Epilog* – partea a II-a

Picaturile de ploaie se lovesc de fereastra, reflexia mea se vede in cristal in timp ce ploaia se vedea pe fond. Deja este sase dimineata si a inceput sa ploua de ceva timp. Mintea mea nu inceteaza sa carbureze ideile, iar inima mea moarta ma doare intr-una. Lipsesc cateva ore si il voi vedea, cu fiecare secunda care trece eu devin din ce in ce mai nervoasa.

-Bella ! – M-a chemat Jane care statea in spatele usii. – Pot sa intru?

– Da. – Am murmurat in timp ce aveam privirea pierduta in reflexia mea din cristal.

S-a auzit un click cand Jane a deschis si a inchis usa, iar mirosul sau inconfundabil mi-a umplut narile.

-Ce se intampla? – Am soptit fara sa ma misc din locul meu.

-Maestrul spune caci toti membrii clanurilor vor fi aici in mai putin de o ora, trebui sa fim toti pentru a-i intampina. In plus, – A suspinat, iar tonul ei a devenit sugestiv – Carlisle a spus ca tu aparti familiei Cullen si ca trebui sa fii prezenta.

M-am incruntat instantaneu.

-Eu nu apartin nimanui! – Am marait in timp ce m-am intors pentru a o infrunta.

-Hey…nu trebuie sa imi spui mie. El a fost cel care a spus asta. – S-a strambat in timp ce s-a apropiat inca putin de mine. – Stiu ca va veni si el si ca nu vrei sa vorbesti despre aceasta tema, dar, te rog Bella acorda-ti o sansa pentru a zambi, din nou. Te omori pe dinauntru. – In vocea ei am simtit preocuparea.

Nu am spus nimic, linistea a incheiat aceasta situatie. Inima dintr-o data a inceput sa ma doara cu o rapiditate de nedefinit. Este atat de evident? Se pare ca da.

Jane mi-a zambit pentru ultima data inainte de a iesi pe usa, lasandu-ma singura in enormitatea camerei mele de cristal. Ma simteam ca intr-o casa mica de papusi, toti uitandu-se la mine de afara, dar fara a putea face ceva inauntru.

M-am intors la locul meu initial, langa fereastra amintindu-mi de cuvintele lui Jane.

“Maestrul spune caci toti membrii clanurilor vor fi aici in mai putin de o ora, trebui sa fim toti pentru a-i intampina..”

Ceva a facut click in mintea mea.

Timpul se aproprie, nu au mai ramas nici zile, nici ore…pur si simplu au mai ramas cateva minute pentru ca acel chip frumos si dureros sa apara in fata mea.

Suspinele vor sa iasa din gura mea.

Sunt pregatita? Chiar sunt pregatita pentru ceea ce va urma?

Nu stiu raspunsul.

Acea femeie care isi priveste reflexia este o necunoscuta pentru mine. Parul strans intr-un coc usor, rochia alba mulata, pielea palida, buzele moi, ochii caramelizati cu genele bogate….ea este o necunoscuta, desi sunt eu insumi.

M-a omorat.

O picatura a cazut fix in ochiul reflexiei mele si s-a prelins pe chip…imi doresc sa plang, sa fiu umana si sa fii murit o data pentru totdeauna. Imi doresc ca niciodata sa nu se fi intamplat asta, dar acum eu sunt un vampir.

Timpul trece foarte repede, dar eu nu am abandonat niciodata pozitia mea. Sunt constienta ca au nevoie de mine acolo, afara, dar mintea mea este distrasa. Incearca sa gaseasca o modalitate de a se salva de ceea ce vine. Este constienta de ceea ce va vedea dar nu stie cum va reactiona.

Am suspinat si m-am uitat pentru ultima data la acea straina care se vede in cristal , la acea necunoscuta care este viitorul meu.

M-am intors si am mers spre poarta cu pasi lenti, nu vreau sa ma infrunt cu ceea ce se afla in spatele ei. Imi este frica si nu stiam cum sa discut de el

Cu fiecare pas pe care il fac simt caci presupusul meu curaj devine din ce in ce mai mic. Trebuie sa am mintea rece, sa ma distrag pentru a nu accepta ceea ce stiu ca este coplesitor, puternic.

Aerul ajunge in plamanii mei intr-un mod grabit in timp ce mergeam pe acel coridor din lambriuri de lemn si covoare moi si catifelate. Nervozitatea a crescut enorm de mult in timp ce luminile coridorului se sting una cate una din cauza luminii gri care intra pe ferestre.

Azi este o zi innorata, una din acele zile in care garzile pot iesi fara nicio impertinenta in Volterra si sa fie vazuti de umani. Mie nu imi place acest tip de pre-jocuri de masa. Prefer sa raman aici decat sa plec…dar acum as omori pentru a putea iesi si pentru a scapa de ceea ce ma asteapta.

Am ajuns in hol cu mintea ratacita printre propriile mele ganduri. Ai simtit vreodata cum e sa nu poti sa iesi din capcanele creierului tau? Pai asa ma simt eu…chipul lui, zambetul sau, ochii lui…totul ma tine intr-o incercare masochista de a ma hipnotiza , ceea ce intr-adevar functioneaza.

-Bella- a murmurat uitandu-se in ochii mei.

-Da Edward?- cand am pronuntat ultimul cuvant am simtit ca imi arde gatul.

A ezitat putin, dar apoi a vorbit.

-Imi pare rau ca ai aflat despre nunta mea cu Tanya in acest mod– S-a uitat la mine cu ochii sai tristi– Eu…urma sa iti spun…doar ca nu stiam cum….

Ma simteam ca si cum as ramane fara aer..”Nu, te rog! Nu din nou!” am strigat in minte, am avut nevoie de tot autocontrolul meu pentru a-i raspunde fara sa incep sa plang.

