Cap14 – Saruturi in intuneric

Este posibil ca vampirilor sa le cada mandibula? Daca nu e posibil atunci nu stiu ce se intampla mai exact cu Edward. In momentul cand i-am spus acele lucruri Edward nu s- mai miscat si a ramas cu gura deschisa, iar ochii ii avea atat de deschisi incat am crezut, pentru un momet, ca vor iesi din orbite.

In momentul in care i-am spus acele cuvinte interiorul meu s-a redus la praf…”Proasto! Proasto! Proasto!” strigam in mintea mea…De ce dracu mi se intampla asta? Imi doream atat de mult sa stiu raspunsul, dar acum cand am vazut reactia sa nu mi-am mai dorit sa il stiu. Este evident ca nu se astepta la asta, el nu se astepta ca eu sa stiu. Vroia sa aflu in ziua in care se va casatori? Ca eu sa am un zambet pe chip si sa il felicit? Nu, el stia foarte bine ce se va intampla in momentul in care voi afla. Voi fi o moarte-vie.

Edward inca avea acea expresie, era impresionat , ba mai mult, cred ca este un pic mai palid ca de obicei. Deoarece vroiam un raspuns si pentru ca deveneam din ce in ce mai nerabdatoare a trebuit sa intrerup linistea…

-Edward– am murmurat– Ai putea sa imi raspunzi?

-Bella…– a soptit– Imi pare rau….eu…chiar imi pare rau…- S-a uitat in jos si si-a incordat mainile.

Nu am mai spus nimic, incercam sa analizez cuvintele lui, el a spus imi pare rau, dar nu pentru ca ii parea rau ci din politete, nu a spus pentru ca m-a facut sa sufar in acest mod, el niciodata nu mi-ar spune ca ii pare rau pentru acest lucru.

Nimeni nu a spus nimic, dar nu voi fi eu cea care va rupe tacerea, mintea mea se afla intr-o stare de dezorientare, durerea din pieptul meu de fiecare data e din ce in ce mai puternica, simteam parfumul lui Edward, el se afla la cativa centimetrii de mine…”Asta nu se poate intampla… Asta nu se poate intampla..Trezeste-te te rog! Trezeste-te!” imi spuneam in gand. M-am indepartat putin de el, ochii lui de culoarea caramelului ma hipnotizau, dar nu imi permit sa stau atat de aproape de el, nu in momentele in care simteam ca buzele mele vor sa il sarute.

-Bella, spune-mi la ce te gandesti, te rog!- A spus cu anxietate.

Am dat din cap in semn de negare.

-La nimic Edward- am schitat un zambet, dat acea fericire nu mi se vedea si in ochi. – Nu ma gandesc la nimic.

In momentul in care a marait am iesit complet din meditatiile mele, si-a apropiat un pic buzele de urechea mea si a spus enervat, daca vocea lui catifelata se poate auzi asa.

-Bella, te cunosc.- A suspinat, iar respiratia lui rece m-a facut sa tremur– Asadar spune-mi o data la ce te gandesti ! – S-a indepartat putin de mine, iar eu m-a ratacit in ochii lui caramelizati.

-Nu, Edward, tu nu ma cunosti ! – Cand am spus asta am simtit cum interiorul meu arde.

-Te-ai schimbat cumva?- A intrebat ridicand o spranceana.

-Prea mult. – Am spus suav.

M-a observat din nou, dar acum expresia lui era diferita, ochii lui erau tristi si avea un zambet pe fata. Ne-am privit unul pe celalalt un timp, incercand sa aflam ce gandeste celalalt. Nu stiam ce expresie avea chipul meu, dar dupa privirea lui mi-am dat seama ca nu era una buna. Eu m-am schimbat, prea mult, viata pentru mine nu mai are niciun sens, sensul existentei mele se afla langa mine, ma priveste. El nu imi mai apartine, mai bine spus, niciodata nu mi-a apartinut, in schimb eu da,cu fiecare parte a corpului meu, cu fiecare oftat, cu fiecare respiratie, fiecare bataie a inimii ii apartinea lui Edward, toata existenta mea nenorocita ii apartine lui, desi pe el nu il intereseaza aceste lucruri..desigur.

I-am studiat chipul in detaliu, fiecare centimetru, buzele lui intredeschise, ochii lui de culoarea caramelului, nasul lui simetric, tot. Chipul lui era al unui inger, un inger pe care eu nu il merit. Cum as putea sa il conving sa ramana cu mine ? Nici cum, nici macar un fir de par nu valoreaza atat de mult pentru a-l merita.

