Cap.3 – Protectie

-Hmm…nimic Alice, las-o balta!
-Bella, pentru Dumnezeu! Spune-mi, chiar acum, care era favoarea care vroiai sa mi-o ceri.
-Aaa…Alice, vroiam sa stiu daca poti sa iei cu tine radio-ul care mi l-ati daruit de ziua mea si…aaaa- Am privit-o cu o tristete in ochi
M-a privit incruntata, apoi s-a relaxat, eu mi-am muscat buza…
-Sigur, da-mi radioul. Care era cealalta favoare care vroiai sa mi-o ceri?
-Hmm…pai…am vrut sa stiu daca saptamana viitoare as putea sa ii vad pe Carlisle si pe Esme– Binenteles nu asta era favoarea pe care vroiam sa i-o cer, dar nu era acum momentul…ma durea si daca ii pronuntam numele, mai mult ca orice din lumea asta .
A fost uimita, a clipit de cateva ori, apoi mi-a spus:
-Binenteles, Bella! De fapt,in urmatoarea saptamana Edward si Tania merg la vanatoare, sigur ca poti, de ce nu?- mi-a zambit
-Hmm…bine, Alice! Asteapta cateva momente pana ma duc dupa radio.
-Sigur, Bella! Te astept, aici.
Am coborat din masina, alergand, am ajuns in fata usii de la casa, am deschis-o , apoi am inchis-o cu o bufnitur. Charlie statea intins pe canapea, se uita la meci.
-Bella, ai ajuns devreme.
-Aaa, da tata, asteapta un minut.
Am mers repede spre camera mea, am deschis dulapul si am luat radioul, care era ingropat intre straturile de haine. M-a cuprins o stare de ameteala, era ultimul lucru care il aveam de la el, cu exceptia amintirilor, incercam sa respir si sa nu cad in golul care s-a deschis sub picioarele mele. Am coborat repede, Alice se afla tot in masina ei, am urcat pe scaunul pasagerului si i l-am dat…
-Bella? Stii ce vor spune cand vor vedea radioul acesta masacrat?… Trevuie sa merg chiar acum sa cumpar altul, daca nu, crede-ma ca la noapte cinci vampiri suparati se vor afla la fereastra ta
-Ahh…imi pare rau Alice, chiar imi pare foarte rau.– am spus eu cu sinceritate
-Nu iti fa griji, prostuto, voi aranja totul- A ras, iar eu m-am strambat- Hmmm…si in afara de asta, vrei sa iti dau bratara inapoi?
-Nu, Alice, multumesc!- am privit-o cu o tristete in ochi-Apropo, de asemenea, spune-le lui Carslile si lu’ Esme ca le multumesc pentru biletele de avion, si lui Emmet, Jasper si Rosalie sa le spui ca le multumesc pentru radio…aa…si iti multumesc si tie Alice…
Cum ma durea sa le spun numele cu voce tare, cand le pronunteam numele simteam ca imi arde gatul, m-a cuprins o stare de tristete si am imbratisat-o puternic pe Alice.
-Oooh Bella, cat de dor imi e de tine- in ochii ei am observat dorinta- Ei bine, draga mea, trebuie sa plec. Ne vom vedea luni la scoala.
-La revedere, Alice!- am soptit
Am coborat din masina si am mers direct in camera mea, aveam atatea lucruri la care trebuia sa ma gandesc. In primul rand : Edward era fericit, acesta era singurul lucru care ma consola, desi eu sufeream, preferam ca el sa fie fericit. M-am lasat atrasa de somnolenta, pana cand nu mai eram constienta…nu am visat nimic. Doar chipul lui Edward, era in mintea mea, genele lui lungi, ochii lui de culoarea caramelului, nasul lui atat de perfect, buzele lui de cristal, acel zambet smecher care ma innebunea, abdomenul lui stralucitor…era un zeu grec. Acum, intr-adevar puteam sa raspund la intrebarea care mi-o puneam atat de des: Il meritam pe Edward?…Raspunsul era “NU”, nu exista niciun motiv pentru care l-as putea tine langa mine, eu nu am nimic special, nici macar un fir de par. Vocea lui catifelata, parca o auzeam, mormaielile lui jucause din acea zi, cat de usor ameteam cand ma saruta, mirosul lui dulce, forta cu care ma cara, ce senzatie aveam cand fugea cu mine in spate…A fost o noapte foarte, foarte lunga. In momentul in care am deschis ochii am auzit cum Charlie pleca. Din nou singura, ca intotdeauna, eram singura.