-Nu conteaza, Edward –Am soptit– Oricum as fi aflat.

-Bella! – M-a chemat Alec scotandu-ma din amintiri.

Am scuturat capul de cateva ori pentru a ma intoarce la realitate.

–Ce se intampla? – Am raspuns in timp ce o mana calda imi atingea umerii.

-Pregatita pentru a le ura bun venit clanurilor? Nu fi nervoasa, unii dintre ei sunt destul de inchisi si au o expresie neprietenoasa, dar sunt sigur ca te vor place…-Mintea mea era ratacita printre amintiri in timp ce vocea lui Alec o auzeam ca pe un bazait in urechea mea. Urasc sa imi amintesc de el…dar in acelasi timp ador sa vad chipul lui in gandurile mele.

-Edward, te rog! Spui aceste lucruri pentru a nu ma simti un nimeni in acest moment, dar stii foarte bine ce se va intampla cand vei pleca, iar eu voi ramane cu Charlie, existenta mea va fi, din nou, goala si fara sens.

M-a strans mai aproape de el si a oftat.

-Si cu Antonio cum ramane? Nu este iubitul tau?- In vocea lui am observat supararea

-Nu, suntem doar prieteni.- Am murmurat la pieptul sau. Am inrosit.

-Atunci de ce l-ai sarutat?

M-am tras putin pentru a-l putea vedea, avea ochii inchisi, iar mandibula inclestata si o cuta usoara pe frunte.

-Pentru a te uita.- Am soptit

Nu l-am uitat niciodata, mereu a fost, este si va fi singurul lucru de care am nevoie pentru a supravietui. Nu este vorba ca nu il iubesc…conteaza ca eu am trecut peste ceea ce ne-a despartit si ca el inca vrea sa fie cu mine.

-…Si asa Bella…Clanurile sunt formate din mai mult de trei persoane, desi, ei bine, tu vei investiga acum deoarece au ajuns primii. – A terminat Alec in timp ce eu am ridicat privirea instantaneu. Simteam fluturasi in stomac si inima a inceput sa se incalzeasca. Speram ca sunt ei.

-Buna! – A spus o voce suava si feminina. – Sunt Maggie, noi suntem clanul irlandez. – Acea persoana mica si buclele ei m-au facut sa sar putin din locul meu langa Alec. Imi urasc inima incepe sa isi faca sperante inainte de a se intampla ceva.

-Buna! Sunt Alec, iar ea e colega mea Bella. – A spus amicul meu vampir uitandu-se fix la acel vampir mic de o frumusete de neegalat. – Intrati, va rog, va voi arata drumul spre sala unde va avea loc intrunirea.

Femeia corpulenta si barbatul frumos care veneau in spatele micutei cu parul blond-roscat l-au urmat pe amicul meu. Langa mine Jane a ras putin de expresia idioata a fratelui sau. Eu…eram pierduta in gandurile mele.

-Au ajuns urmatorii. – A spus Jane in timp ce a avut o expresie de dezacord pe chipul sau angelic. Ei nu ii plac aceste intruniri, se simte inconvienta.

-Buna, sunt Benjamin, noi suntem clanul egiptean. – A spus baiatul mulatru, intr-adevar frumos, zambind si intinzand o mana spre mine.- Tu esti?

-Sunt…Bella. – Am murmurat luandu-l de mana.

-Incantata, Bella! – A zambit din nou.

-Urmati-ma va voi arata sala. – Am soptit intorcandu-ma pentru a merge, dar o mana m-a impiedicat.

-Nu, permite-mi sa ii conduc eu. – A spus micuta Jane cu un zambet de complicitate. – Tu vei conduce urmatorul clan.

Am omorat-o din priviri, dar i-am lasat sa treaca. Benjamin mi-a zambit inainte de a o urma pe Jane.

Am inceput sa hiperventilez.

Ce voi face? Nu sunt inca pregatita sa ii vad, nu pot inca…nu vreau. Nu, asta nu este ceea ce cred eu. Niste mirosuri mult prea cunoscute mi-au invadat nasul.

Inca eram cu spatele la usa, nu vroiam sa ma intorc si sa ii infrunt. Poate, totul este un vis si ma voi trezi in patul meu din Forks impreuna cu Charlie. Ma rugam sa fie asa.

-Bella! – O voce a rasunat in spatele meu.

M-am intors incet, tinandu-mi respiratia. Inima mea moarta a inceput sa ma doara de fiecare data si mai puternic. Ochii ma iritau din cauza lacrimilor inhibate. Totul este mul prea greu, prea dur.

-Bella!!! – A spus Alice in clipa in care corpul ei l-a atins pe al meu si bratele sale mi-au inconjurat talia.

Eu nu aveam glas pentru a vorbi.

-Dumnezeule, privestete! Ce imbracaminte frumoasa, ce frumoasa esti! – A soptit contra umarului meu. Mainile mele nu stiu unde sa mearga, sunt pierduta. Ma uitam inca la podea, nu vreau sa vad aceste chipuri cunoscute, nu sunt pregatita. Nu inteleg asta ceilalti ?

-Isabella. – A soptit Esme cu vocea sa maternala si m-a imbratisat in clipa in care Alice mi-a dat drumul. – Ne-a fost foarte dor de tine ! – A soptit in urechea mea.

Mainile mele i-au atins spatele. Mintea mea inca era blocata, corpul meu era intr-o stare de soc, iar privirea inca imi era fixata pe podeaua de marmura.

Nasul meu a simit mirosul sau atat de nerecunoscut. Lumina soarelui, ciocolata si menta. Mintea mea nu era impartiala cu acea esenta. Nimic nu era impartial cu acel vampir frumos care se afla in spatele familiei sale.