Chelnerul a venit cu sucurile si cu mancarea, dar eu nici nu m-am miscat si nici nu am deviat privirea de la el, Edward a facut acelasi lucru ca si mine…A inspirat si , in sfarsit, a vorbit.

-Mananca!- Mi-a ordonat aratand cu barbia spre farfurie.

Am ascultat instantaneu, am luat un ravioli cu furculita si l-am bagat in gura, acest lucru mi-a deschis apetitul ca prin farmec, nu mi-am dat seama de cat de foame mi-a fost pana cand nu am simtit gustul delicios al mancarii.

Ma priveste, dar nu spune niciun cuvant. Stiu ca nu va ramane atat de linistit. Stiam foarte bine ca vom mai vorbi despre acest lucru. Multumesc lui Dumnezeu ca ma lasa sa mananc in liniste, trebuie sa imi pun gandurile in ordine. Stiam ca daca vom vorbi in continuare intr-un final ii voi spune tot adevarul, ca il iubesc si ca daca se va casatori cu Tanya eu voi muri complet, mai mult decat sunt acum, ca imi doresc foarte mult sa il sarut si ca as fi in stare sa omor pe cineva pentru a fi in locul Tanyei si pentru a ma casatori cu el, pentru ca eu, Isabella Marie Swan, as muri pentru a-i fi alaturi mereu, este singurul lucru pe care il doresc in acest moment, desi frica de casatorie pentru mine era aproape o boala as fi dispusa sa sacrific si asta pentru a fi cu el pentru restul umanitatii mele.

M-a uitam in farfurie in timp ce luam un alt ravioli cu furculita. Nu vreau sa il vad, asta va fi prea dificil, gaura din inima mea s-ar deschide si mai tare, stiu foarte bine ca aceasta asteptare nu va putea fi prelungita.

Din fericire Alice s-a intors, dar pe chipul ei nu am vazut fericirea, s-a asezat pe scaunul din fata mea si a respirat adanc.

-Ei bine?- A ridicat o spranceana

–Ei bine ce?- Am spus luand un alt ravioli.

S-a uitat la mine cu neincredere pentru cateva secunde, apoi a adaugat:

-Nimic, Jazz este bine. A spus ca il vor externa pe Charlie poimaine.– A zambit

M-am emotionat atat de mult cand m-am gandit la asta incat aproape m-am inecat cu un ravioli, a trebuit sa lovesc pieptul de cateva ori pentru a respira din nou.

-Atunci putem sa ne intoarcem maine?– Am spus zambind si aveam ochii cat cepele.

-Da, daca asta e ceea ce iti doresti.– Alice a incuviintat si s-a uitat la vampirul care statea langa mine

-Da, asta imi doresc. –Am soptit

-Esti gata? Putem pleca?- A intrebat Alice

-Da sunt gata.- M-am strambat

Edward i-a facut semn chelnerului, iar acesta a venit spre noi.

-Va mai pot oferi ceva?- A spus uitandu-se la mine, am inteles sensul dublu a cuvintelor.

-Nu- A spus Edward atragand atentia chelnarului– Nota de plata, te rog!- A spus pe un ton rece si calculat.

-Desigur.- Chelnerul a scos o un servetel de piele neagra si i l-a dat lui Edward, fara sa ma lase sa vad.

-Poftim!- A spus Edward si i-a dat bucata de piele cu banii uitandu-se urat la el.

-Multumesc!- A zic chelnerul, apoi s-a uitat, din nou, la mine incercand sa arate sexy, in loc sa imi placa acest gest m-a dezgustat.- Sa va intoarceti in curand!

Edward m-a prins de talie si m-a scos de acolo, m-am tensionat intr-o clipa din cauza atingerii lui, dar am continuat sa merg alaturi de el. Cand nu mai eram in raza chelnerului mi-a dat drumul lasandu-mi o senzatie de furnicaturi in locul in care m-a atins. Mi-a fost dor de atingerea lui.

-Wow, Bells!- A chicotit Alice topaind si aplaudand.- Aproape ca te manca din priviri.

Edward, care era langa mine, a marait.

-Asta nu este amuzant, Alice.- Am spus enervata.- A facut asta din cauza modului in care sunt imbracata si totul datorita tie!– M-am incruntat.

-Oh, haide Bella!- A spus zambind– Esti singura nu-i asa? Ar trebui sa profiti.

