa-mi revin
    Caci ma tii departe de cadere
    Toata viata mea,o sa fiu cu tine pentru totdeauna
    Sa te fac sa treci peste greutatile zilei
    Si sa fac totul bine
    Caci fara tine nu pot sa dorm
    Nu o sa te las nicodata sa pleci
    Esti tot ce am,esti tot ce vreau
    Yeah
    O sa fiu, tot ceea ce vrei sa fiu
    Si o sa-mi revin
    Caci ma tii departe de cadere
    Toata viata mea,o sa fiu cu tine pentru totdeauna
    Sa te fac sa treci peste greutatile zilei
    Si sa fac totul bïne

    Melodia asta mi se pare asa de potrivita cu cea ce simte Bella in acest capito….acum o sa caut sa dau o melodie pt fiecare capitol..:D…..si totusi e asa de trist …mrg ….daca nu as vedea celalte capitole as crede ca asta e sfarsitul….si poate asa ar fii mai bine…pt toti ….mai ales pt Bella nu ar mai trebui sa indure …tot sa priveasca ,sa sufere,asta ar fi un sfarsit ..memorabil…si nu stiu mai bine decat sa mai sufere si sa indure aceasta lume inghetata rece dura si totodata vestejita pt ea….vestejita pt ca toata lumea si-a pierdut practic culoarea de cand Ed a plecat….eu asa vad lucrurile …..mrg….da da stiu sunt sadica dar…nu stiu ar fi mai bine asa …sincer ea nu ar mai trebui sa suporte toate lucrurile…..pt ca pana la urma urmei te nasti ca sa mori si mori ca sa te nasti…nu va fi sfarsitul…..eu nu concept asa ceva…pana la urma moarte e ca un somn…un somn dulce si odihnitor …in care totul e colorat si plin de viata…si nu trebuie sa te mai trezesti si sa dai piep cu viata aceasta…..cu viata aceasta dura in care traim..in care toti alearga ca sa isi satisfaca vicile si ignora lucrurile importante…..ignora lucrurile pt care ar trebui sa se bucure …lucruri importante….ei pot sa treaca si peste iubirea vietii lor cu ignoranta lor …mrg….e un subiect cam deplasat de la fic…:D….deci oricum sunt curioasa cum se va termina pana la urma…:D…deci …da ar fi cam deplasat sa zic spor la treaba sau astept cap urmator din moment ce e deja pus…uite un beneficiu eu nu ami trebuie sa mai astept sa traduci..:D…:*:*:*

    • Tinandu-ma departe de dragoste
      Nu am nevoie de suferinta
      O data sau de doua ori a fost de ajuns
      Si totul a fost in zadar
      Timpul a inceput sa treaca
      Inainte sa-ti dai seama ca esti inghetat

      Dar ceva s-a intamplat
      Pt prima data cu tine
      Inima mea s-a topit pana la pamant
      Gasind ceva adevarat
      Si toata lumea se uita in jur
      Crezand ca am innebunit

      Dar nu imi pasa de ce spun ei
      Sunt indragostita de tine
      Ei incearca sa ma indeparteze de asta
      Dar ei nu cunosc adevarul
      Inima mea e schilodita de vena
      Pe care tinut-o inchisa
      Tu mi-ai redeschis rana si eu….

      REFERN:
      Pastrez aceasta sangeroasa
      Pastrez, pastrez dragostea sangeroasa
      Pastrez, pastrez dragostea sangeroasa
      Mi-ai redeschis rana…

      Incerc din rasputeri sa nu aud
      Dar ei vorbesc asa de tare
      Sunetele lor patrunzatoare imi umplu urechile
      Incearca sa ma completeze cu indoiala
      Stiu deja ca scopul este
      Sa ma fereasca de cadere

      Dar nimic nu-i mai minunat
      Decat goana de a te imbratisa
      Si in aceasa lume a singuratatii
      Vad chipul tau
      Deja toata lumea din jurul meu
      Crede ca am innebunit, poate,poate

      Dar nu imi pasa ce zic ei
      Sunt indragostita de tine
      Ei incearca sa ma indeparteze de asta
      Dar ei nu cunosc adevarul
      Inima mea e schilodita de vena
      Pe care am tinut-o inchisa
      Tu mi-ai redeschis rana, iar eu…

      Si se scurge totul din mine…
      Ohh…, li se pare greu de crezut
      Voi purta aceste cicatrici
      Pentru ca toti sa poata vedea asta

      Dar nu imi pasa ce zic ei
      Sunt indragostita de tine
      Ei incearca sa ma indeparteze de asta
      Dar ei nu cunosc adevarul
      Inima mea e schilodita de vena
      Pe care am tinut-o inchisa
      Tu mi-ai redeschis rana, ïar eu…