Cand mi-am ridica privirea cu putinul curaj care a mai ramas in corpul meu epuizat m-am intalnit cu niste suvite de par de culoarea bronzului si cu niste ochi caramelizati care se uita la mine. Frumusetea lui este dureros de tentanta, el este un pacat capital. El…este un zeu grec.

Alte trei perechi de ochi ma priveau emotionati : Rose, Emmett si Jazz. Doar ca privirile lor profunde s-au indepartat in clipa in care l-am vazut.

Tot ce ne inconjoara s-a oprit. Timpul, persoanele, soaptele, gandurile…eram doar eu si el in balonul nostru. Erau doar acei ochi de care mi-a fost dor. Acea privire in care durerea si regretul sunt prea palpabile. Acei ochi in care se reflecta chipul meu.

Edward este aici.

Inima ma doare din nou.

Ati pierdut vreun moment din viata voastra uitandu-va la ceva? Ati simtit ca tot ce va inconjoara trece repede si ca voi ramaneti in acelasi loc ? Asta mi se intamplat mie in acea clipa.

Tot ce ma inconjoara au mers in camera cu pasi lenti in timp ce eu si el ne aflam in continuare in balonul nostru.

Leul dezamagit s-a intors la mielul inselat.

Se va implini povestea?

-Asculta-ma! – Mi-a reclamat in timp ce s-a apropiat de mine.

M-am indepartat.

-Te rog, Isabella, asculta-ma! – M-a rugat din nou intingand o mana spre mine.

Nu am luat-o.

-Te iubesc! – A soptit in timp ce ochii sai au avut contact vizual cu ai mei.

“Te iubesc!” Aceste cuvinte rasunau in creierul meu…Te iubesc? Asta este iubirea?…A iubi inseamna a rani? A iubi inseama a abandona?…Ce dracu este iubirea?

Nu am mai suportat. Am fugit.

Mii de amintiri imi veneau in minte in aceasta clipa. Toate facand ca inima mea sa se simta mai distrusa ca niciodata, toate creand o masa enorma de durere care in curand va exploda in interiorul meu. Trebuie sa ies de aici cat mai repede. Trebuie sa fug.

Am rupt vraja din privirea lui.

Capul meu se invartea, eram ametita aproape ca si un om. Am inclestat pumnii si am coborat privirea in timp ce o liniste neasteptata mi-a inundat corpul. Este Jasper.

Simteam ca interiorul meu mai are un pic si intra intr-o stare de coplaps, ca tot curajul pe care l-am dobandit de-a lungul acestui an s-a redus la praf in clipa in care l-am vazut. Cum se presupune ca as fi trebuit sa reactionez? Ar trebui sa fug in bratele sale si sa uit tot ce s-a intamplat? Ar trebui sa am o atitudine rece si distanta ? Ce trebuie sa fac?

M-am uitat la Emmett in timp ce mainile mele, dintr-un impuls, s-au deschis pentru a-l imbratisa. El a inteles asta pentru ca mi-a daruit o imbratisare de neuitat in timp ce imi ciufulea parul.

Am imbratisat-o suav pe Rose, ea imi zambea, si l-am imbratisat cu caldura pe Jasper, care pare a fi emotionat pentru ca mediul din jurul nostru a inceput sa se simta asa. Nu mi-am ridicat niciodata privirea pentru a face contact cu privirea lui pentru ca stiam ca ma voi pierde in clipa in care ma voi uita in ochii lui aurii.

Ma doare prea mult pentru a incerca.

Le-am facut semn cu mana pentru a ma urmari, inca nu am spus nimic vroiam sa evit asta pentru ca nu stiu daca imi voi reintalni vocea. Nimeni nu a spus nimic cand am mers pe coridor, se poate simti tensiunea din aer. Genunchii imi tremura involuntar in timp ce ochii inca ma irita din cauza lacrimilor care nu pot iesi. Cand am trecut de usile de lemn am auzit voci si rasete din partea cealalta, majoritatea clanurilor au ajuns, lipseau doar Culleni si un alt clanul al carui nume nu il stiu.

Cand am intrat Carlisle a venit in fata noastra, in timp ce a incuviintat din cap copiilor lui a zambit suav si a sarutat mana lui Esme. Nimeni nu a spus nimic, le-am multumit pentru asta.

Am simtit cum Edward se uita atent la gatul meu, a trebuit sa ma lupt cu tot autocontrolul meu pentru a nu-l privi, ce un pacat ca nu imi permit luxul de a-l avea.

Am mers spre locurile care ne-au fost alocate, desigur din cauza cererii lui Carlisle pe mine m-au pus impreuna cu ei. In acest moment imi doresc sa fiu invizibila.

M-am asezat intre Esme si Alice. Respiratia mea era neregulata si mainile imi tremurau din cauza nervilor. Alice si Esme s-au uitat pentru cateva secunde la chipul meu. Privirea penetranta a lui Edward inca este fixata pe mine, Jasper imi controleaza emotiile. Singurii care pareau ca nu ii intereseaza nimic erau Emmett si Rose care se sarutau suav.

Gelozia m-a strabatut. Vreau sa am si eu ceea ce au ei, sa pot sa il sarut pe iubirea vietii mele, ca totul sa fie cum a fost inainte, sa fiu acea Bella fericita. Vreau povestea mea cu zane.

Privirile furisate ale lui Edward sunt din ce in ce mai puternice. Nivelul de disconfort a crescut si corpul meu resimte asta. Mainile imi tremura din ce in ce mai tare, iar picioarele le simt de parca ar fi din gelatina.

-Ia te uita pe cine avem aici! – A spus o voce feminia. Mi-am ridicat privirea instantaneu doar pentru a ma intalni cu niste ochi aurii care sunt plini de ura.

Kate.

-Tu esti cea care ai omorat-o pe sora mea, nu-i asa? – A intrebat cinic in timp ce eu deveneam din ce ince mai tensionata si un marait s-a format in gatul meu. – Ma bucura faptul ca nu esti cu Edward. Cel putin s-a intors karma, Isabella.

Ce se crede femeia asta?

-De ce mai bine nu taci Kate? Sora ta a fost o catea si pana si tu stiai asta. – A contraatacat-o Alice ridicandu-se in picioare si apropiindu-se de vampirita care sta in fata noastra.

Cuvintele ei au durut.

-Nu vorbi asa despre ea. Era o femeie indragostita. – S-a apropiat si mai mult de Alice, Jasper instaneu s-a apropiat de ea. – Fratele tau si cateaua asta – A spus aratand spre mine – sunt vinovati. Ea niciodata nu ar fi facut nimic daca Edward nu ar fi ranit-o. Dar ei bine, cel putin nu au reusit niciodata sa fie impreuna si asta ma bucura. Tanya pana la urma a castigat.

Deoarece nu am mai suportat m-am ridicat in picioare, eu nu sunt vinovata pentru ce a patit. Tanya este cea care a intervenit intre noi. In plus cine se crede pentru a veni sa imi vorbeasca sa?

-Asculta, sora ta a fost o nenorocita. Ea stia ca eu si cu Edward vom fi pana la urma impreuna, iar din cauza egoismului ei nu a vrut sa fie asa. Nu veni la mine sa ma invinovatesti de prostiile pe care le-a facut Tanya, de acord? Ea si-a cautat-o, ea a fost rea! Iar tu pana la urma esti la fel de patetica ca ea, nu intelegi si nici nu astept ca sa o faci. Dar macar gandeste-te inainte de a vorbi, de acord? Chiar daca incerci sa o onorezi pe sora ta. Ce bine ca a murit, era o amenintare nenorocita pentru viata vampirica. Si ai grija de tine daca nu vrei sa patesti acelasi lucru! – Am marait in timp ce ochii mei parca ardeau.

Ea nu a tresarit.

-Asta este o amenintare, Isabella? – A sasait cu o expresie batjocoritoare pe fata.

-Ia-o cum vrei! Dar mai tarziu sa nu imi spui ca nu te-am advertizat!- Am marait si am facut doi pasi inainte de a intra niste unghii in bratul meu.

-Pe mine sa nu ma ameninti! – A spus enervata.

Toti cei care se aflau in jurul nosru se uitau la scena in liniste.

-Iti dau trei secunde pentru a-mi da drumul ! – Am marait inchizand ochii incercand sa ma calmez. Alec si Demetri mereu au spus ca am probleme cu furia.

-Ca daca nu, ce? – M-a provocat.

Asta a fost picatura care a umplut vasul.

Nu i-am acordat timp pentru a adauga ceva. I-am luat o mana si am aruncat-o pe celalalt perete. Am simtit niste brate puternice prinzandu-ma de umeri si oprindu-ma inainte de a sari pe ea.

Este Emmett.

-Te-am avertizat, tampito! In viata ta sa nu ma mai atingi daca nu vrei sa ai aceeasi soarta ca sora ta. Esti la fel de patetica ca si ea. Eu..ei bine, nu voi fi niciodata cu Edward, dar cel putin nu a trebuit sa recurg la alte moduri pentru a-l avea in mainile mele, nu-i asa? Sora ta a fost o vulpoaica, iar Edward un idiot pentru ca a cazut in capcanele ei, din partea mea pastreza-l, fa cu el ce ai tu chef! Tu si el nu valorati nimic pentru mine! – Am strigat furioasa in timp ce dadeam la o parte bratul lui Emmett, cu o manevra pe care mi-a aratat-o Demetri, si am inceput sa alerg pentru ca nu vreau sa mai aud nimic.

Am iesit pe usa cu cea mai mare viteza, acest lucru nu s-a intamplat in niciun vis mai indepartat. Mania imi strabatea corpul in momentul in care am iesit pe portile castelului. Picaturile de ploaie picau pe parul meu in timp ce amintirile imi veneau in minte.

Mi-am desfacut cocul si am continuat sa fug spre gradini, ploaia mi-a imbibat corpul si furia alerga prin vene.

Cuvintele ei… Arg…cuvintele ei nenorocite. Urasc toate aceste lucruri! Urasc aceasta situatie! Urasc faptul ca ea are dreptate! O urasc pe Tanya! Urasc Forks-ul! Imi urasc vulnerabilitatea! Urasc aceasta situatie!…urasc totul, mai ales faptul ca m-am indragostit de el. Il urasc si il iubesc in acelasi timp.

Inima mereu se joaca cu noi, ne face sa cadem in capcanele destinului. Niciodata nu ne da piste, mereu ne face sa regretam ceea ce am facut. Durerea s-a intors.

Am continuat sa alerg, am trecut de gradini, nu ma intereseaza intrunitea, nici cine e ingrijorat pentru mine, nici daca Aro, Marcus si Caius sunt ingrijorati. Nu ma intereseaza cine isi face griji, daca un meteor ar cadea in acest moment si ar distruge pamantul. Trebuie sa fug, sa ma eliberez.

Durerea este din ce in ce mai puternica. Edward nu i-a spus nimic lui Kate. Simtea ceea ce a spus ea? A iubit-o cu adevarat pe Tanya? Ar fi reusit sa ma uite cu ajutorul ei daca nu s-ar fi intamplat ce s-a intamplat?

Inima a inceput sa ma doara din nou.

Alerg ca in acea zi in care m-am renascut. Fug cat de repede si cat de salbatic pot. Din cauza ploii parul era lipit de chipul meu, iar imbracamintea a devenit transparenta, dar nu ma intereseaza asta.

Durerea face in asa fel incat aerul de care nu aveam nevoie inainte sa fie mai mult decat necesar in acceste momente. Tot ce ma inconjora nu mai are un sens, poate ca am fugit zile sau doar cateva minute. Timpul s-a oprit. Defapt acesta s-a oprit de mai mult de un an

Am inchis ochii asteptand sa mor, in timp ce imi luam la revedere de la toate persoanele pe care le-am cunoscut, mintea mea nu a ajuns decat la un singur nume.“Edward”

Unghiile Victoriei s-au impregnat in umerii mei ranindu-ma.

“Edward”

O mana de-a ei mi-a rupt doua coaste.

“Edward”

Piciorul ei s-a sprijinit de genunchii mei rupandu-i.

“Edward”

Mi-a rupt o mana cu mainile ei.

“Edward”

A facut o rana pe gatul meu cu una din unghiile sale.

“Edward”

M-am prabusit pe podea in timp ce Victoria ma lovea in stomac.

“Edward”

Ultimele doua lacrimi s-au prelins pe obraji.

Respiratia mea era din ce in ce mai usoara, simteam cum ritmul inimii mele se reduce si cum energia imi abandona lent corpul. Nu mai simteam nimic, nu simteam nicio durere si toata suferinta a fost inlocuita cu pace. Am deschis ochii inca o data asteptand sa ii pot inchide si sa mor in sfarsit.Imi amintesc ca ultimul lucru pe care am reusit sa il vad a fost o pereche de ochi de culoarea caramelului si un smoc de par de culoarea bronzului. Un zambet a aparut pe chipul meu, iar ochii s-au inchis singuri.

“Edward”– A fost ultimul gand pe care l-am avut cand totul a devenit negru.

Eu muream pentru el, am suportat toata aceasta tortura nenorocita pentru el, am suportat sa ma faca sa sufar in fata Tanyei, urma sa accept casatoria lor, eu…eu mi-am dat intreaga viata pentru el.

-Am murit pentru tine!!! – Am strigat oprindu-ma brusc. Inca ploua, campul din fata mea se extinde, cerul este gri aproape negru, plantele cresc. – Am murit pentru tine!!! – Am trigat ,din nou, aproape fara putere.

M-am prabusit pe pajistea cea moale in timp ce picaturile de ploaie cadeau pe chipul meu, udandu-ma mai mult decat eram deja.

Acum durerea din inima este aproape de neoprit. Culorea galbena a porumbului din jurul meu devine neagra, mirosurile devin amare, ploaia devine si mai acida, cerul a fost cel care nu s-a schimbat niciodata, el a ramas la fel ca si mine…negru.

Sunt atat de confunza, nu stiu nici macar la ce sa ma gandesc…El inca ma iubeste? Vom rafane la fel? M-a uitat cu ajutorul Tanyei? De ce nu mi-a luat apararea? Mii de intrebari imi vin in gand, doar ca nu aveam destula energie pentru a raspunde.

Am inchis ochii dorindu-mi mai mult ca niciodata sa pot sa dorm, desi stiu ca asta este imposibil. Desi stateam ghemuita mi-am luat genunchii cu mainile. Voi inceta vreodata sa mai sufar in acest mod?

Niciun cuvant din gura sa, niciun sunet al pielii sale catifelate. Nu a facut nimic….la dracu ! Nu a facut nimic! Absolut nimic!

Inima a inceput sa ma doara si mai tare. Un sunet s-a auzit din departare, cred ca sunt propriile mele suspine care au fost reduse la tacere de picaturile de ploaie. In starea mea de inconstienta am inteles ca asta ar putea fi o inundatie, ploaua din ce in ce mai puternic.

Ce ii ramane unei nemuritoare ca si mine?

Nu pot sa mor, pur si simplu sunt aici pentru a plati pentru orice lucru pe care l-am facut in cealalta viata. Acest lucru rau pe care nu l-am inteles inca.

Corpul meu era strabatut de fiori involuntar datorita suspinelor pe care le emana gura mea. Durerea este atat de tangibila incat nici Jasper nu ar fi putut sa o suporte. Toate aceste lucruri fac parte din cel mai ingrozitor cosmar pe care l-am avut.

-Bella, linisteste-te, te rog! Iubire, te rog, linisteste-te! – A soptit in timp ce s-a ridicat in picioare si mi-a luat una dintre maini, la atingerea lui rece m-am cutremurat.

-Nu imi spune “iubire”! Niciodata nu am fost iubirea ta Edward Cullen! Niciodata nu ti-a pasat de mine! La dracu! Niciodata nu am fost destul de buna pentru tine! De aceea ai plecat, de aceea te-ai logodit cu Tanya, nu-i asa? Ei bine, acum confrunta-te cu deciziile pe care le-ai luat! Nu veni aici, ca un ipocrit, sa imi spui ca ma iubesti cand amandoi stim ca nu este adevarat! Te eliberez de orice vina Edward, te eliberez de toate remuscarile de constiinta pe care le-au cauzat deciziile tale. In orice caz sunt o simpla umana, nu? – Am spus cu o expresie batjocoritoare- Mintile oamenilor sunt doar niste site, uitam repede. Ei bine te felicit, ai reusit ceea ce ti-ai propus. Te voi uita, desi ma va costa existenta mea nenorocita, Edward! Te voi uita!

Cat de mult imi doresc sa fiu o sita, inima ma doare si din pacate pentru noi, nemuritorii, a uita e imposibil. Un suspin a scapat, din nou, din gura mea.