Eu si Edward ne-am tensionat instantaneu. Abia in acest moment mi-am dat seama ca eu sunt libera, cuvantul mi-a dat fiori. Edward, care se afla langa mine, a marait , desi inca nu il intelegeam, de ce este asa de nervos? El ar trebui sa se bucure de asta, nu-i asa? El a fost cel care m-a parasit.

-Bine, bine! Nu fiti asa amandoi.- A spus Alice strambandu-se– Nu este atat de rau.

-E ok.- Am murmurat– Doar ca nu m-am gandit in acest mod.

Edward s-a uitat la mine in timp ce eu ma uitam in jos. Se pare ca raspunsul meu l-a impresionat, intrebarea e de ce? Sunt sigura ca el s-a gandit la asta inaintea mea, desi ceva din interiorul meu care creste de fiecare data tot mai mult imi spunea ca nu e asa.

-Unde mergem acum?- A spus Alice cu un zambet larg pe fata.- Trebuie sa sarbatorim ca Charlie va iesi din spital, nu credeti?– A dat din ochi

-Nu- am marait– eu vreau sa dorm – desi adevarul e ca nu imi e somn

-Oh, haide Bella nu fi asa de morocanoasa. Cand niste persoane ca noi – A aratat spre ea, apoi spre Edward- vom putea veni in Phoenix, din nou, fara sa riscam ceva?

-Cand doriti voi si cand e noapte. – Am contraatacat in timp ce m-am incruntat.

Alice a bufnit si si-a rotit ochii.

-Bine, sa mergem.- A marait

Am mers spre volvo, fara sa spunem nimic, apoi am urcat in masina, ca de obicei in pe drum nu am spus nici macar un cuvant. Multumesc lui Dumnezeu nu as putea sa suport alta idee nebuna de a lu’ Alice pentru a ne distra, va trebui sa se lase purtata pentru un moment. Edward era si el absent, se pare ca e ratacit in propria sa lume. Cu privirea ratacita in luminile orasului in timp ce parcurgeam orasul cu viteza mare, de asemenea si eu ma uitam pe fereastra, ma gandeam la ce s-a intamplat cu Edward in ultimul timp, realitatea m-a lovit ca si cum ar fi o cutie. Edward si Tanya se vor casatori foarte curand, din pacate pentru mine, iar eu nu pot sa fac nimic ca sa evit asta. Si chiar daca as fi putut stiu ca Edward vrea sa fie cu Tanya nu cu mine, daca nu era asa de ce dracu m-a parasit? Ochii erau plini cu lacrimi, dar le-am oprit, nu pot sa-i fac asta lui Edward, nu pot sa il las sa vada ca sufar pentru ca stiu ca acest lucru nu il va bucura. Nu pentru ca m-ar iubi –ci pentru ca este un gentelman si nu ii place sa le vada pe femei plangand. Gaura din piept m-a lasat fara aer, a trebuit sa respir adanc pentru a reveni la normal.

Dupa ce am parcat masina, in fata casei, am coborat, era liniste in continuare, dar cand am intrat in casa Alice a rupt tacerea.

-Asadar…- S-a uitat la Edward in momentul in care am intrat in salon.- Tu vei merge cu Bella maine seara cu avionul, eu mai trebuie sa raman aici sa fac ceva.- A spus zambind .

Am incremenit…de ce imi face Alice asta ? Nu ! Nu! Asta este un cosmar nenorocit, in acest moment am inceput sa o urasc pe Alice.

Edward a incuviintat fara nicio ezitare…El si Alice au facut un schimb de priviri pe care nu am putut sa il inteleg, sper doar ca acel schimb de priviri sa nu aiba nicio legatura cu mine.

Mi-am luat la revedere de la amandoi si am mers in camera mea, eram prea obositata si deja trecea de ora 23, asadar m-am dezbracat si apoi m-am imbracat cu pijamaua pe care mi-a pus-o Alice pe pat, care era alcatuita dintr-un tricou si niste pantaloni scurti, de matase, albastru-inchis. M-am pus in pat si m-am lasat purtata de somnul care ma chema atat de mult.

M-am lasat atrasa de somnolenta care nu m-a ajutat complet, intrucat inca sunt constienta de durerea din pieptul meu, chiar nu stiu cum am rezistat in tot acest timp, nicio persoana normala nu ar fi suportat toate aceste sentimente pe care le simt. De ce imi face Edward asta? Ce i-am facut?..cu exceptia faptului ca il iubesc foarte, foarte mult. Stiu ca sunt o proasta pentru ca iubesc o persoana care nu se gandeste la mine in acelasi mod, dar este singurul lucru care ma tine in viata, singurul care imi dadea o alinare pentru a merge mai departe. El a fost, este si va fi iubirea vietii mele, desi se va casatorii si va pleca eu nu voi putea sa simt altceva pentru el.

