Cap.4 – Dandu-te uitarii

–Bella! Sa mergem, vom intarzia!- Vocea lui Alice m-a readus la realitate
-Aaaa, da Alice. Azi ma vei duce in La Push, nu-i asa? Trebuie sa il vad pe Jacob.-Ok, asta a sunat cam disperat.
-Aaa…da Bella, nu iti fa griji. Cred ca varcolacii vor putea sa aibe grija de tine, desi doar pentru un timp.
Nu am spus nimic, ma uitam atenta la peisajele de care treceam foarte repede. Bine, planul meu pentru a-l uita pe Edward era gata, desi acesta va fi ultimul lucru pe care il voi face in toata viata mea. Trebuie sa il vad pe Jacob, am nevoie de imbratisarea lui, in care ma simt in siguranta. Am nevoie sa uit pentru un timp de tot si de toate.
Am ajuns la scoala, am coborat din masina cat de repede am putut, nu vroiam sa vad volvoul lui Edward sau pe pasagerii care veneau cu el, Alice a strigat la mine
-Bella, ne vedem cand iesim de la ore ca sa te duc in La Push !
Mi-am luat la revedere cu un gest din mana si m-am grabit spre ora de engleza unde trebuia sa stau langa Edward si sa ii vad chipul, din nou ma va cuprinde durerea din piept. In timp ce mergeam spre sala o voce foarte masculina m-a readus la realitate.
-Scuza-ma. Ma poti ajuta cu ceva?
M-am intors si am vazut un baiat de marimea lui Edward, slab si musculos, cu ochii mari, verzi, parul negru si ciufulit, iar pielea bronzata. Se uita fix la mine.
-Te-am speriat? Scuza-ma, problema e ca m-am ratacit.
-Nu iti fa griji, sunt bine. Eu sunt Bella. Cum te numesti?
-Antonio, incantat de cunostinta!
Ne-am dat mana, in acel moment mi-am dat seama cat de mult seamana cu Edward. Nu, nu Bella, scoate-ti din minte acele ganduri, in acest moment. Imi spunea vocea din capul meu.
-Aaa…ai putea sa imi spui, te rog, unde se afla clasa de limba engleza a domnului Banner?
-A, da este – Bella esti o proasta, te tot uiti la el ca o imbecila- E in aceasta sala, de fapt eu merg spre aceasta clasa.
-Aaa…Multumesc mult-in vocea lui am observat usurarea- Domnisoarele primele.
Bine, ori era imaginea mea, ori Dumnezeu ma uraste si vrea sa ma faca sa sufar pentru restul umanitatii mele. De ce trebuie sa semene atat de mult cu Edward? Ce dracu se intampla ? Este sfarsitul lumii? Antonio mi-a atras atentia
-Hmm…ei bine. Unde ma pot aseza?- Privirea lui a inceput sa examineze sala cautand un loc liber- Tu unde stai ?
-Aaa…In spate- I-am aratat cu degetul unde stau
-Hmmm…Te-ar deranja daca as sta langa tine?
-Nu, chiar deloc.- Ochii sai verzi erau fixati pe chipul meu.
Am mers spre locurile noastre, profesorul inca nu a ajuns, multe fete din clasa se uitau la Antonio, parca il mancau din priviri. Multe persoane vorbeau in soapta despre baiatul cel nou.
– Si…scuza-mi indiscretia.De unde vi?
-Ha! Ha! Nu iti fa griji, vin din Vancouver, Canada. Parintii mei au trebuit sa se mute aici, deoarece tatalui meu i-au dat un post de lucru la sectia de politie de aici. Tu esti Bella Swan, nu-i asa? Tatal tau este seful sectiei de politie.
Am fost socata. Cum adica ma cunostea si Charlie niciodata nu mi-a spus ca cineva va veni sa lucreze aici? Gandurile mele au fost intrerupte cand am simtit ca cineva ma observa, acest lucru nu era ceva specific pentru Antonio, Edward era langa mine si ma fixa cu privirea, a marait putin. Era furios, dar ce am facut de data aceasta, ca sa ma priveasca in acest fel? El nu trebuia sa se enerveze in acest mod pentru ca intre mine si el nu mai exista nimic, daca vroia sa fie gelos, sa fie pe Tanya…Desi acest lucru te-ar omori... mi-a spus vocea din capul meu. Antonio s-a uitat unde ma uitam si eu, la Edward, care era pe punctul de a exploda.
– Si asta ce are? E iubitul tau?– a murmurat Antonio
Stiam ca ceea ce voi spune ma va omori si ca il voi pierde pentru totdeauna si, binenteles, stiam ca Edward asculta, dar trebuia sa mi-l scot din minte, trebuia sa o fac desi ar fi ultimul lucru pe care il voi face, desi voi simti cum inima imi va iesi din corp.
-Nu, el si eu nu mai suntem nimic- am spus cat de normal am putut. Ochii lui Edward parca ieseau din orbite si am vazut cum a pus mana pe scaun, aproape rupandu-l.
-Aaa…Deci nu ai iubit?
-Nu, nu am iubit.- Am spus cat de rece am putut, daca privirile lui ar fi fost cutite, Edward m-ar fi omorat din momentul in care a intrat in clasa.
-Hmmm – A fost singurul lucru pe care l-a putut spune, in acel moment profesorul Banner a intrat in clasa si a inceput lectia. Am scos cartea si chiar in momentul in care m-am pus sa scriu, un bilet a aparut langa mana mea.