M-am ridicat cu mult efort. Ziua de azi era acea zi in care cel mai bine era sa ramai in pat, dar aveam multe lucruri de facut, speram ca aceste lucruri sa mi-l scoata pe el din cap. M-am uitat la birou, acolo se afla bratara, inca o data suferinta m-a cuprins, acest lucru era deja ceva obisnuit, incepeam sa ma obisnuiesc, din ce in ce mai mult, cu acest sentiment, nu neg, inca ma doare. M-am ridicat repede si am luat lucrurile de care aveam nevoie, uitandu-ma in continuu la bratara, mi-era teama ca va disparea daca o voi pierde din vedere pentru o secunda, asa cum au disparut toate acele lucruri, sperante, frumuseti si amintiri care ma tinau unita de el in toate modurile posibile, desi exista o legatura mai puternica decat toate acestea. Inca il iubeam, inima mea continua sa bata si toate acestea datorita existentei sale in gandurile mele. Apa fierbinte m-a facut sa ma trezesc la realitate, mirosul samponului meu m-a facut sa ma simt din nou Bella, m-am intors si am inceput sa fac curatenie in camera mea si a lui Charlie. Nu m-am uitat nici macar o data, spre birou pentru a vedea daca bratara mai era acolo, in locul in care am vazut-o azi-dimineata. Vroiam sa cred ca totul era un cosmar, produsul imaginatiei mele, am coborat sa pregatesc cina si sa pun hainele in storcator. Din pacate mintea mea imi era la amintirile cele mai intime ale existentei mele, mi-am amintit cum m-am simtit cand m-a sarutat prima data. Coerenta pe care o mai aveam imi spunea sa nu ma mai gandesc la el. Asa era, imi faceam rau singura…PUM, PUM, PUM…Una, doua, trei batai de inima m-au facut sa revin la realitate, mai bine zis sunetul pe care il facea storcatorul m-a facut sa revin la realitate. Totul era in ordine, am pus cina lui Charlie pe barul de la bucatarie, am facut curat in toata casa, cred ca incep sa devin obsedata de curatenie, pfff, nu mai am nimic de facut, am urcat repede scarile, cautand cartea „La rascruce de vanturi ” , spre surprinderea mea bratara se afla tot acolo , fara sa ma gandesc am pus in cd-player un cd cu Chopin si m-am intins in pat. Prima melodie mi-a reamintit de el, doar pentru ca am ascultat melodia m-am scufundat din nou in gandurile mele, un val de tristete m-a curpins si nu am mai putut rezista, am inceput sa plang. Imediat am scos cd-ul si am aruncat bratara la gunoi. Nicio lacrima in plus, nici una in plus! Imi spuneam, dar nu m-am convins. Afara, amurgul a inceput sa dea primele raze de lumina si pe fereastra mea patrunzeau mici raze de lumina rosii, mi-am amintit expresia lui din acea zi. Trist…cand a trecut atat de mult timp? Cand mi-am reamintit, pentru mine totul era atat de sumbru. Am expirat, mi-am sters lacrimile, am coborat scarile cu pasi lenti si m-am asezat la masa de brad din bucatarie. Mi-am amintit expresia fetei sale cand s-a asezat pe scaunul din fata mea…. PUM, PUM, PUM …inca trei batai puternice in inima, chiar nu ma interesa, daca amintirele pe care le aveam cu el ar putea sa ma omoare, prefer sa mor inainte de a uita ca el a existat. M-am asezat pe prima treapta a scarii, mi-am amintit acel moment in care am sarit pe el si l-am sarutat, cum m-a facut sa zambesc cand a mentionat de culoarea bluzei mele, cum inroseam, acum obrajii mei erau lipsiti de culoare… PUM, PUM, PUM…alte trei batai puternice, mi-am muscat buza inferioara si m-am asezat pe scaunul de la masa…Mi-am amintit de ziua mea de nastere, cand ne-am uitat la “Romeo si Julieta”, dintr-o data vocea lui rasuna in gandurile mele ca niste clopote:
“Nu aveam de gand sa traiesc fara tine…
Stiam ca Emmet si Jasper nu aveau sa ma ajute sub nicio forma… asa ca m-am gandit ca poate as fi putut sa merg in Italia si sa fac ceva sa-i provoc pe Volturi…Nu trebuie sa ii enervezi pe Volturi, decat daca vrei sa mori
Nu aveam de gand sa traiesc fara tine… Nu aveam de gand sa traiesc fara tine…”
PUM, PUM, PUM…alte trei batai puternice in inima…Ce s-a intamplat cu acea iubire? Unde a ramas?…totul parea o fantezie, un vis frumos care devenea un cosmar….Ascultam anvelopele masinii lui Charlie care mergeau pe terenul de granit. Am incalzit, repede, cina sa in microunde si m-am intors in somnul meu eterm. Am auzit usa inchizandu-se si pasii obositi ai lui Charlie pana in bucatarie…
-Mmm…Bella, ce bine miroase!– a spus Charlie cu neincredere
Acesta a fost singrurul lucru care s-a spus in aceasta noapte. Am urcat, in liniste, in camera mea, asteptand sa ma scufund in gandurile mele , dar nu am reusit, altceva mi-a atras atentia. Bratara inca se afla in cosul de gunoi, stralucea deoarece luminile de afara se reflectau in ea. Rana din inima mea s-a redeschis, m-am asezat pe bordura patului, pentru ca mai tarziu sa ma prabusesc si sa imi pun capul intre genunchi. Mi-am muscat buza inferioara atat de tare incat am inceput sa sangerez, am mers repede la baie si m-am privit in oglinda. Eram la fel ca in acea dimineata, la fel de slaba, alba ca o fantoma, inca aveam cearcane, singura schimbare era buza mea inferioara care sangera si era umflata, cu exceptia acestui lucru eu eram acelasi zombi si voi fi pentru restul vietii mele, pana cand voi gasi o modalitate cu care sa imi calmez durerea, ma indoiesc foarte mult ca aceasta va disparea intr-o zi, se va linisti desigur, dar niciodata nu va disparea.