In acel moment m-am lasat sa cad in acel abis negru al suferintei mele. Imi e asa dor de atingerea lui pe pielea mea, buzele lui reci pe ale mele…Argh…Este pur si simplu de nesuportat.

Nu stiu in ce moment al noptii am adormit cu adevarat, un somn fara cosmaruri, desi inca simt goliciunea din corpul meu, de exact 6 luni ma simt asa, ca si cum nu as avea nimic in corp, ca si cum toata fericirea din lumea mea s-a stins. Cat de dor imi este sa fiu fericita si sa pot sa cred in lucruri, nu stiu cum am ajuns in starea asta, acum sase luni eram cea mai fericita persoana din lume, iar acum sunt retrasa, trista. Viata mea s-a intors la 360° si nu inteleg de ce. Aceste ganduri ma “bantuie” in mod constant, desi acum nu aveam energia necesara pentru a imi pune si mai multe intrebari, doar m-am lasat atrasa de Morfeu pentru a-mi odihni pleoapele.

-Bella! – vocea de clopotel a lui Alice m-a readus la realitate.

M-am intors si mi-am acoperit chipul cu o perna…nu stie ce ora e?

-Bella! Trezeste-te somnoroaso!- A spus in timp ce sarea in pat.

-Alice, pentru Dumnezeu, e foarte devreme!- Am marait sub perna.

-Nu!- A chicotit– Este ora 10:00. Isabella Marie Swan trezeste-te acum!– In momentul in care a spus asta a tras patura de pe mine.

-Esti cel mai periculos lucru pe care l-am cunoscut in viata mea! – Am spus

-Ha! Ha! – A ras cu sarcasm– Stiu, acum trezeste-te! Haide leneso!

M-am intins in pat, apoi m-am ridicat frecandu-mi ochii, o urasc pe Alice Cullen!

-Haide! Haide!- M-a impins spre baie.- Fa o baie, acestea sunt hainele tale.

Mi-a dat niste haine si m-a bagat cu forta in baie.Am oftat, niciodata nu se va schimba.

-Repede Bella, timpul trece, vom intarzia!- A chicotit in timp ce si-a pus mainile pe spatele meu pentru a ma impinge in continuare.

-Vom intarzia unde ?- Am mormait

-Prostuto! Pentru a lua micul dejun si pentru a pregati totul pentru intoarcerea noastra – A spus de parca era cel mai evident lucru.

Nu am spus nimic, m-am inchis in baie. Am deschis robinetul dusului si am inceput sa ma dezbrac mecanic. Niciun gand coerent nu imi venea in minte, decat cateva amintiri cu Edward si cu mine. M-am hotarat sa imi amintesc tot, acesta era singurul mod in care sa animez o zi ca asta. Mirosul samponului meu mi-a readus viata in corp…capsuni…acest miros m-a facut sa imi aduc aminte de o conversatie pe care am avut-o cu Edward.

––OoO–––––––––OoO–––––––––OoO––––––-OoO–-

Ziua partidei de baseball cu familie sa in poienita, Edward a venit dupa mine cu jeepul lui Emmett , ploaia mi-a udat tot parul, atunci el s-a apropiat de mine pentru a ma saruta pe crestetul capului, instantaneu am suspinat si l-am privit surprinsa.

-Mirosi atat de bine in ploaie. – a explicat el

-Si asta e de bine sau de rau?- am intrebat eu precauta.

-Ambele- A oftat- Intotdeauna ambele

––OoO–––––––––OoO–––––––––OoO––––––-OoO–-

Niciodata nu am inteles ce a vrut sa spuna in acel moment. La ce s-a referit cand a zis intotdeauna ambele? Am oftat, Edward mereu va fi un mister pentru mine, cred ca niciodata nu il voi cunoaste cu adevarat, acest lucru m-a intristat instantaneu.

Picaturile de apa fiebinte, care imi atingeau spatele, m-au relaxat in totalitate, de acest lucru am avut de nevoie, de relaxare, pentru ca stiu caci in momentul in care voi sta doua ore cu Edward, in avion, corpul meu se va tensiona.