Bella:
Buna! Sper ca toate aceste lucruri nu ti-au cauzat probleme, chiar imi pare foarta rau ca Victoria te urmareste. Promit ca ma voi ocupa de ea cat de repede voi putea. Ma intrebam daca imi poti povesti cum te-ai intalnit cu ea, te rog!

Am fost socata inca o data. Ce dracu se intampla?... Ok Bella, calmeaza-te, el vrea doar sa stie ce se intampla cu Victoria pentru a te proteja si sa scape de aceasta problema. Explica-i! Nu sta ca o idioata! Imi spunea vocea din capul meu

Pai, ieri veneam pe jos spre scoala, am vazut-o printre arbori cand ma observa, dar a fugit in sensul contrar mie. Parea ca fuge de ceva sau de cineva. Apropo, multumesc pentru ca iti faci griji pentru mine, dar, serios, cred ca niciunul dintre Culleni nu trebuie sa se bagea in asta, ea ma vrea pe mine si pe nimeni altcineva

A citit repede acel paragraf si a clatinat capul in semn de nemultumire.

Bella nu spune prostii, te rog, noi te-am bagat in asta, noi te vom scoate. Apropo bratara ta se afla in geanta ta de panza, ti-am pus-o acolo azi dimineata.

Edward, acea bratara e a ta. Deci, te rog, pastreaz-o, nu o mai vreau, apropo multumesc ca te ocupi de Victoria.

Nu ai pentru ce, in legatura cu bratara, cred ca cel mai bine e sa o pastrezi, nu vreau sa trebuiasca ii dau explicatii Tanyei.

Un fior mi-a strabatut spatele,iar capul a inceput sa se invarta.

Binenteles, Tanya, am uitat. Bine. Nu iti fa griji, voi pastra bratara ca sa nu ai probleme cu ea. Ei bine, sper ca lucrurile cu Tanya merg bine. Mai bine nu mai ne trimitem unul altuia biletele, daca nu vrei ca profesorul sa ne certe. Multumesc inca o data.

A dat din cap in semn de aprobare si mi-a dedicat un mic zambet.
Ce dracu se intampla? De ce vroia sa ma faca sa sufar in acest fel ? Simteam ca o gaura ameninta sa imi patrunda in corp. Asta nu va inceta vreodata?…pfff…Gandurile mele se invarteau in jurul capului meu. Cand s-a sunat am inceput sa imi strang lucrurile
-Hmm….Bella? –Vocea lui Antonio m-a scos din gandurile mele
–Da, spune.
-Ce ora ai?- ochii sai verzi ma priveau cu atentie
-Spaniola. Tu ?
-La fel. Te deranjeaza daca voi veni cu tine?
-Hmm..deloc.
In timp ce mergeam spre ora de spaniola, Antonio, a vorbit despre cat de minunat era sa traiesti in Forks, despre parintii si fratii lui, cat de emotionat era sa stea aici si despre multe alte lucruri…eu eram pierduta printre gandurile mele. Ce vroia sa spuna modul in care m-a privit Edward? Oare, era suparat pentru ca vorbeam cu Antonio? Nu, asta nu putea sa se intample, lui Edward nu il interesa nici macar un pic ceea ce faceam, daca il interesa nu ar fi venit cu Tanya, el stia ce va face cand se va intoarce, stia ca o sa ma raneasca si ca o sa ma faca sa fiu o moarte vie. Am ajuns la ora de spaniola, iar eu eram pierduta printre gandurile mele, Antonio a fost cel care m-a scos din laguna mea mentala care mai avea putin si ma sufoca.
-Aaa…Bella, pot sa stau langa tine, nu te superi, nu?
-Binenteles ca nu, nu e nicio problema
L-am privit in ochii lui verzi si m-am pierdut in ei, seamana atat de mult cu Edward, mi se parea atat de jenant. Aceasta este persoana care te va scoate din situatia in care te-a lasat Edward. Exact in fata ta….Nu !Nu! Nu! Am clatinat din cap ca sa scap de acea blestemata voce- care probabil era constiinta mea- El era nou, iar eu puteam sa fac acest lucru.
Ora a trecut foarte repede, asa au trecut si celelalte doua ore, din fericire Antonio avea aceleasi ore ca si mine, era ciudat, dar ma simteam bine in compania lui, era persoana care imi distragea atentia, ma facea sa uit, desi o parte din acele intrebari vroiau cu tot dinadinsul sa iasa din gatul meu.
Era deja ora pranzului, cosmarul meu. In timp ce mintea mea era la kilometrii distanta, corpul meu se afla in mijlocul cantinei…vocea de clopotel a lui Alice m-a readus la realitate
-Bella ! Carlisle mi-a spus ca trebuie sa am grija de alimentatia ta, lesinul acela nu l-a bucurat deloc.
Am inspirat
-Ah, haide Alice, nu am nevoie de o dadaca, pot sa am grija de mine singura- am spus eu printre dinti
-Aha, binenteles Bella! El cine e?– A aratat cu degetul spre Antonio.
-Aaah…Antonio, Alice, Alice, Antonio. El e nou in aceasta scoala.
-Incantat de cunostinta, Alice.– I-a strans mana si i-a zambit.
Alice m-a insotit sa imi cumpar pranzul, mai bine zis i-a a fost cea care mi l-a cumparat. Dupa aceea mergeam spre masa mea cu tava plina de mancare, din care nu o voi manca nimic pentru ca nu imi este foame. Alice se uita la atent la mine, asta era un cosmar.
In timp ce mancam jumatate din cantina, l-am vazut pe bietul Antonio, care era asezat in fata mea.
–Mereu sunt asa cu cei noi?– A intrebat el dezgustat.
–Da, esti persoana cea noua, in afara faptului ca esti frumos.- Ce dracu am spus acum cateva secunde? Ce dracu mi se intampla?
–Adica crezi ca sunt frumos?- A zambit exact cum zambeste Edward.
–Hmmm…pai da. Vrei sa te aplaud?– L-am intrebat cu sarcasm
–Ha! Ha! Ha! Nu, nu! Doar intrebam. – a zambit din nou
Ora de pranz s-a terminat, tava cu mancare era exact asa cum am primit-o, eu doar am baut limonada, nu aveam chef sa mananc, stiam ca Alice ma va certa dar cum se astepta de la mine ca eu sa mananc cand fratele ei se uita la mine cu ura? Cum a putut sa creada ca voi putea manca cand in interiorul meu muream pentru ca Edward nu ma mai iubeste? Inainte de a intra la urmatoarea ora am respirat de cateva ori, de fiecare data cand trebuie sa intru in sala de la bilogie fac acest lucru, deja e o rutina, am deschis usa , el era asezat pe locul lui cu frumusetea lui dintotdeauna , se uia la mine, iar eu nu imi luam privirea de la el.
-Hmm…Bella unde vei sta?– Antonio m-a scos din visarea mea.
-Acolo.-Si am aratat cu degetul spre locul unde era Edward.
–La naiba! La ora asta nu voi putea sa stau langa tine.– a spus el trist
-Hmmm- I-am zambit si m-am asezat pe locul de langa Edward
Cand am ajuns el se uita la mine ca si cum as fi omorat pe cineva sau ceva de genul, m-am simtit incomod, vroiam ca ora sa se termine. Cand m-am uitat spre usa profesorul intra in clasa.
-Bella?- o voce catifelata mi-a vorbit
–Edward? Ai nevoie de ceva?
Am avut nevoie de toata puterea mea ca sa am o expresie normala, stiam ca o sa ma raneasca si mai mult, dar trebuia sa il las liber, sa fie fericit. Ce bine, deja era, dar macar i-am platit cu aceeasi moneda.
-Vei veni azi cu noi, nu-i asa?- M-a intrebat cu vocea lui seducatoare, care imi placea atat de mult.
-Da, dar Alice ma va duce azi in La Push si va veni dupa mine ca sa ma duca acasa.- Ok… Edward ori s-a lovit la cap ori nu stiu ce s-a intamplat? Ce dracu, se intampla?
–Bine..– A fost ultimul sau cuvant, dupa care a inceput ora, care mi s-a parut ca tine o eterninate, din cand in cand Antonio se uita la mine si imi dedica acel zambet care imi placea atat de mult, dar nu era de la persoana care vroiam eu. La naiba!Trebuie sa ma duc la Jacob, trebuia sa merg la amicul meu varcolac, el era singura persoana care ma putea ajuta in acest moment.
La ora de gimnastica, Tanya nu m-a privit, acest lucru m-a facut sa ma simt un pic mai comod, in ultimele 10 minute profesorul ne-a lasat sa facem ce vrem. Eu m-am asezat pe treptele auditoriumului, stateam singura, pentru ca Antonio juca tenis, iar ceilalti meditau asupra problemelor lor, mi-a pus castile de la Ipod, am dat volumul la maxim si am inceput sa ascult o melodie.