      Si mel asta merge…:D…

  6. alicebeautifulvampire Says:

    De ce vrea sa plang?Nu se poate sa moara Bella nu acum…te rog spune`mi ca visez….te rog…vreti sa ma vedeti cum plang…va dau web`ul :))

  7. este victoria nu?:|oo doamne!!!ma apuc de cap 20 nu ami pot de curiozitate…dar bineinteles ca bella nu o sa moara….eu banuiesc ca os a fie vampir:D mrg!:)abia astept urmatoarele capitole…:D

  8. ce pot sa spun … am avut parte de o portie de plns:(( … de abia astept cap urmator :P:):X:X:X

  9. Capitolul 20 va aparea maine, oricat de mult as incerca nu pot sa traduc mai repede, e foarte multa naratiune si descriere si sunt prea obosita pentru a traduce acum, poate ca as putea sa ma chinui, dar nu vreau sa fac asta pentru ca traducerea nu va fi ca la celelalte capitole si nu vreau sa stric traducerea pe care am facut-o pana acum. Mai am 9 pagini, in mod normal asta mi-ar lua cam 4 ore, asta inseamna ca as termina de tradus pe la 2:30 , apoi va trebui sa il editez asta inseamna inca 30 de minute + pozele, deci ar cam trece de ora 3…

    apelez din nou la rabdarea voastra si va rog sa ma iertati pentru ca nu voi posta in aceasta seara cap 20, dar chiar nu pot, oboseala ma infrange :-|…din pacate :(…

    …Va promit ca maine o va aparea urmatorul capitol, cel tarziu la ora 2-3.

    Pupici :*:*:*
    Si va multumesc, din suflet, ca aveti rabdare cu mine!

    • Doamne tu ne multumesti noua?:-O!! pt ce? !! noi tr sa iti multumim tie ca faci acest eeforutri:x si normal ca te intelegem doar nu suntem absurde sa te punem al ora 3 si cv sa stai pe calculator:)) e cv ff greu si nu te mai scuza atata pt ca te intelegem din toata inima:x (ma scuzati ca vb in numele tuturor…dar cred ca si voi aveti aceeasi parere ca mn) ::*

    • vampiryka Says:

      2-3 dupa amiaza nu? oricum poate fii si dim la 2-3 nu intereseaza astept pana atunci si nu te grabii sa traduci repede ca boi asteptam🙂
      pwp :*

    • nu conteaza cat timp mai asteptam……..merita asteptare………..oricum scoala e fff obositoare……….deci meriti odihna……………:*:*:*:X……………spor la tradus maine……………:*:*:*

  10. abia ce am ajuns de la scoala shy am sarit la calculator……… :D………………………e grozav shy cap asta………………. de abia il ajtept shy pe urmatorul……………..dar in acelasi timp urmatorul apropie shy mai mult sfarsitul……………..as vrea sa stiu cum se termina………….dar as vrea si sa nu se termine……………..mda…………….stiu ca delirez………………dar e super ficul shy e pacat sa se termine…………….

    • asa e…dar tot ce e frumos se termina😦

      • stiu k se termina…..si stiu si finalul………..dar tot mai frumos suna tradus de tine fanficu…………………si finalul e cam ….brusc………………crezi k ai putea incerca sa-l continui………………..?????…………………..:*:*:*:X

      • ma bucur ca iti place cum traduc, enorm de mult….

        …In legatura cu continuarea desi as putea sa il continui nu as face acest lucru, din respect pentru autoare, daca ea a vrtu sa se termine asa, asa va ramane, pana la urma e un final deschis, fiecare poate sa faca continuarea in mintea sa…si asta mi se pare o idee buna🙂

  11. WoW that’s cool!:-P Tare!

  12. Hmm DD , ma uimit capitolul asta cat de intens a ost , sper ca si-a dat seama Edward ce a pierdut , si acuma bella ar i nebuna , dupa atata suferinta sa il ierte , abia ast sa vad ce se intampla , presupun ca e Tanya care a venit la ea, e o Tarfa :))) asta e , Bafta la traducere ,..
    Si te mai itnreb inca o data , sorry , cate capitole are fan ficul acesta ..sunt si eu curioasa.. Poup

  13. vampiryka Says:

    Vaii scuze ca vin si eu asa de tarziu….dar scoala asta imi omoara timpul :((
    Cat de marfa e incep sa imi schimb radical parerea despre Edward si asta e bine :X:X:X
    Ce sa mai spun Dede traduci extrem de bine :*..tine-o tot asa :*
    astept cu nerabdare urm cap :*
    pwp:*

  14. absolut superb:X..faci o treaba foarte buna cu tradusul..imi dai si mie id tau te rog?