Din nou, am recurs la somnifere pentru a putea dormi, m-am trezit cand primele raze de lumina ale zilei patrunzeau pe ferestrea mea, urasc duminicile…La naiba! M-am trezit, exact, in momentul in care Charlie se urca in masina pentru a merge la pescuit cu Harry si Billy. Ei bine, din nou, singura…istoria vietii mele. M-am ridicat foarte incet si m-am uitat spre cosul de gunoi, bratara nu mai era colo, m-am cutremurat, am cautat-o cu privirea mea frenetica, se afla langa calculatorul meu. Ce dracu se intampla? A fost Alice, desigur, Alice. Nu intentionez sa imi fac vreo speranta, stiu ca se afla cu iubita lui, nu va veni pana aici, doar, pentru o bratara tampita. Am facut ceea ce trebuia sa fac, fara sa ma uit la bratara. Acum nu vroiam de cat sa aflu misterul bratarii…Este Alice ! Nu e produsul imaginatiei tale. E, doar, Alice. Am avut aceasta idee pana cand mi-am dat seama ca Charlie deschide usa. Ce repede a trecut dupa-amiaza! Charlie a adus peste cat pentru trei ani. Am pus pestii in frigider, i-am dat de mancare la Charlie, apoi m-am retras in camera mea asteptand inca o data, ca coerenta mea sa fie indeajuns de puternica incat sa imi scoata aceasta idee din minte, dar nu s-a intamplat asta, din nou am recurs la somnifere.
In urmatoarea zi aveam, doar, o amintire nu foarte clara pe care o pastrasem de cand adormisem. M-am ridicat din pat pentru a ma schimba, m-am uitat in oglinda, parul meu era un caz pierdut, mi l-am prins repede in coada. Se pare ca azi va fi placut afara nu sunt semne ca va ploua, chiar daca cerul este intunecat. M-am decis sa ma duc pe jos la scoala, aveam mare nevoie de putin aer proaspat . In timp ce ma plimbam cu pasi lenti pe stazile din Forks, mi-am dat seama cat de mult s-a schimbat viata mea si modul meu de a gandi, cat de mult m-am schimbat, cat de dor imi era de viata mea din Phoenix, dar nu atat de mult incat sa o parasesc pe cea de aici…gandurile mele au fost intrerupte de un sasait care provenea din aproprierea copacilor, m-am intors sa vad cine e, dar nu era nimeni, simteam cum o perechere de ochi aveau privirea fixata pe mine, dar nu vazusem pe nimeni. Am grabit pasul, cu coltul ochiului am vazut o lumina rosie-portocalie care alerga printre arbori, in sensul contrar mie, parca fugea de mine…Bella esti nebuna… somniferele iti fac rau…
In sfarsit am ajuns la scoala, as spune ca foarte devreme, parcarea era aproape goala, exceptia erau masinile profesorilor. Niciun copil de varsta mea nu era pe aici la aceasta ora, ma intrebam ce ora e. M-am asezat pe o banca care se afla in fata cantinii. Bratara, bratara, bratara…doar la ea ma gandeam, incercam din rasputeri sa gasesc o explicatie, dar singurul lucru pe care l-am obtinut a fost sa ma musc de buza atat de puternic incat am inceput sa sangerez , din nou, dar nu atat de mult ca in ziua anterioara. Cand o mana alba si rece mi-a atins umarul am tresarit.
-Buna, Bella!- Alice mi-a zambit
-Aaa…Buna, Alice!- Nu paream foarte emotionata pentru ca o vedeam
-Hmmm…Bella, trebuie sa vorbesc cu tine.- in vocea ei se observa ingrijorarea, am inceput sa imi fac griji
-Da, Alice. Spune ce se intampla?- am raspuns nerabdatoare
-Ei bine Bella – a inspirat, dupa care a continuat- Am vazut-o intorcandu-se, vrea sa se intoarca pentru tine, te vrea pe tine!
-Nu inteleg, Alice. La ce te referi?
-Victoria…- ochii ei parca ardeau
-Nu – am strigat eu …deci pe ea am vazut-o in aceasta dimineata, ea era cea care ma urmarea printre copaci, am fost atat de aproape una de alta, intrasem in stare de soc
-Ce se intampla Bella?- M-a intrebat Alice
-Am vazut-o…am vazut-o azi…ma urmarea…statea dupa un copac
-Ce ? La ce te referi cand spui ca ai vazut-o ? – am observat ingrijorarea in vocea ei
I-am povestit ce mi s-a intamplat azi dimineata…am omis un singur lucru, partea cu bratara, nu vroiam ca ea sa ma creada o nebuna, Alice nu m-a intrerupt nici macar un minut, a asteptat sa termin de povestit
-Ei bine Bella…Stii foarte bine caci Culenii vor interveni- a ridicat o spranceana.
-Nu… Alice, vorbesc serios, nu! Ea ma vrea pe mine…daca nu ma va omori ea, ma va omori – Gatul a inceput sa ma arda cand i-am repetat numele- Edward…Acum nu mai am nicio legatura cu el, nu intentionez sa va pun pe voi in pericol
-Bella, toanta mea Bella. Daca crezi ca vom permite sa patesti ceva rau, te inseli- Mi-a mangaiat obrazul cu mana ei mica- Si cand am spus ca Culenii vor interveni, ma refeream la toti Culleni.
M-am gandit cateva minute la ceea ce mi-a spus…
-Nu!… nu, nu, nu!…el nu poate…nu trebuie- Nu puteam sa vorbesc…Edward sa se lupte pentru mine ?…nu…asta nu se poate intampla
-Trebuie, poate si vrea – a miscat capul, zambind.
-Nu, Alice! Iti repet: nu va voi pune in pericol…si aici se incheie acesta discutie!
-Ha! Ha! Ha! – Alice suferea de o criza de ras in timp ce eu o priveam socata- Bella, tu chiar crezi ca nu isi face griji pentru tine si ca nu te va aparea de Victoria? Crezi ca nu ar fi dispus sa isi deie viata pentru tine?
Acum eu aveam o criza de ras si Alice ma privea socata
-Ha! Ha! Ha! Binenteles ca nu. Alice, el are lucruri mai importante de facut decat sa se gandeasca cum sa ma salveze- Spuneam eu in timp ce imi stergeam lacrimile cu manecile de la geaca, nu stiam daca erau lacrimi de fericire sau de tristete
Alice se incrunta, mi-am dat seama ca imi studia expresia fetei.
-Alice, trebuie sa accepti ca nu mai e acelasi Edward- Am spus-o mai mult pentru mine decat pentru ea, inima a inceput sa ma doara- Nu s-ar fi implicat intr-o problema care are legatura cu mine…El nu ma mai iubeste! Nu ma mai iubeste!- imi tot repetam aceste cuvinte ca sa imi intre bine in cap- Deci, Alice, sa nu facem din asta o cearta si mai mare, iar daca Victoria ma cauta, ceea ce e foarte probabil, pai..o voi lasa sa ma ieie fara sa strig..Crede-ma e mai bine asa.
-Bella, nu stii despre ce vorbesti !- Chipul ei era serios, parca era sculptat intr-o piatra- Daca ar fi dupa Edward, si-ar da viata pentru tine.
-Sigur, Alice…De aceea m-a parasit si de aceea acum se tine de mana cu Tanya- Am vorbit cat de rece puteam…
– Asta e ceva foarte diferit si tu stii asta- A inceput sa ii ieie apararea si adevarul e ca nu vroiam sa ma cert cu Alice, e cea mai buna prietena a mea.
–In regula, Alice. Este diferit. – Am spus eu pe un ton absent, ea s-a incruntat.
A sunat soneria..pfff…incepe tortura. Am ajuns in sala si m-am asezat in locul unde ma pusese domnul Banner, acesta ne astepta cu un test surpriza…iupi !…de acest lucru aveam nevoie pentru o zi ca aceasta. Edward statea langa mine, dar nu a si-a ridicat privirea cand m-am asezat langa el, nici cand am iesit din clasa…se comporta de parca eu nu as exista, acest lucru m-a doare mai mult ca orice din lumea asta , nicio durere nu se poate compara cu aceasta, in acest mod a trecut totul foarte repede pana la ora pranzului. Am cerut o limonada si m-am asezat pe locul meu obisnuit. Chiar in fata mea am vazut scena care ma afecta cel mai tare: Edward sarutand-o pe Tanya si era foarte fericit. Alice se uita la mine, am schitat un zambet, ea a raspuns la el, dar acea fericire nu era si in ochii ei, Edward a vazut acest gest si m-a observat pentru doua secunde, timp in care privirile noastre s-au intalnit, apoi mi-a evitat privirea ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat…PUM, PUM, PUM…monstrul din pieptul meu vroia sa iasa.
Nu participam la conversatiile de la masa mea, iesiri in La Push, friptura etc…Lucruri care nu au nicio importanta, am baut limonada incet. S-a sunat, eram pregatita sa aflu ce voi simti cand va fi atat de aproape de mine, atat de aproape, iar eu nu il voi putea atinge. Am ajuns la ora, din fericire, el inca nu a ajuns. Mi-am imaginat ca era cu fetita lui cu parul lung si ochii mari in camera lui, cum e obiceiul lui. Cum facea si cu tine…mi-a spus vocea din capul meu…TACI!..am spus eu nervoasa in mintea mea. Eram atat de concentrata la conversatia mea cu mine, incat nu mi-am dat seama ca el se afla langa mine si se uita pe fereastra ca si cum eu nu eram acolo . Mi-am amintit de acele doua luni in care nu mi-a vorbit, dupa ce mi-a salvat viata…Am suspinat cand mi-am adus aminte de acele timpuri, s-a uitat la mine cu coada ochiului, pentru ca mai tarziu sa se uite din nou pe fereastra. Ora a inceput imediat, el inca se uita pe fereastra, iar pumnul sau se odihnea pe masa. Uneori, in timpul orei, dadeam la o parte perdeaua formata de parul meu si ii admiram frumusetea. In momentul in care s-a sunat m-am ridicat usor, el, ca intotdeauna, nu mai era acolo. M-a intrebam: Ce simte cand ma vede? Ce crede despre mine? Isi aminteste ca exist in momentele in care nu ma vede? Mii de intrebari imi tot puneam in timp ce mergeam spre sala de sport. Din nou, stateam jos, ascultand fara sa ascult regulile de baza ale tenisului. Simteam cum cineva se uita la chipul meu, binenteles ca stiam cine era, stiam cine ma observa si puteam sa simt ostilitatea pe care o emana. Candva aceasta situatie nu va mai exista? Voi reusi sa il uit in totalitate pe Edward Cullen? Cautam raspunsul in interiorul meu, incercam din rasputeri sa il aflu, in sfarsit am gasit raspunsul…NU, acesta era raspunsul, nu voi putea sa uit singura si cea mai mare iubire a vietii mele, desi pentru el acest lucru nu semnifica nimic, insa pentru mine da. Saruturile lui, respiratia lui rece, degetele lui mangaind clavicula mea…m-am lasat, din nou, purtata de ganduri…Cum putea Alice sa se gandeasca ca vroiam ca Edward sa lupte pentru mine ? Alice a innebunit ?…Nu, eu eram nebuna…am inceput sa sper, desi foarte, foarte adanc in interiorul meu.
-Bella!-a strigat o voce de clopotel
Eram in parcarea scolii, la trei pasi de iesire, pentru a merge acasa pe jos. Nu vroiam sa ma intorc, stiam ca daca continuam sa stau pe langa Alice imi voi face mai mult rau decat se poate face unei persoane.
-Bella!– M-a strigat din nou aceeasi voce.
M-am intors ca sa o vad, acolo era micuta si meticuloasa Alice, cu zambetul ei de argint care imi amintea atat de multe lucruri .
-Ce se intampla, Alice?- am raspuns in soapta
-Hmmm…ma intrebam daca ti-ar place sa dormi azi la mine acasa- in vocea sa se simtea curiozitatea si anxietatea
-Aaaa…Alice, nu stiu daca ti-ai dat seama ca eu nu mai sunt bine primita in casa ta- Din nefericire- Iar fratele tau va fi acolo, asa ca prefer sa nu vin. Azi ma voi duce in La Push sa il vad pe Jacob.- Am simtit un nod in gat cand am pronuntat ultimele cuvinte.
-Ei bine, Bella, el si Tanya merg azi la vanatoare, iar lui Carlisle si lu’ Esme le-ar face placere sa te vada…Haide, te rog!…Jacob poate sa astepte, iti promit solemn ca mainte te voi duce pana la granita si te voi lua de acolo cand vei dori sa te intorci. Bine ?
Stiam ca nu ma va lasa in pace si ca era in stare sa ma iei cu forta, de aceea am dat din cap in semn de aprobare.
-Bine, Bella ! Iupi ! Voi veni dupa tine intr-o jumatate de ora.– si a plecat cu mersul ei de balerina.
Am ajuns acasa 10 minute mai tarziu, gandinu-ma la privirea lui Edward, acea privire rece de la ora de biologie, acela nu era Edwardul meu, cel dragastos si calm, era altul. Poate ca era adevaratul Edward sau poate eu vroiam sa cred ca e asa, era fructul imaginatiei mele, desi ma indoiesc ca imaginatia mea e atat de buna.