Have I found you
Flightless bird, jealous, weeping or lost you, American mouth big pill looming

Nu, prea trista, aveam nevoie de altceva, ceva care sa nu imi aminteasca de el.

And all the roads we have to walk are winding
And all the lights that lead us there are blinding
There are many things that I would
Like to say to you
But I don’t know how

La naiba, asta e prea mult, am scos castile din urechi si am aruncat Ipod-ul in ghiozdan, am mers repede sa ma schimb si am iesit cat de repede am putut, vroiam sa il vad pe Jacob, trebuie sa il vad.
Am iesit rapid din vestiar si m-am dus direct in parcarea scolii, Alice ma astepta in masina ei.
-Bella esti foarte palida.– S-a uitat la mine cu dezaprobare- Asta ti se intampla daca nu mananci nimic
-Oh, haide Alice! Ti-am spus deja ca nu am nevoie de o dadaca.
-Bella!- m-a strigat o voce suava si senzuala, m-am intors sa vad cine e, era Antonio care se apropia de noi.
-Bella, deja pleci?
-Da, ne vedem maine.- L-am sarutat pe obraz si in momentul in care am vrut sa plec m-a prins de brat.
-Pot sa trec deseara pe la tine?– Privirea lui era nerabdatoare
–Aaa…Problema e ca in seara asta nu voi fi acasa, daca vrei maine ne punem de acord.– Ok, el se cam grabea, in plus ma indoiesc ca lui Charlie ii va placea ca Antonio sa vina la noi acasa.
-Oh, sigur, ne vedem maine Bella.– Mi-a zambit si a plecat.
-Wow, Bella! Se pare ca cineva are un noi iubit. Ha !Ha!Ha!– Alice a inceput sa rada
-Taci, Alice! Ce glumeata esti…– am spus cu sarcasm
-Spuneam si eu, nu te supara.
-Alice, imi imprumuti celular tau, trebuie sa vorbesc cu Jacob, sa ii spun sa vina sa ma ieie de la linia tratatului.
-Ca tot vorbim despre asta- M-a privit cu o expresie cu care parca vroia sa isi ceara scuze- Nu te pot lasa sa mergi in La Push. Iarta-ma !
–Ce?! De ce? Mi-ai promis Alice!- am strigat
-Nu te uita la mine, da vina pe Edward, el mi-a interzis sa te duc– a ridicat din umeri
Ce dracu? El nu are dreptul sa imi interzica nimic! Intre mine si el nu mai exista nimic. De ce il interesa atat de mult faptul ca eu ma voi duce in La Push?
-Uita ce e Alice, daca nu ma vei duce tu, ma voi duce eu si fratele tau nu are dreptul sa imi interzica nimic!– Am spus eu printre dinti.
-Hmmm…Daca vei merge il vei enerva pe Edward.
-Nu-mi pasa!
I-am intors spatele si am mers pe jos pre iesire. In zece minute voi ajunge acasa, voi lua cheile de la masina si ma voi duce sa il vad pe Jake. Ce crede Edward ? El nu mai poate lua decizii in privinta mea. Exact cand am ajuns la trecere, doua maine reci si albe se aflau pe umerii mei si l-am auzit pe Edward vorbind.
-Unde crezi ca mergi, Bella?