Poate ca au trecut mii de ore, mii de zile…Totul este intunecat in cer si asta nu ma intereseaza. Nu ma mai intereseaza nimic, imi doresc sa mor si sa las totul in urma.

-Bella! – Am auzit o soapta, dar din cauza zgomotului facut de ploaia intrasigenta am crezut ca este doar imaginatia mea.

Am inchis ochii.

-Bella, raspunde-mi! – Am auzit, din nou, acea voce plina de durere. Imaginatia se joaca dur cu mine.

Niste maini calde mi-au atins umerii, capul meu s-a intalnit cu un piept dur si cu linistea care provine de la inima. Este…el.

–Esti bine? – A intrebat in timp ce una din mainile lui umede facea cerculete pe pielea expusa, pe spate.

Nu am raspuns, toate aceste lucruri fac parte dintr-un vis frumos din care nu vreau sa ma trezesc.

–Bella, te rog, raspunde-mi! – Aceasta voce catifelata pare ranita.

-Doar nu pleca! – L-am rugat! – Nu ma parasi!

-Niciodata! – M-a sarutat suav pe frunte in timp ce ochii mei obositi se inchideau, din nou. Nu pot sa dorm, dar senzatia ca stau in bratele fructului imaginatiei mele este minunat.

Aici am petrecut o buna perioada de timp, in bratele acelui vis cu ploia udandu-ne. Acum toata lumea pare atat de mica cand ma aflu in acele brate puternice si calde. Nu ma intereseaza nimic, decat ceea ce se intampla in vis.

Printul inventat s-a renascut.

Printesa a supravietuit.

Povestea…incearca sa aiba un sens… pentru ca al tau si al nostru a existat.

-De ce m-ai inselat ? – Am murmurat in timp ce ii atingeam obrajii cu o mana. Inca am ochii inchisi, spatele meu se razama de pieptul sau, toate aceste lucruri ar fi putut fi un mesaj frumos.

-Eu….- A suspinat, inca aveam ochii inchisi cu putere asteptand acele cuvinte pe care le-am refuzat atat de mult. Este un vis? Ma rog sa fie asa, desi stiu ca realitatea este alta.

S-a lasat tacerea…Intrebarea mea astepta raspunsul.

-Iti amintesti de acea zi Bella? Ziua de la vanatoare? – A intrebat dintr-o data, eu am incuviintat din cap cu ochii inchis. – Bella, imi este foarte frica ca vei fugi de mine daca iti voi spune acum totul. Imi este foarte frica ca te voi pierde din nou! – Mainile lui mi-au inconjurat talia.

-Spune-mi! – Am soptit in timp ce am ridicat o mana si i-am mangaiat suav mandibula. Este timpul sa stiu tot adevarul, inca nu sunt pregatita pentru a ma infrunta cu ceea ce va urma, dar trebuie sa stiu.

-Stiu ca dupa tot ce s-a intamplat cu Tanya nu vrei sa mai stii nimic, dar trebuie sa iti spun niste lucruri. – A ispirat, inca ploua, am indraznit sa ma uit la chipul sau. –Eu…inainte de toate vreau sa stiu ca te-am iubit tot timpul, Bella. Mereu ai fost si mereu vei fi motivul existentei mele. Mereu…mereu vei fi cealalta parte a inimei mele. – Am tremurat cand am auzit aceste cuvinte. – Am gresit pentru ca am fost impulsiv, pentru ca am fost cu Tanya si pentru ca te-am ranit de mai multe ori. Eu sunt cel care te-a omorat si regret atat de mult asta. Nici daca voi trai patru mii de ani nu ma voi ierta pentru asta.

“Uram faptul ca in fiecare zi lumina ta se stingea, viata iti scapa din maini, Bella. Urasc faptul ca totul s-a intamplat din cauza mea, dar stiam ca asa era cel mai bine, niciodata nu vei fi in siguranta langa mine si cred ca asta s-a demonstrat.

De mii de ori te-am vazut dormind in camera ta, ziua in care ti-am pus bratara pe mana ta fragila am adorat respiratia ta. Pulsul inimii tale era cea mai buna melodie, in fine. Nu cred ca trebuie sa spun tot ce a insemnat umanitatea ta pentru mine, dar mai mult decat asta tu esti persoana pentru care lumea mea valoreaza ceva. Anul acesta fara tine a fost o…chiar mai mult nu exista cuvinte pentru a-l descrie.

Cand te-ai transformat in acest inger frumos, cand a trebuit sa te transform din cauza greselilor pe care le-am facut am suferit mai mult decat este normal. Inca nu pot ierta faptul ca eu am fost cel care ti-a furat umanitatea, cel care te-a condamnat la o astfel de existenta si care continua sa te raneasca. Serios Bella, ce dracu se intampla cu mine?

Un lucru duce spre altul, tu ai aflat de nunta mea, ai inceput o relatie cu Antonio. Aproape…aproape ai facut dragoste cu el. Intreaga mea lume s-a distrus si stiu ca a ta era intr-o stare si mai rea si ca eu am cauzat asta, dar…pur si simplu nu puteam Bella…sunt o fiinta mult prea egoista incat nu pot sa te las sa pleci. Te iubesc, stiu ca este o scuza mult prea patetica pentru cat de mult te-am facut sa suferi, dar te iubesc! ”

A inchis ochii in timp ce mandibula i se tensiona. Eu asteptam atenta in bratele sale. Asteptam sa continue cu durerea din pieptul meu, dar se pare ca el astepta un raspuns din partea mea.

-Edward, ultimul an pe care l-am trait fara tine…nici eu nu am cuvinte sa il descriu. De ce? De ce nu m-ai cautat inainte? Stii mai bine decat oricine ca te iubesc, ca in ciuda tuturor lucrurilor, pe care ne-a facut destinul sa le traim, te iubesc. Ma doare, nu ai idee cat, sa mi te imaginez cu Tanya. – Vocea mea s-a rupt. – Dar ceea ce simt.…. Nu pleaca…nu ma lasa niciodata. Este o amintire constanta care imi spune ca tu existi, ca tu esti cel pe care il iubesc.

-Bella… –A soptit – Mie…mi-era frica, de aceea i-am spus acele cuvinte lui Alice: Tu reviendras à moun amour. Stiam ca mai devreme sau mai tarziu amandoi ne vom intalni pana la urma, iubirea mea. Stiam ca amandoi vom vorbi despre asta. Este o lume mult prea mica pentru doua persoane care traiesc pentru totdeauna.

Nu am spus nimic, inca nu aveam raspunsul pe care il vroiam, inima a incetat sa ma doara atat de puternic in clipa in care mi-a spus ca ma iubeste, dar ce s-ar fi intamplat daca nu ma iubea?

-Daca eu nu as fi intervenit in relatia ta cu Tanya m-ai fi uitat cu ajutorul ei? – Am inchis ochii asteptand raspunsul.

-Inca nu iti este clar? – A suspinat in parul meu. – Eu te iubesc pe tine si doar pe tine, Bella! Niciodata nu as putea sa iubesc pe o alta persoana care nu ai fi tu, niciodata!

-De ce nu mi-ai spus niciodata? – I-am mangaiat nasul cu mana. Pielea lui contra pielea mea…cald contra cald este victoria. Mici descarcari electrice simteam in varful degetelor mele. Inima a incetat sa ma doara pentru o secunda.

-Pentru ca imi era frica, nu vroiam ca tu sa te pui in pericol din cauza mea. – A murmurat in timp ce imi mangaia obrazul cu mana…atingerea lui este asa cum am visat-o mai demult, iar acum este aici, mangaindu-mi cu blandete obrajii. Acesta este raiul. – Te iubesc, Bella!…Stiu ca inca nu ma vei ierta pentru ceea ce s-a intamplat cu Tanya si nici nu sper ca o vei face asa de repede. Stiu ce merit pentru ca te-am inselat, doar vreau sa stiu cat de mult te iubesc si ca doresc sa fiu cu tine mereu…desi va fi in acest moment sau mai tarziu…dar vreau sa stii ce simt.

Si-a bagat o mana in buzunarul stang de le pantaloni, a scos o cutiuta si a deschis-o, ochii imi erau cat cepele cand am vazut inelul care se afla inauntru. Este….inelul cel mai frumos pe care l-am vazut. Inelul este de aur si are pietre pe el…plin de mici diamante pure si taiate de aur rosu. Este clasic….este…frumos.

-Iti cer sa facem o promisiune. Stiu ca inca nu esti pregatita pentru asta, ca inca mai ai multe lucruri la care sa te gandesti si pe care trebuie sa le stii, dar vreau sa facem asta. Sa promitem impreuna aici sub ploaie ca atat tu imi aparti asa cum eu iti apartin si ca in momentul in care vei fi pregatita vom fi impreuna pentru intotdeauna. Stiu ca inca ai nevoie de un timp, dar vreau sa stii ca astept doar un semnal pentru a te face sotia mea, pentru ca tu Bella Swan sa imi aparti la fel de mult cum eu iti apartin tie. Doar voi astepta ceva pentru a veni, pentru a te aduce inapoi in Forks si pentru a deveni a mea, in sfarsit. Sa promitem, te rog !

Nu am putut descifra acea stralucirea din ochii lui. In acest moment mi-am dat seama ca nu il pot ierta complet, dar ca vom fi impreuna candva.

Cand inelul a alunecat pe degetul meu inelar inima mea a facut click si durerea s-a evaporat ca si cum nu ar fi existat niciodata.

-Promit! – Am soptit intorcandu-ma pentru a sta in fata lui.

Acum totul are sens.

AUTORPOV

Si in acest mod cele doua inimi ratacite sunt din nou impreuna. Cele doua piese de puzzle au format puzzle-ul vieti.

Ea se simte in siguranta in bratele sale, el este fericit cu comoara pe care o are in maini. Tot ce il inconjoara a devenit si mai colorat, totul se afla intr-o stare perfecta.

Acea promisiune i-a readus la normalitate.

Dupa atat timp Romeo poate fi cu Julieta. Povestea de iubire incepe sa ia o forma, desi totul a fost initiat de acea promisiune.

Mainile frumoasei necunoscute au urcat putin pe gatul vampirului. Mielul si leul impreuna din nou. El s-a apropiat incet de buzele sale, acele buze pentru care si-ar da viata pentru a le atinge. Ea a scurtat suav distanta care era intre ei si le-a luat cu grija. El a vrut sa bea si mai mult din elixirul acelor fructe carnoasa din fata lui si si-a luat buza inferioara cu ale lui, ea si-a pus mainile in parul lui si se juca cu el…asa cum ii place ei sa faca.

Amandoi stiau ca totul in viata lor incepe sa capete o forma. Leul s-a reindragostit de mielul care a lasat sa mai fie un prost. Sufletele ratacite s-au reintalnit.

Mainile lui au alunecat pe partile ei laterale in timp ce se dadea in spate suav pana cand era intins cu acel inger dulce deasupra lui. El stie ca asta este paradisul. In aceste momente nu le pasau nici de ploaia care ii uda, nici de frunze, nici ne porumb, nici ca lumea se afla in afara balonului lor. Amandoi vroiau sa se bucure de acea senzatie de nostalgie din corpurile lor, vroiau sa fie impreuna si uniti in toate aspectele posibile.

Ea este indragostita, deasemenea si el. Ambii formeaza o poveste simpla care a intarziat sa se nasca.