Am urcat repede scarile pentru a scoate micuta mea geanta de panza care se afla sub patul meu. Am pus un rand de haine curate si periuta de dinti…PUM, PUM, PUM… m-am uitat spre birou, acolo era bratara, exact in locul in care se afla si azi-dimineata, am luat-o cu amandoua mainile ca pe un obiect fragil si am lasat ca mintea mea sa zboare, sa reproduca amintirile de acum cateva luni cand viata mea era viata pe care toate persoanele si-o doresc, mi-am amintit cum ma simteam cand eram vie: roseala din obraji, ochii mei suspiciosi de fiecare data cand imi venea o idee…M-am decis, am pus bratara in geanta o voi lasa in casa lui, nu mai vreau sa imi aduc aminte de amintirile care m–ar putea rani…In cate moduri o persoana poade sa distruga inima alteia si sa se astepte ca inima celui ranit sa continuie sa mai bata?…In timp ce imi inundan mintea cu intrebari mi-am amintit de acea zi oribila in care mi-a spus ca nu ma mai iubeste, ca alte lucruri il distrag. Sunt sigura ca Edward nu mai simte nimic pentru mine, privirea lui este indiferenta cand m-a priveste. Din nou am avut acel junghi in inima care se raspandea in tot corpul, m-am prabusit pe podea si mi-am pus capul intre picioare, iar o mana o tineam pe piept pentru a-l intari. Un claxon m-a adus la realitate.
-Alice- am gemut
Am coborat repede scarile, am iesit ca un glont pe usa, lu’ Alice nu ii placea sa astepte, am urcat repede in masina, acolo am vazut acel zambet de argint…
-Buna, Bella! Sa nu iti faci griiji pentru Charlie. Esme l-a sunat si i-a spus ca vei dormi acasa la mine si ca te voi duce maine la scoala.
-Multumesc, Alice!
Imi aminteam foarte bine de drumul pe care vom merge, arborii mari care cresteau langa trotuar, micile raze de lumina care se filtrau printre coroanele lor, acel drum care pare ca nu se termina niciodata si acea padure maiestoasa, acea casa alba si mare, amintirile mi-au inundat mintea. Din locul in care ma aflam eu putea fi foarte bine zarita fereastra de la camera lui Edward. Un junghi m-a luat prin surprindere, durerea s-a extins, din nou. Alice ma privea ingrijorata
-Bella, ti-am spus deja ca totul va fi bine. Ei nu se afla aici, au mers in nord estul Californiei si se vor intoarcea maine dis de dimineata.
Am urcat mecanic scarile prispei, Alice mi-a deschis usa, Carlisle si Esme stateau la intrare… Un val de emotii mi-au inundat mintea pana m-au lasat fara aer…Esme a venit repede si m-a imbratisat.
-Ooo, draga Bella ce dor ne-a fost de tine !- M-a imbratisat puternic si m-a sarutat pe frunte.
-Da, Bella, eram narabdatori sa te revedem– Carlisle era sincer- Haide, intra…Avem multe lucruri despre care trebuie sa vorbim.
Casa mi se parea atat de familiara, totul era la fel. Tablourile de pe pereti, pianul cu coada din mansarda, scaunelele albe, televizorul m-au facut sa imi reamintesc foarte multe lucruri. M-am asezat pe canapeaua alba pe care o stiam atat de bine, langa mine, in partea stanga, s-a asezat Alice, iar in partea dreapta Esme. Jasper se afla in spatele meu.
-Buna, Bella! Ma bucur sa te vad!- Vocea lui era puternica, dar senina
-Aaa..Buna, Japer!– Am spus in soapta
–Hmmm…Bella trebuie sa vorbim cu tine despre ceva foarte important- Vocea lui Carlisele m-a luat prin surprindere, ochii lui erau enigmatici
-Despre ce doriti sa vorbim?-Vocea mi-a tremurat la ultima silaba
-Ei bine– a inceput Carlisle- Dupa cum stii Victoria s-a intors, desi nu din aceasta cauza trebuie sa iti fie teama , stii ca noi te vom proteja, dar avem nevoie ca mereu sa fii aproape de unul dintre noi pentru a te putea ajuta.– Toti mai putin unul, am spus eu pentru mine
-Aaa…Carlisle- Am ezitat un moment, am inspirat profund, apoi am spus- Nu cred ca acest lucru va fi posibil, uite, Victoria ma cauta pe mine, nu pe voi. Va rog, nu ma intelegeti gresit, dar cat timp mai putine persoane vor fi bagate in aceasta problema, cu atat mai bine va fi pentru ca nimeni nu va fi ranit.
Patru perechi de ochi ma priveau atent, unii cu manie, altii cu tristete.