Am iesit din cabina de dus, m-am sters si m-am imbracat in hainele pe care mi le-a dat Alice, nu le-am acordat prea multa atentiu, stiu ca e ceva alb si o pereche de blugi cu talia foarte joasa, dar nu ma prea interesa. Eram scufundata in gandurile mele cand m-am spalat pe dinti…”Edward…daca ai stii cat de mult te iubesc” spunea o voce din fondul mintii mele. Ma intreb daca va stii vreodata cat de mult il iubesc… A existat vreodata o persoana care sa il iubeasca mai mult decat mine?…raspunsul la aceste doua intrebari este simplu si rotund…e “NU”…el niciodata nu va stii si nici nu-si va da seama. Nu cred ca exista o persoana care sa il iubeasca mai mult decat il iubesc eu, el este lumea mea, desi el nu stie, dar cred ca e mai bine asa….astfel el nu trebuie sa isi faca griji pentru ceva care nu merita.

Am iesit din baie, desi inca sunt ratacita intr-un loc din mintea mea, am coborat jos unde stateau Alice si Edward cu toate cortinele trase, vorbeau foarte incet, mi s-a parut ca se cearta intre ei. Alice se uita la Edward nervoasa si cu bratele incrucisate, el se uita la Alice cu amuzament, dar enervat. Cand m-au vazut au tacut instantaneu…De ce se certau? Din ce motiv? Eram din ce in ce mai curioasa.

-Bells- A spus Alice cu vocea ei de clopotel zambind– Ce vrei sa mananci la micul dejun?

M-am dus in salon si m-am asezat pe unul dintre fotoliile din fata lor, mi-am luat picioare cu mainile si am suspinat.

-Nu mi-e foame. – Am murmurat

Chipul lui Alice avea o expresie dezaprobatoare

-Bella, stii ce a spus Carlisle despre lesinurile tale.- A spus printre dinti

-Stiu – M-am uitat in jos– Dar serios, nu mi-e foame.

Cand am observat ca Edward se uita la mine am devenit nervoasa, inima a inceput sa imi bata din ce in ce mai tare, obrajii s-au inrosit.

-Bine Bella.- Alice mi-a atras atentia, din nou – In dupa-amiaza asta, la 18:30, vei merge cu Edward in Seattle, eu mai raman aici un timp pentru ca trebuie sa fac ceva, apoi voi veni cu Porche-ul, asadar va voi prinde din urma acolo intr-un timp scurt.- A spus rar ca si cum i-ar explica unui copil mic.

-Bine. – Am murmurat uitandu-ma la genunchii mei.

-Bella ?- A spus Alice cu ochii ratacitit intr-un loc indepartat.

Edward dupa ce i-a citit gandurile s-a incruntat, era enervat.

-Da Alice?- Am soptit uitandu-ma la ea

-Ar trebui sa mergi sa raspunzi la telefon. – A spus zambind

In acel moment telefonul a inceput sa sune in camera mea, m-am ridicat repede, am mers in camera si am luat celularul care se afla pe noptiera, era un numar necunoscut, dar am decis sa raspund.

-Aaaa….Alo?- M-am sufocat din cauza efortului depus.

-Bella?– o voce senzuala si familiara se afla in cealalta parte al firului- sunt eu, Antonio.

-Buna, Antonio!- am zambit instantaneu- Ce faci?

-Bine, printeso..pe aici. Mi-e dor de tine– A spus pe un ton trist – Tu ce faci? Am auzit ca esti in Los Angeles.

-Ah..da, dar ma intorc diseara, la ora 9 voi fi in Seattle cu Charlie.- Am zis zambind.

-Ce bine, printeso, mi-e foarte dor de tine. Te deranjeaza daca voi veni diseara sa te vizitez?-A spus pe un ton dulce.

-Binenteles ca nu, Antonio, mi-ar place sa vii.- Am spus in gluma.

–Bine printeso, atunci la 9 fix voi fi acolo, trebuie sa plec…dar iti trimit un sarut de acela de care iti place tie.– A spus pe un ton jucaus si nu am putut sa nu rad ca si el, imagini cu sarutul pe care ni l-am dat mi-au venit in minte.

-Sigur Antonio, ai grija de tine! Ne vedem mai tarziu!…iti trimit si eu un sarut care iti place. – Am soptit ultima parte

-Ah…atunci acele saruturi vor fi ale tale…Ha! Ha!…Pe curand, printeso! – A spus cu afectiune.

-Pe curand, Antonio!- Am inchis telefonul.