L-a facut sa se indragosteasca de ea cu tandretea sa, el a cucerit-o cu cavalerismul lui. Cuvinte nespuse si plangeri ascunse, complimente frumoase si atractie…toate aceste lucruri si multe altele si-au daruit in acel sarut tandru si suav. Cand buzele lor s-au intalnit viata a recapatat un sens pentru amandoi. Stelele au inceput sa coboare la nivelul lor pentru a le putea atinge.

Mainile lor mereu au fost unite.

Mainile ei au inceput sa ii descheie camasa care era lipita de frumosul lui corp din cauza ploi. Mainile lui au ridicat putin rochia ei alba care era aproape desenata pe pielea alba ale frumoasei necunoscute care se afla deasupra lui.

Amandoi sunt siguri ca vor sa faca asta. Este pentru a incheia acea promisiune pe care au facut-o amandoi.

Ingerului i-au recrescut aripile din nou, leului i s-a reintors instinctul.

Ea i-a descheiat complet camasa si i-a dat-o jos incet uitandu-se la abdomenul lui. El i-a ridicat rochia pana la picioare sale, i-a cerut voie din priviri si ea si-a ridicat mainile pentru a-i da jos rochia.

Este prima data. Prima data cand doi ingeri fac dragoste.

El s-a minunat de frumusetea goliciunii ei, niciodata nu a vazut asa ceva.

Ea era rusinata, dar privirea lui i-a spus totul

Ea stie ca el crede ca este frumoasa.

Gura leului s-a apropiat de sanii ei suav, savurand aroma sfarcurilor ei. Ea si-a dat capul in spate pentru a geme usor. Limba lui pe pielea ei este o senzatie de nedescris.

Mainile ingerului au mers spre parul lui, iar mainile leului spre soldurile ei.

Printr-o miscare suava si rapida el s-a pus deasupra lui. Ea il privea cu tandrete in ochi gandindu-se la toate senzatiile pe care le ofera simplele lui atingeri. El o privea cu admiratie pentru ca nu a crezut niciodata ca va intalni o femeie atat de frumoasa.

Cu un impuls usor i-a dat jos pantalonii, ploaia inca le atingea pielea. Aroma pielii ingerului in contact cu ploaia o transformau intr-o delicatesa demna pentru zei.

El a sarutat-o tandru in timp ce ii dadea jos lenjeria. I-a sarutat si i-a supt sfarcurile, in timp ce ea lasa sa iasa gemetele afara ceea ce pentru el este mult prea excitant.

Mainile lui au strabatut fiecare curba ascunsa de pe acel corp fragil care se afla sub el, ea strabatea cu mainile sale muschii acelui zeu grec care sta deasupra ei.

Cei doi se bucura reciproc.

El i-a cautat privirea cand s-a pus din nou deasupra ei, ea l-a observat si a incuviintat.

Intre cuvinte suave de dragoste si promisiuni. Promisiuni si “te iubesc”, el a intrat in ea incet. Ea a inchis ochii in fata durerii care i-o provoca…da era durere, dar nu era mai putin placut din cauza asta.

El s-a oprit cand ea s-a armonizat, senzatia de a fi inauntrul ei si senzatia ca peretii ii acopereau este frumoasa. Nu exista un alt mod de a descrie.

Au luat un ritm suav, ea isi misca soldurile spre el obisnuindu-se cu noul chirias care se afla in corpul ei. Picaturile de ploaie cadeau incontinuu pe piele. Totul este un paradis, o fantezie.

-Te iubesc, Bella ! – A marait spre gatul ei.

-Te iubesc, Edward ! – A gemut cu mainile in parul lui.

El nu i-a parasit niciodata privirea, mainile lui ii strabateau suav pielea in timp ce soldurile ei au crescut ritmul.

Stiau ca desi pentru un moment nu sunt impreuna apartin unul altuia. Asta trebuia sa se intample, ii va face mai puternici, iar dragostea lor va fi complet atemporala.

Ea a gemut si a marait suav, el era pe punctul de a termina.

Ea si-a ridicat soldurile intr-o pozie precara asteptand sa se simta si mai unita cu el.

Au reusit.

Amandoi au putut atinge stelele si cerul impreuna, in ciuda ploii trupurile lor se simteau calde. Se auzeau gafaielile, dar pe ei nu ii intereseaza asta.

Amandoi se iubesc si stiu asta.

Printul in sfarsit a salvat printesa, povestea cu zane a putut fi realizata. Inima s-a intors la locul sau si promisiunea e cea care trebuie sa actioneze.

Ambii stiau ca mai devreme sau mai tarziu acea promisiune trebuie implinita de amandoi pentru a atinge fericirea

Cu un sarut au imprimat ceea ce au promis amandoi, cu un sarut a inceput povestea de iubire.

Cu un sarut Bellei si lui Edward …i s-au reintors inima.

Si acea promisiune a ramas aici. Pastrata, asteptand sa fie implinita de personaje. Acea poveste de iubire asteptand sa fie facuta de cei doi ingeri care acum traiesc. Cei care acum sunt, din nou, impreuna.

______________________________________________________________________
P.S1: Imi cer scuze pentru intarziere, sper ca a meritat asteptarea :*
P.S2: Nu a fost intrentia mea sa il pun in doua parti, dar wordpressul are ceva cu mine :))…nu ma lasa sa il pun pe tot :((…
P.S3: Voi traduce majoritatea comentariilor de la epilog pentru scriitoare :)…cele ce sunt pentru ea..
P.S4: Ceva mai tarziu voi posta ceva legat de continuarea fanficului :)..Va fi sau nu? Asta e intrebarea. Raspunsul cam peste o ora-doua ;))