-Nu, Bella. Daca crezi ca te vom abandona te inseli.– Am observat o urma de ingrijorare in vocea melodiasa a lui Esme.
-Exact, Bella tu mereu vei face parte din aceasta familie- A adaugat Jasper
-Si mereu te vom proteja- A spus Alice
-Asa e, vom face tot ce vom putea pentru a te proteja, micuto.- A incheiat Carlisle
Dintr-o data eu eram foarte linistita…La naiba! Jasper! …Daca acum ma simteam asa ce se va intampla cand va iesi din aceasta camera? Tristetea ma va invalui din nou, ma voi gandi la acele lucruri de care ma indepartasem. Nu am spus niciun cuvant, doar am dat din cap.
-Ei bine– Carlisle a intrerupt succesiunea gandurilor mele- Va trebui sa vii in fiecare zi, dupa scoala, aici.– Ce? Carlisle a innebunit complet? Nu stia ca inima mea nu va putea suporta acest lucru? Am dat din cap in semn de dezaprobare- De ce nu, Bella?
-Carlisle nu cred, ei bine, ma indoiesc ca Edward va fi de acord ca eu sa fiu vin in fiecare zi aici- Nici pe mine nu ma incanta aceasta idee
-Hmm- Carlisle s-a gandit catva timp- De fapt, draga mea Bella, a fost ideea lui, sa stai aici pana cand o vom prinde pe Victoria.
-Ce?!- Am strigat…nu puteam sa mi-l imaginez pe Edward avand aceasta idee, era ceva imposibil
-Asa e- A spus Esme .
Mintea mea era la cativa kilometrii departare, acum…Cum? De ce Edward vroia sa ma raneasca atat de mult? Ce castiga daca ma tinea inchisa in aceasta casa cu Tanya langa el?
-Bella?- Vocea lui Alice m-a adus la realitate- Desi nu crezi, lui Edward ii pasa de tine.
-Asa e- A aprobat, Jasper.
Nu! Nu! si Nu!…Asta nu e posibil!…ma aflam intr-o dimensiune necunoscuta, nu stiam ce expresie avea fata mea, avand in vedere cum ma priveau Culleni nu cred ca era una buna.
-Ei bine, Bella. Maine cand vei iesi de la scoala te asteptam aici- Carlisle mi-a scuturat bratul cu blandete.
Singurul lucru pe care l-am putut face a fost sa dau din cap in semn de aprobare. Nu stiam unde se afla corpul, inima. Nu stiam cat timp m-am uitat pe fereastra, aveam strania senzatie ca sunt singura. Ha! Ha! Singura intr-o casa de vampiri…Mintea mea a zburat spre luna martie din anul trecut, mi-am amintit de acea senzatie pe care am avut-o cand l-am vazut prima data, pielea lui alba si privirea lui ostila. Poate ca acela era sentimentul pe care il simtea pentru mine inca de la inceput.
-Haide, Bella. Trebuie sa facem tema.- Alice mi-a intrerupt gandurile inca o data
-Da, tema nu se va face singura.
In timp ce ma asezam pe podeaua din camera lui Alice, totul parea atat de normal, zilele pe care le-am petrecut in aceasta casa m-au facut sa imi amintesc unele lucruri, din nou m-am pierdut printre ganduri. Nu stiam cand si cum a trecut atat de repede timpul, deja era noapte. Am mers dupa geanta mea de panza si am deschis-o…Bratara am spus eu pentru mine, camera lui Edward se afla in fata, iar Alice era in bucatarie. Ar fi foarte riscant din partea sa duc bratara in camera sa? Durerea din inima mea va fi mai mare? Voi incepe sa plang cum fac de obicei? Imi tot puneam intrebari in timp ce am traversat coridorul si ma aflam in fata usii mari de lemn a camerei sale. Am deschis usa in liniste si am intrat repede in camera lui. Totul era intunecat, dar lumina lunii care intra pe fereastra luminand camera, acolo se afla canapeaua de piele neagra, sistemul audio. Am pus bratara pe sistemul audio si am ramas sa ma uit pe fereastra, un val de tristete m-a luat prin surprindere, imi aminteam de acele zile in care stateam cu Edward, in care adormeam pe pierptul lui , in care ameteam din cauza parfumului sau rafinat…La naiba! Trebuie sa ies de aici inainte de a ma prabusi pe podea si de a sta cu capul intre picioare. Am iesit din camera cat de repede am putut si am intrat, din nou, in camera lui Alice. Nu puteam sa tin ochii deschisi, lacrimile ma impiedicau. Pieptul ma durea mai mult ca niciodat si nu puteam sa respir, vedeam negru in fata ochilor, cand m-am trezit eu ma aflam pe canapea lui Alice cu Carlisle langa mine.
-Bella, te simti bine ?
-Da, da – am spus eu in soapta
-Ai lesinat pentru ca nu ai mancat nimic.