  15. Alexandra Says:

    wowowwo…fara cuvinte….acum devin nerabdatoare sa alfu ce se intampla mai incolo:D

  16. ZoZzOoLina:X Says:

    sa nu`mi ziki ca e victoria:O……wooow deci edward wooww:(…:|….deci edward ma uimeste cu fiecare capitol care trece:…wooww cum ia zis la tanya[tarfa:)))))))))))]….si k nu ar face nimik cu tanya…chiar dak o saruta:)..numai cu bellaa…deci faza dl ora d sport:X;;)deci😉 e ff tareee>:D?..

    ………felicitari ptr ceea ce faci>:D<…;)):X[ps am trecut cu bn de ora de romana:)))))cu romanu ei cu tott:-s]

    :*:*:*:*:*

    • ma bucur ca iti place …Edward mereu ne va uimi, iar in capitolul 20 veti afla daca o iubeste sau nu (daca nu sunteti sigure deja, o sa va dati seama in urm cap)

      Ma bucur ca ai trecut cu bine de ora de romana ;):*

      Mersi pentru apreciere :*

  17. waw:x
    ador ficu’:x:x
    spor la tradus in continuare:*:*>:D<

  18. chiritele Says:

    CAND APARE URMATORUL CAPITOL.ACUMA MAI MULT CA NICIODATA SUNT FOARTE CURIOASA.TE ROG POSTEAZA-L

    AZI.!

    • incerc…voi incerca…capitolul 20 e plin de emotii si e multa povestire…de aceea voi traduce mai greu…sper ca pana la 1 sa termin de tradus, desi nu prea cred ca va fi asa (oboseala a 5 nopti in care am dormit doar vreo 6 ore -in fiecare noapte- isi spun cuvantal, iar cand sunt obositatraduc foarte incet :(…)…repet…incerc sa il traduc si sper ca pe la 1-2 sa il termin, sper din suflet

  19. wow ce urmeza ..imi da fiorii..o sa fie multe lacrimi..pun pariu…….sincer nu vreau sa stiu viitorul…..orcum…acest capitol este foarte frumos..mai bine spus intens..:X

  20. super tare……..suspans la maxim la final…..abia astept sa pui cap 20 inseara astha…..super tare cap………:*:*:*…succes la tradus……:*:*:X

  21. super……..abia astept urmatorul capitol

  22. trebuieeeeeee sa imi sp neaparat kand este cap urmatorrr
    imi placeeeeee foarteeee mult…. minunatttt!!!

  23. doamne fereste!!!!!!!!!!!!!! doamne fereste!!! ce..doamne nici nu mai stiu ec sa zic…pur si simplu nu mai stiu nici sa scriu….am mainile inclestate :-O doamne…spunemi te rog daca vechiul meu comentariu cu lupta…are legatur acu urmatorul capitol:-O…caci eu banuiesc ca da:-O …Fenomenal!!!

    • in urmatorul capitol va fi multa suferinta…vei vedea…desi cred ca deja ti-ai dat seama…:D

    • va fi mult asuferinta?!! ok ms ca mai anuntat:)) asta inseamna ca tr sa ma inchid in camera cu un un bax de pachete de servetele :)) doamne…doamne deabia astept sa vina maine:X:X: cred ca nici nu voi putea dormi noaptea:)) pacat e ca in caz de il pui in noaptea asta cap urmator nu voi putea sa il citesc:( ma scuzi:( dar il voi citi maine:X:XX: deja incep sa devin prea emotionata si nu prea mai gandesc logic:)) ok team pupat:* Felicitari pt a mia oara:)) dar sincera sa fiu meriti aceste felicitari din tot sufletul:x si cred ca e prea putin sa te felicitam:( dar din pacata numai asta putem face in acest moment:(

      • mie imi este de ajuns asta, felicitarile si multumirile voastre imi ajung, sinceritatea voastra costa mai mult decat orice….Eu va multumesc din suflet ca cititi acest fanfic, ca aveti rabdare cu mine si ca lasati comentarii in care va spuneti parerea, in care spuneti ipotezele voastre, in care spuneti cum e personajul x si personajul y din fanfic…chiar nu pot sa va explic cat de mult ma bucura comentariile voastre

        …Si da capitolul 20 este unul trist, personajele sufera…

        Nu ma supar pe tine, nu am pentru ce si nu cred ca o sa apara in seara asta cap 20, din pacate.

  24. foarte tareeeeeeee . cand apare urmatorul ? ;))

    • nu stiu :-?? ….la 19:30 ma apuc de el (fac o mica pauza)…capitolul 20 e un pic mai greu de tradus deoarece e mai multa povestire decat dialog si are cu 4 pagini in plus fata de acesta (adica 15 pagini de word cu scris de 12, times new roman)

  25. Super tare..:X:X:X abia astept cap urmator:X
    >:D<

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: