Cap.6 – Ochi tristi

-Edward, ce faci aici? -Simteam cum inima batea din ce in ce mai repede, am inceput sa rosesc.
-Uh…imi ranesti ego-ul Bella, am venit sa vorbesc cu tine, iar tu ma alungi.– El a mimat o durere
S-a asezat pe pat cu bratele in spatele gatului, s-a uitat la buchet, iar ochii lui s-au umplut de furie.
-Frumos buchet. Cine ti l-a dat?- In vocea lui am observat supararea
Am clipit de cateva ori, am respirat profund si m-am asezat pe pat langa el.
-Antonio, baiatul ce nou.- Oh, sigur Bella, de parca pe el il intereseaza. Imi spunea in batjocora vocea din mintea mea
S-a uitat la buchet cateva minute, apoi s-a uitat la chipul meu, m-a privit pentru cateva minute, a respirat profund si a spus:
-Bella, am venit sa imi cer scuze pentru atitudinea mea de ieri, stiu ca nu trebuia sa ma comport asa cu tine, dar simplul fapt ca nu te-am vazut m-a enervat, nu stiu cum sa iti explic. – A dat din cap- Stiu ca m-am comportat ca un prost, dar in momentul in care mi-am imaginat ca esti cu javra aia si ca nu te pot vedea m-a facut sa innebunesc.
-Hmmm. Pai azi am fost cu el si uite: nu am patit nimic!- Am aratat spre corpul meu.
–Bella?Ai idee cat de aproape am fost sa trec de granita azi? Sa incalc tratatul si sa vin dupa tine ?– In privirea sa am observat tristetea
Ce dracu? In mod clar Edward innebunea. De ce imi facea asta? El trebuie sa fie cu Tanya, ba mai mult, noi doi nu ar fi trebuit sa avem discutia asta niciodata. El m-a schimbat pentru ea. Ea a distrus povestea mea perfecta cu zane. Ce reactie credea Edward ca voi avea? Vroia cumva sa ii zambesc si sa ii spun: O da, Eddie nu se intampla nimic, pleaca linistit pentru ca nu voi vedea pe nimeni. Eram ca o statuie din cauza durerii care vroia sa iasa din piept, asta era mult mai mult decat eu puteam sa suport, trebuia sa ii spun sa inceteze. Stiu ca el se simtea vinovat pentru ca m-a abandonat si pentru asta s-a intors, doar pentru a omori pe Victoria si sa plece, din nou, cu noua lui zeita. Dar preferam sa mor in mainile Victoriei decat sa fiu nevoita sa suport toate aceste lucruri.
-Bella– Mi-a scuturat bratul- Te rog, spune ceva, ma innebunesti!Bella!!
-Ed… Edw… Edward- Am inceput sa plang- Inceteaza! Trebuie sa termini cu asta, ma ranesti. Prima data imi spui ca nu sunt importanta pentru tine, apoi vi si imi spui ca te enerveaza faptul ca stau cu Jacob si ca vrei sa ma ai aproape de tine, iti reamintesc ca tu ai fost cel care m-a lasat toate aceste luni singura si te-ai intors ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, te-ai intors cu o alta persoana care apropo ma uraste desi nu are un motiv, m-ai indepartat de viata ta, de familia ta si tu crezi ca eu te voi astepta aici cu bratele deschise, asteptand sa te intorci? Inteleg ca te simti vinovat pentru ca ai facut-o pe Victoria sa fie impotriva mea si ca vrei sa termini cu asta, dar, te rog, nu veni aici sa imi spui ca ma iubesti cand faptele tale demonstreaza exact contrariul, crede-ma ca si fara asta tot va fi greu pentru mine cand vei pleca.– Vroiam sa continui dar expresia lui m-a lasat fara cuvinte, avea ochii cat cepele din cauza surprizei, gura ii era intredeschisa si mainile ii erau incordate.
-Edward te simti bine ?– I-am scuturat putin bratul, contactul cu pielea lui rece mi-a amintit de prima data cand l-am atins. Ma incanta, mirosul pe care il emana era cel mai bun lucru pe care l-am mirosit in lumea asta.
-Hmmm…Bella iarta-ma ca ti-am cauzat toate aceste lucruri, iti promit ca in momentul in care vom termina cu Victoria nu te vom mai deranja.- S-a ridicat in picioare- Trebuie sa plec.
L-am prins de brat, dar nu s-a uitat la mine.
-Edward, nu, nu pleca inca.– Am soptit…PROASTO il lasi sa te raneasca! Imi spunea constiinta mea.
S-a uitat la mine pentru o perioada lunga de timp, s-a apropiat putin de mine si a inchis ochii. Pentru ca il aveam atat de aproape vroiam sa il sarut, sa ii ating chipul, mi-a mangaiat obrazul cu degetul sau si m-a sarutat pe frunte. Am deschis ochii, se afla prea aproape de mine, nasurile noastre mai aveau un pic si se atingeau, aproprierea lui trebuia sa fie un delict, pe care l-as plati cu cea mai mare placere. S-a uitat la mine pentru inca un minut si si-a tras bratul pentru a sari pe fereastra. Am ramas ca o statuie nu puteam sa spun nimic.
Ceea ce tocmai s-a intamplat m-a lasat fara respiratie, era prea straniu. Am luat perna care se afla cel mai aproape si am strigat.. Edward inca ma mai iubeste?…nu, nu trebuia sa imi permit sa ma gandesc la acest lucru, imi faceam sperante, din nou, nu puteam sa permit asta, acest lucru ma depaseste mult prea mult. Inima mea o lua la goana si mii de amintiri erau in mintea mea. El va pleca cand povestea cu Victoria se va termina si nu puteam sa fac nimic pentru a impiedica acest lucru, el e cu alta persoana, durerea din piept s-a deschis si mai tare lasandu-ma fara aer. Mi-am pus capul pe genuchi aveam nevoie de o pauza.
In timp ce stateam intinsa in pat gandindu-ma la ceea ce s-a intamplat, mi-a venit o idee si am luat lucrurile de care aveam nevoie, am mers la baie sa ma imbrac pijamaua, sa imi spal dintii si sa imi prind parul in coada, apoi m-am dus in camera mea si m-am intins pe pat, am luat perna pe care s-a sprijinit, am imbratisat-o cu putere si am mirosit-o, mirosul ma incanta. Ceea ce s-a intamplat acum cateva minute a fost ceva magic, inca nu puteam sa cred ca acest lucru chiar s-a intamplat.
Exact dupa ce a plecat Edward, acum sase luni, am crezut ca niciodata nu voi mai auzi cum inima va dori sa imi iasa din piept, nu credeam ca voi mai rosi, am crezut ca in restul vietii mele voi fi nemultumita, ca nu voi mai crede in iubire. Il uram pentru ca m-a lasat in acest mod, ii purtam ranchiune, dar in momentul in care buzele lui mi-au atins fruntea am uitat de aceste lucruri, a fost ca si cum niciodata nu ar fi existat aceasta durere. Am suspinat, imi faceam sperante prea repede. Mi-am amintit de acele zile fericite pe care le-am petrecut alaturi de Edward. Nu am stiut cum si nici cand am adormit, alarma m-a trezit, soarele abia rasarea. Am gemut cand mi-am dat seama ca trebuie sa ma duc la liceu, M-am ridicat incet, m-am imbracat in primele obiecte vestimentare pe care le-am gasit in closet, o pereche de blugi care erau indispensabili si o bluza blue-marin, bluza care ii placea atat de mult lui Edward, am inspirit, m-am incaltat cu tenisii mei preferati dupa care am coborat repede scarile. Am luat un bol cu cereale pe care le-am mancat din trei muscaturi, am baut un pic de lapte direct din sticla, apoi am mers repede la baie ca sa ma spal pe dinti si ca sa imi aranjez parul. Cand m-am uitat in oglinda am vazut o Bella complet schimbata. Aveam un pic de culoare in obraji, iar ochii mei straluceau, desi dintr-un motiv gresit. Mi-am facut ghiozdanul si am coborat scarile cu geaca in mana, am inchis usa cu cheia si am mers spre masina. Am incercat sa pornesc motorul dar nu facea decat clic…La Naiba!…am spus eu pentru mine, acum va trebui sa merg pe jos pana la scoala, voi intarzia. Masina tampita!
In timp ce ma uitam la cer o mana mi-a atins spatele, am strigat si m-am intors sa vad cine e.
-Buna, Bella! Cum ai dormit?- Era Antonio cu zambetul lui si ochii sai verzi care ma observau, seamana atat de mult cu Edward.
-Oh, foarte bine Antonio, m-ai speriat. Tu cum ai dormit?
-Bine- A zambit mi s-a parut ca isi amintea de o gluma.
-Hmm…Ce bine. Multumesc mult pentru flori, mi-au placut.– I-am zambit
-Ma bucur ca ti-au placut, m-am ingrijorat putin cand nu te-am vazut la scoala si m-am gandit ca ar fi un gest frumos.
Inima mea a inceput sa bata cu putere, acest baiat ma facea sa devin nervoasa.
-Nu trebuia sa te deranjezi, am fost bolnava de aceea nu am fost ieri la scoala.– Daca ar afla adevaratul motiv pentru care nu am fost la scoala. Am gandit pentru mine.
-Nu iti fa griji, printeso. M-a bucur ca te simti mai bine.– Cum mi-a spus ? Ce dracu se intampla? Am inceput sa rosesc.
-Aaaa…Cum ti-a mers ieri?– Am incercat sa schimb tema spre una mai superficiala, nu vroiam sa trec din nou prin acest lucru.
-Destul de bine. Mi-am facut un prieten nou, se numeste Edward Cullen, e un baiat bun.– A zambit- Cred ca semanam putin.– A inceput sa rada
Ce? Edward ce? A vorbit cu el? De ce? Edward niciodata nu vorbea cu nimeni decat cu vampirii, ceva se intampla. Ce planuia Edward ?
-Hmmm…- A fost singurul lucru pe care l-am putut spune.
Intr-o clipa ne aflam la scoala, mai erau 10 minute pana cand se suna, parcarea era aproape plina, cand urcam scarile o mana rece mi-a prins bratul.
-Buna, Bella!- Ohh, nu, vocea imi suna atat de familiar, nu vroiam sa ma intorc, dar trebuia sa o fac. Am zambit.
-Da, Edward. Ce doresti?- Am spus pe tonul cel mai fals cu putinta, speram ca el sa isi deie seama.
.-Nimic, observ ca esti putin ocupata.- A zambit cand l-a vazut pe Antonio, dar nu era un zambet bun, era unul din zambetele sale jucause si rautacioase.- Vroiam sa iti spun ca azi vei merge cu mine acasa, deoarece Alice nu a venit cu masina ei azi.
-Hmm…Azi nu voi putea veni acasa la tine, Edward.Am planuri.
A respirat si s-au uitat la mine cu acea privire ostila.
-Nu fi ridicula Bella, vei merge azi cu mine si aici se termina aceasta discutie.- Mi-a zambit cu acel zambet batjocoritor pe care il uram atat de mult.
–De fapt, Edward- Antonio l-a privit in ochi- Ea are planuri cu mine, azi vom merge in Port Angeles sa vedem un film. –Oh, ce draguta intentie de a ma ajuta.
Ok asta nu a fost deloc bine, ar fi functionat daca Edward nu ar putea citi minti, era evident ca el stia ca asta e o minciuna.
-Ei bine Antonio, imi pare foarte rau ca va stric planurile– Binenteles ca nu ii pare rau, mincinosul!- dar mama mea gateste azi pentru Bella si ar fi foarte urat din partea ei sa o lase balta. Nu crezi Bella? – Se uita la mine.
–Da. Antonio cred ca va trebui sa amanam iesirea pe alta zi. Ce zici de maine?– I-am facut din ochi, Edward care era langa mine a marait si a devenit serios.
-Ohh…Binenteles Bella. Vom merge maine, nu iti fa griji.- Mi-a zambit ca un copil care tocmai a primit o bomboana.
-Ei bine Edward ne vom vedeam in curand. Pa!– I-am zambit cat de normal am putut, nu stiu daca a fost imaginatia mea dar am vazut cum ochii sai pareau a emite scantei.
-Antonio, iti multumesc mult pentru ca m-ai ajutat.- I-am zambit
-Nu ai pentru ce, pretioaso. Am vazut ca ai nevoie de ajutor cu acel baiat.- A ras
Am intrat in clasa cu cateva minute inaintea profesorului, m-am asezat pe locul meu si am deschis caietul ca sa studiez putin notitele mele, un zumzuit mi-a atras atentia, inima a inceput sa o ieie la goana, cand m-am intors l-am vazut pe Edward care se uita la mine cu o privire trista, cea mai trista privire a lui pe care am vazut-o de cand l-am cunoscut. Cand i-am vazut expresia fetei care reflecta tristete mi-am amintit de oribila zi in care James m-a atacat, cand am fost in camera cu oglinzi. Acea privire pe care a avut-o cand stia ca voi pleca…ca voi muri.
Nu am inteles semnificatia acelei priviri, parca incerca sa imi spuna ceva cu acei ochi caramelizati, ne-am privit unul pe celalalt pana cand profesorul a inceput sa vorbeasca. Mi-am deviat privirea de la el pentru cateva secunde, cand m-am intors el nu se mai uita la mine, avea mainile incordate, tinea pumnii stransi parca incerca sa imi spuna ceva.
Mi-am luat privirea de la el pentru ca nu vroiam sa isi dea seama ca ma uit la el. Cred ca e suficient faptul ca ne vedeam in fiecare zi incat sa mai trebuiasca sa suporte si privirile mele.
Soneria m-a scos din lagunele mele mentale. Am inceput sa imi strang lucrurile in timp ce ma uitam la iubirea vietii mele cum iesea cu pasi eleganti din clasa. O voce m-a readus la realitate.
-Esti gata, Bella?- Antonio ma privea intr-un mod anxios.
-Da. Sa mergem!
In timp ce mergeam prin coridoarele liceului Antonio vorbea despre filmul pe care l-am putea vedea, ce puteam face dupa ce luam cina etc etc…Asa au trecut cele trei ore, era ora pranzului. Cand am ajuns in cantina ma uitam in podea, nu vroiam sa ma uit la masa Cullenilor.
-Doresti ceva, printeso?- Antonio se uita la mine, zambea
-Nu, multumesc mult!
Am mers spre masa, acolo se aflau deja Angela si Jess, amandoua se uitau la mine cu o privire mult prea curioasa. Antonio s-a asezat in fata mea, iar Jess aproape de mine.
-Ei Bella, trebuie sa te intreb ceva.
-Da, Jess. Spune.
-Intre tine si Antonio e ceva ?– Mi-a intrebat zambind
-Ha! Ha! Ha! Nu, Jess, deloc.- Ok, asta m-a speriat. Au observat cumva ca ne placem unul pe altul?
M-a privit pentru cateva clipe, apoi a ras si s-a intors spre Ang pentru a vorbi cu ea. Ma intreb de ce a intrebat acest lucru? Era atat de evident? Singurul lucru pe care il stiu este ca Antonio imi place din motive gresite, il plac pentru ca seamana foarte mult cu Edward, era un baiat bun, dar eu eram destinata sa nu mai cred in iubire pentru un timp.
Ora pranzului a trecut foarte repede, urma cea mai ingrozitoare ora, am mers cu pasi lenti, impreuna cu Antonio, la ora de biologie. O parte din mine dorea sa fuga de aici, iar cealalta parte care era mai mare si mai puternica vroia sa raman. Vroiam sa vad privirea lui Edward, sa stiu ce se intampla cu el. Privirea lui imi spune foarte multe lucruri.
Cand am intrat in clasa l-am vazut pe Edward, statea pe locul lui si se uita cu privirea pierduta pe fereastra. Antonio mi-a scuturat putin bratul ca sa ma uit la el.
-Hey Bells, iti multumesc mult pentru ca vei veni maine cu mine la cinema, chiar am nevoie de o iesire- A zambit strengareste si m-a imbratisat. Am fost socata de gestul sau.
-Nu ai pentru ce Antonio.– M-am tras din imbratisarea sa
M-am asezat langa Edward, el inca se uita pe fereastra, imi faceam foarte multe griji pentru ca era absorbit in gandurile sale. El niciodata nu era asa.
Curiozitatea si preocuparile au inceput sa imi inunde capul cu mii de intrebari. De ce era asa? Ce s-a intamplat? De ce nu am vazut-o deloc pe Tanya cu el? Mi-am muscat limba pentru ca intrebarile sa nu iasa afara, stiam ca nu imi va raspunde la ele.
Un val de tristete m-a cuprins. Se simtea asa din cauza mea ? PROSTUTO, stii ca nu e adevarat, nu e posibil. Imi spunea vocea din capul meu. Ora a inceput, eu nu puteam sa fiu atenta, la fiecare cinci minute ma uitam la el, dar nu s-a intors nici macar o data ca sa se uite la mine. Ora s-a terminat, iar eu eram pierduta in lagunele mele mintale ca de obicei. Mi-am dat seama ca as fi dat orice pentru a afla care era motivul tristetii lui si as fi facut orice ca el sa nu mai fie trist, as infrunta-o pe Victoria.
La ora de gimnastica nu am ascultat niciun cuvant care imi era adresat, eram pierduta in gandurile mele. O cautam cu privirea pe Tanya, dar ea nu se afla in sala. Unde era? Din aceasta cauza se afla Edward in starea asta? Ora de gimnastica a trecut la fel de repede. Imi este groaza de ceea ce urmeaza, trebuie sa merg cu Alice si cu Edward la ei acasa, acest lucru ma face sa devin din ce in ce mai nervoasa. Am mers cu pasi lenti spre parcare, cand am iesit din cladire i-am vazut pe amandoi, ma asteptau. Alice zambea intr-un mod foarte diferit, era mai fericita decat era de obicei, Edward s-a uitat la mine cu acea privire trista pe care o avea de azi dimineata. Am mers spre ei, am refuzat sa fiu eu cea care rupe tacerea.
-Oh, Bella ce bine ca azi vi la noi, Esme e atat de fericita.– Vocea lui Alice a devenit un zumzet, nu am inteles nimic din ce a spus, eu ma uitam la ochii lui Edward. Mi-a deschis usa pasagerului, iar eu m-am asezat in spate.
Drumul spre casa a fost tacut, singurul lucru care rupea linistea era vocea lui Alice care canta melodia de la radio cu cateva octave mai sus. Cand am ajuns in fata casei familiei Cullen, Edward a oprit masina, Esme ne astepta la intrare.
-Bella, cat de mult ma bucur ca ai venit!- a spus ea emotionata in timp ce venea sa ma imbratiseze.
-Multumesc mult pentru ca mai invitat Esme, cand Edward mi-a spus nu am putut refuza.– Sigur, de parca acesta era motivul
Cand am intrat in casa m-am asezat in camera, Edward a mers in camera sa, in timp ce Alice si Esme au ramas sa vorbeasca cu mine, nu am mai rezistat, a trebuit sa o intreb pe Alice :
-Alice, si Tanya?– O cautam cu privirea
-A plecat. – Cand mi-a raspuns nu m-a privit in ochi
-De ce? – Vocea mea suna ca un murmur
-Uh, aaa…-S-a strambat- Cred ca acest lucru va trebui sa il intrebi pe Edward!