-Hmm…imi pare rau- Cum putea Carlisle sa se astepte din partea mea ca sa ma gandesc la mancare daca tot timpul ma gandeam la Edward? Doamne, cat de multa nevoie am de Jacob in aceste momente..
-Ii voi spune lu’ Alice sa iti aduca ceva de mancare. Bella, te rog, daca ai nevoie de ceva spune.
-Multumesc !
In urmatorul minut Alice se afla in fata mea, era incruntata si avea in maini o tava pe care se afla o friptura si un suc.
-Ne-ai speriat foarte tare, Bella!- in vocea lui Alice am observat ingrijorarea
-Im pare rau…-Am reusit sa spun in timp ce mancam
-Bine ca era Carlisle aici, in casa.
-Aha.
Ce va face Edward cand va vedea bratara pe sistemul audio? Oare el a pus bratara pe biroul meu? Se va supara? Aceste intrebari si multe altele imi inundau mintea in acel moment, singurul lucru pe care mi-l amintesc a fost ca am adormit cu capul pe perina. Am dormit multe ore, dar mie mi se pareau cateva minute. Mainile lui Alice m-au trezit.
-Bella! Trezeste-te somnoroaso! Trebuie sa mergem la scoala.
Oooh…nu m-am intrebat daca s-a intors de la vanatoare. Imi era teama sa ma ridic din locul in care ma aflam. De ce din toate camerele care se aflau in aceasta casa eu trebuia sa dorm in cea care se afla in fata camerei sale?
M-am ridicat cu tragere de inima si am mers direct la baie pentru a ma aranja, nu vroiam sa ies afara din camera lui Alice inainte de a pleca. Nu ma voi expune privirilor piezise ale lui Edward si ale lui Tanya. Nu, nu ii voi lasa sa ma raneasca mai mult. Am iesit cand eram gata, un fior mi-a strabatut spatele, am coborat scarile aproape fugind, Alice ma astepta la intrarea casei.
-Ai intarziat- in vocea lui Alice am observat disperarea
-Imi pare rau. Mergem?
-…Asteapta un minut, ii astept pe Edward si pe Tanya.
Am inghetat.Cum se astepta Alice ca eu sa ma aflu in aceeasi masina cu Tanya si cu Edward? Desi ar fi doar pentru cateva minute. Nu stia ca voi muri cand ii voi vedea? Ce dracu se intampla cu Alice?
-Linisteste-te Bella! Ei vor merge cu volvoul, tu vei merge cu mine.– Se pare ca a observat expresia mea ingrozita.
Am inspirat profund, nu inca, nu vroiam sa il vad, imi era destul de greu sa il vad la scoala, destul de dur era faptul ca trebuia sa vin la el acasa, iar ei vroiau sa agreez faptul ca o voi vedea pe Tanya la, exact, doi metrii in fata mea? Cat de nebuna, masochista si bolnava sunt? Cum puteam sa accept acest lucru? Nu mai aveam aer, m-am intors sa o vad pe Alice, ea se uita la usa din spate, am urmarit calea privirii ei si am vazut, l-am vazut venind tinandu-se de mana cu noua sa iubita, razand
-Buna Alice ! Buna Bella!- a salutat cu un ton formal
-Edward ma intrebam daca putem sa mergem impreuna la scoala, iti amintesc ca am nevoie de ajutor pentru a o proteja pe Bella, nu pot sa merg singura.
Tanya m-a privit m-a privit cu amaraciune in timp ce Edward a dat din cap.
-De acord, doar asteptati cateva minute, pana ne schimbam.
Am asteptat alte trei minute pana cand au coborat scarile. Edward purta un pulover verde si o pereche de blugi, Tanya avea pe ea un pulover alb si o pereche de blugi. In acel moment un fior de gelozie m-a luat prin surprindere, cum puteau sa arate atat de bine in acele haine atat de comune ? Daca as fi si eu un vampir, la fel de bine as fi aratat si eu.
-Mergem?- A intrebat Edward coborand scarile, uitandu-se la Alice si apoi s-a uitat la mine fugitiv, din nou ma simteam in abis.
Ce dracu fac aici? Siguranta mea valoreaza atat de mult incat sa suport asta? Nu. Prefer ca Victoria sa ma omoare, nu pot suporta senzatia de goliciune din corpul meu. Amintirile din nou imi inundau mintea, totul parea o fantezie. Cum ar fi fost daca intre mine si Edward nu s-ar fi intamplat nimic? Daca ar fi fost fructul imaginatiei mele?… Haide, Bella! Trezeste-te! Imi spunea vocea din capul meu.
In acel moment m-am hotarat: Niciodata nu voi mai plange pentru Edward Cullen. Il voi uita desi va fi ultimul lucru pe care il voi face. Deja stiam cum sa o fac. AM NEVOIE DE JACOB, URGENT!