Uneori e atat de usor sa il plac pe Antonio, cu el totul e mai usor, mai natural…dar nu, el nu e persoana pe care eu o iubesc, desi stiu foarte bine ca el m-ar putea ajuta sa il uit pe Edward, dar nu vroiam sa il folosesc..Nu, Antonio valoreaza prea mult pentru a-i face acest lucru.

Ziua a trecut prea repede, eu mi-am petrecut-o in salon citind, m-ai bine zis incercand sa citesc pentru ca Edward se uita intr-una la mine…”Corbul” de Edgar Allan Poe, nu am inteles niciun cuvant din cele pe care le-am citit deoarece mintea mea se afla in alta parte a lumii, ma gandeam la atat de multe lucruri, cum ar fi nunta lui Edward va fi facuta dupa gusturile lui? Vor fi numai vampiri? Ce flori vor fi? Ce muzica va fi? Alice ii va ajuta cu pregatirile?..mii de intrebari de acest gen imi puneam, desi stiam ca asta ma raneste suficient de mult in cat ma lasa fara aer, eram mult prea curioasa ca sa aflu detaliile…Edward o va lasa pe Tanya sa coordoneze nunta sau va ajuta si el? Cum vor arata verighetele? Unde va avea loc nunta?…Am incercat sa-mi imaginez, din pacate am putut..nunta perfecta, cu persoane perfecte, pur si simplu viata perfecta, desigur eu nu faceam parte din aceasta imagine, intr-adevar nu stiu cum voi scapa de aceasta suferinta cand se va intampla…chiar nu stiam. Am suspinat de cateva ori in aceasta dupa-amiaza, desigur Edward si-a dat seama pentru ca de fiecare data cand suspinam el se uita si mai atent la mine ca si cum ar incerca sa isi deie seama din ce cauza suspin, este evident ca nu a putut, dar cred ca avea o mica idee pentru ca m-a privit incontinuu.

La sase dupa-amiaza toti ne aflam in volvo, mergeam spre aeroport. Ca de obicei era liniste, Edward era pierdut in lumea sa, Alice a spus ceva atat de incet incat nu am stiut ce spune, iar eu stateam in spate, cu capul intre maine, inima imi batea nebuneste, obrajii imi erau rosii aproape hiperventilam.

-Bella- Vocea lui Alice m-a readus la realitate.

Cand am ridicat capul mi-am dat seama ca ne aflam in parcarea subterana a aeroportului.

-Bella voi ajunge mai tarziu in Seattle, sa nu iti faci griji! – A zambit– Acum coboara daca nu vei pierde zborul.– Mi-a facut semn sa cobor.

-Multumesc Alice- M-am apropiat de ea si am sarutat-o pe obraz.- Ne vedem mai tarziu!

Cand am coborat din masina mi-am dat seama ca Edward ma astepta la intrare, la lifturi…am oftat, aceasta calatorie va fi una foarte lunga.

Am ajuns la avion, aproape fugind, din fericire nu au inchis usile de imbarcare, am urcat si ne-am asezat pe locurile noastre, al meu era cel de langa geam, din fericire aveam un lucru pentru a ma distra, pentru ca mai au ramas doua ore din calatoria cu iubirea vietii mele.

Edward, care statea langa mine, citea o carte, nu am putut sa citesc textul pentru ca era in franceza, nu am stiut de unde dracu a luat-o, prin urmare eu mi-am odihnit capul pe scaunul moale de la prima clasa si mi-am lasat ca mintea sa calatoreasca in acel abis negru…urma sa incep in momentul in care vocea catifelata a lui Edward mi-a atras atentia.

-Bella- a murmurat uitandu-se in ochii mei.

-Da Edward?- cand am pronuntat ultimul cuvant am simtit ca imi arde gatul.

A ezitat putin, dar apoi a vorbit.

-Imi pare rau ca ai aflat despre nunta mea cu Tanya in acest mod– S-a uitat la mine cu ochii sai tristi– Eu…urma sa iti spun…doar ca nu stiam cum….

Ma simteam ca si cum as ramane fara aer..”Nu, te rog! Nu din nou!” am strigat in minte, am avut nevoie de tot autocontrolul meu pentru a-i raspunde fara sa incep sa plang.

-Nu conteaza, Edward –Am soptit– Oricum as fi aflat.

Cand a auzit asta expresia fetei lui s-a crispat si a dat din cap, nu am mai vorbit deloc in timpul zborului. Eu eram pe punctul de a hiperventila, simteam ca fiecare os al corpului se sfarama, simteam ca eram pe punctul de a plange, simteam ca inima se rezuma la praf cu fiecare secunda care trece…strangeam scaunul cu manie incercand sa calmez anxietatea, desi acest lucru ma ajuta foarte putin.

Asadar el se va casatori , din nou, adevarul m-a ranit, daca atunci nu imi era clar acum imi este…Acum pentru ca mi-a spus el, cu voce tare, nu mai am nicio indoiala..El si Tanya se vor casatori, iar eu nu pot sa fac nimic pentru a impiedica acest lucru.

O lacrima s-a prelins pe obraz, apoi pana la buza, din fericire ma uitam pe geam, desigur ca Edward si-a dat seama, dar nu a spus nimic, s-a limitat sa ma priveasca ca si cum incearca sa imi citeasca gandurile, daca ar stii ca inauntrul meu era un vartej de emotii pe care nu le-ar putea intelege.

Tot zborul de la Phoenix la Seattle m-am uitat pe fereastra, ratacita in gandurile mele dureroase, din fericire cand voi ajunge la spital nu il voi vedea, trebuie sa ma misc, trebuie sa respir acum ca mirosul sau dulce si catifelat era in jurul meu. De ce mi se intampla asta mie? Categoric lumea ma uraste mai mult decat e normal, acesta era produsul ghinionului meu…Blestem momentul in care m-am decis sa vin in Forks! Blestem momentul in care m-am hotarat sa fiu cu Edward Cullen! Blestem momentul in care i-am daruit inima!

Nu stiu daca a fost pentru ca am fost atat de pierduta si dezorientata blestemandu-mi viata sau daca am adormit in timpul zborului, dar deja ne aflam in aeroportul din Seattle. Am coborat din avion, eu eram prea absenta cand m-am urcat in volvo-ul argintiu, chiar nu stiam ce se intampla in jurul meu, continuam cu lupta mea interna pentru a nu muri, m-am intrebat intr-un moment daca ar fi fost mai usor daca James m-ar fi omorat…nimic din toate aceste lucruri nu s-ar intampla.

Luminile orasului treceau zburand pe drum, Edward inca conduce ca un nebun, dar in acest moment asta nu ma interesa daca voi muri sau nu, nu ma interesa nici macar putin.

Nici Edward, nici eu nu am spus niciun cuvant pe tot drumul spre spital, Edward a parcat masina intr-un loc aproape de intrarea spitalului, apoi am coborat…frigul de afara m-a facut sa revin la realitate, mai aveam un pic si dintii incepeau sa imi tremure, dar din fericire am ajuns in spital inainte ca acest lucru sa se intample.

-Multumesc ca m-ai adus ! – Am soptit uitandu-ma in jos

-Nu ai pentru ce! – A soptit si el deasemenea

In acea clipa am ridicat privirea, mi s-a parut ca el vroia sa imi spuna ceva, dar o voce distantata m-a strigat.

-Bella!!! – Cunosc foarte bine aceasta voce.

Edward a bufnit.

-Voi merge la Carlisle. – a murmurat, apoi a mers cu pasi fermi pe coridor .

Eu am ramas fara cuvinte…De ce mi se intampla asta mie? Ce vroia Edward sa imi spuna?

-Printeso!!!- Antonio m-a prins de talie inainte de a ma intoarce, m-a imbratisat puternic si m-a sarutat suav pe crestetul capului.

-Buna! –Am zambit involuntar cand am vazut expresia sa afectuoasa.

-Buna, printeso ! – Se uita la mine cu afectiune ca si un copil care a gasit jucataria lui preferata.- Ti-a placut la Los Angeles ?

-Da…- “daca ai afla” am spus in interiorul meu.- Si tu? Cum ai petrecut?

-Rau. – S-a incruntat– Mi-a fost dor de tine, nici nu ai idee cat de mult.- A zambit, cu acel zambet care ma innebunea.- Auzi, printeso.. – obrajii lui aveau o culoare rosie intensa, arata atat de adorabil.- Vreau sa iti pun o intrebare.

-Da, spune. – Am spus pe un ton jucaus

-Tu…ma intrebam daca tu…- A inceput sa se balbaie, eu am ras pentru mine– Vrei sa fii iubita mea?

Am incremenit, nici macar nu ne cunoastem de mult timp, decat de o saptamana, cel mult doua…si deja vrea sa fim iubiti..nu, nu pot, dar o voce din fondul mintii mele imi spunea ca da, stiu ca el ma va ajuta sa il uit pe Edward, doar gandul ca as face acest lucru m-a ranit, dar stiu ca este necesar… Stiu ca ma voi uri pentru aceasta decizie daca Antonio va fi ranit, dar trebuie sa risc.

-Da.- Am murmurat

Ochii lui au stralucit de entuziasm cand a auzit acest cuvant, mi-a luat fata intre mainile lui si m-a sarutat suav, dulce si afectuos pe buze. S-a indepartat de mine incet si a zambit cum nu l-am mai vazut pana acum.

-Multumesc printeso!- A soptit apropiindu-si fruntea lui de a mea.- Iti promit ca nu iti va parea rau.

Nu am spus nimic, inca nu am asimilat foarte bine situatia in care ma aflam, sunt iubita lui Antonio, da…dar dintr-un motiv ciudat asta nu imi spunea nimic, aceste cuvinte nu le pot pune intr-o propozitie coerenta.

-Trebuie sa ma duc sa il vad pe Charlie. – Am murmurat pierdandu-ma in ochii lui verzi, in acel moment m-am intrebat daca si Edward a avut ochii verzi cand a fost uman, un fior mi-a strabatut spatele.

-Bine, printeso!- M-a sarutat, din nou, suav pe buze– Ne vedem maine, de acord?

-De acord- Am spus inca pierduta in ochii sai verzi.

M-a sarutat din nou si a plecat….am mers ca un zombi pe coridorul care duce spre camera lui Charlie, dar nu am putut sa ajung pana acolo, m-am oprit pe coridor si m-am sprijinit de perete …”Ce dracu am facut ?!” am strigat in gand. Inima mea a inceput sa bata din ce in ce mai tare si lacrimile au inceput sa se prelinga pe obrajii mei.

Luminile s-au stins dintr-o data, era intuneric. Inima mea a sarit cand nu am mai vazut nimic, de aceea m-am sprijinit in continuare de perete, moarta de frica, niciodata nu mi-a placut intunericul. “Totul va fi bine, este doar o pana de curent” imi repetam incontinuu in gand.

Lacrimile se prelingeau din ce in ce mai des pe obrajii mei, inca ma sprijineam de perete, ce altceva puteam sa fac?

Cand am simtit pe cineva aproape de mine m-am tensionat instantaneu.

-Cine este acolo?- Am spus agitata.

Dar nu mi-a raspuns nimeni, eu incepeam sa innebunesc, sa disper, mii de imagini mi-au venit in minte, putea fi oricine, inclusiv Victoria, am tremurat cand m-am gandit la numele ei.

Am simtit pe cineva in fata mea, iar deodata doua maini ma tineau la perete, nu stiam cine este, doar auzeam respiratia lui

Eram pe punctul de a striga cand niste buze m-au facut sa tac.

Am incremenit, apoi m-am lasat purtata de val, era un sarut diferit, aceste buze le cunosc. Limbile noastre se atingeau salbatic in timp ce eu imi plimbam mainile prin parul lui, el ma tinea de talie cu o mana, ma tragea spre el, iar cu cealalta se sprijinea de perete. Aceasta a fost cea mai buna senzatie din viata mea, este cel mai bun sarut pe care l-am avut vreodata, limba lui imi desena conturul buzei inferioare in timp ce a mea facea acelasi lucru. Mainile lui imi atingea spatele si un oftat a iesit incet din gura lui, acest lucru m-a facut sa ma apropii si mai tare de el si sa profundam si mai mult sarutul nostru care aproape ca ne-a lasat fara respiratie.

M-am pierdut din nou in acest sarut, stiam ca este aproape de final de aceea am profitat de el cum am putut, m-am apropiat si mai mult de el, il simteam venind, i-am muscat usor buza inferioasa si s-a separat de mine, puteam sa aud respiratia lui neregulata, un zambet a aparut pe chipul meu…

Mi-a dat drumul si a suspinat aproape de urechea mea

-Acesta este un sarut adevarat. – A spus cu vocea lui catifelata inainte de a pleca.

Am incremenit, dupa cateva secunde luminile s-au aprins din nou, eu ma sprijieam de perete, hiperventilam, inima vroia sa imi iasa din piept, m-am lasat sa cad pe podea si mi-am pus capul intre genunchi.

-Edward.- Am soptit

Amintirile mi-au inundat din nou mintea.

______________________________________________________________________

PS1: Scuze pentru intarziere…dar scoala vrea sa ma omoare [:-<]

PS2: Multumesc mult Bianca (idp_bb) ca ai facut aceasta poza pentru capitol si pentru ca m-ai ajutat cu editarea :*…inca o data iti raman datoare :*

PS3: Sper ca o sa va placa [:*]!